joi, 24 februarie 2011

"Sabat fericit"- o nouă perspectivă

        Orice adventist, fie că este născut sau (de)venit în religia adventă, a auzit sau folosit el însuşi cel puţin odată salutul " sabat fericit". Personal nu am nimic cu salutul în sine, ci cu fundalul ideologic din spatele acestuia. Şi spun asta pentru că, pentru prea mult timp parcă, sacralitatea sabatului a fost şi este indisolubil legată de prezenţa credinciosului  la biserică. În afară de asta, aş dori să ating măcar tangenţial în prezentul editorial punctele slabe ale viziunii clasice adventiste cu privire la sabat.
   Am să încep cu o poveste personală, care pentru mine a fost un punct de cotitură. Acum doi ani, când am ajuns pentru prima dată pe meleagurile lui Martin Luther, m-am dus la una dintre bisericile AZS mai apropiate, unde cunoşteam câţiva români de ceva vreme. Speram ca orice emigrant nou venit că orice informaţie din partea lor despre  vreo muncă oarecare îmi va fi de folos. Tot în acea biserică aveam şi un "duşman", căruia indirect ( şi fără vina mea) îi făcusem totuşi foarte mult rău. Din păcate, detaliile personale le păstrez doar pentru mine, dar prietenii apropiaţi ştiu despre ce e vorba. 
    La biserică, sporovăiala obişnuită din timpul şcolii de sabat, în fine, ritualul cunoscut. În pauză, însă, mare mi-a fost mirarea să văd că nici-unul din aşa zişii prieteni nici nu m-au băgat în seamă, d-apăi să mă ajute cu ceva. Iar ca mirarea să-mi fie şi mai mare, aşa-zisul meu "duşman" a venit, m-a salutat, s-a interesat de aventura mea prin Germania, mi-a promis că îmi va căuta ceva de muncă( ceea ce a şi făcut!) şi...m-a invitat la masă. Nu aveam nimic gătit acasă, aşa că...desigur că am acceptat. Pe drum însă, s-a scuzat că nu mă poate primi acasă la el, şi m-a invitat la un restaurant( dacă nu am prejudecăţi), unde a plătit toată consumaţia. Am avut o foarte frumoasă conversaţie creştină cu cel căruia, repet, îi făcusem mult rău în mod cu totul inconştient. 
    Acea întâmplare a fost de natură să-mi aprindă nenumărate beculeţe. Nimeni din biserica respectivă( nici măcar cei cu care altădată mâncasem împreună) nu "m-a întrebat de sănătate", nici nu m-au invitat la masă. Dar băiatul ăsta, pe deasupra şi "duşmanul" meu, mi-a făcut atâta bine, "păcătuind" în zi de sabat din punctul de vedere al viziunii clasice adventiste. Şi când spun că mi-a făcut bine, mă refer mult mai mult decât la o porţie de Eierspaetzle plătită de el. Cine a fost în acel sabat mai pe placul lui Dumnezeu? El, " samariteanul milos" sau evreii indiferenţi din "sinagogă"?
     Întreabarea aceasta este mai importantă decât pare. Ne-am obişnuit să ne inghesuim minţile în ghetourile noastre legaliste, sabat de sabat, astfel încât atunci când vreun "păgân" nu respectă tradiţia recunoscută cu privire la sabat, este vrednic de tot dispreţul. Şi am pus astfel pe ultimul loc dragostea faţă de semen, şi pe primul loc dragostea faţă de sabat... Cumplit este felul în care îi imităm pe evrei...
     Dar ce este sabatul de fapt? Cum vrea Dumnezeu să "păzim" sabatul? Are el nevoie să ne plecăm capetele ca un "pipirig" o zi pe săptămână, prefăcându-ne că ne îngrijim de spiritualitatea noastră printr-o evlavie deşartă? (Mai) este important sabatul? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce? 
    
      La fel ca şi evreii, noi am ridicat o statuie formelor şi am uitat complet spiritul Legii. Am împovărat sabatul cu interminabile repetiţii de cor, aşa zise şcoli de sabat, nesfârşite comitete şi adunări administrative, porunci de genul "asta ai voie să faci în sabat, aia e păcat", prezenţe la biserică, programe de tineret, şi câte şi mai câte...De nenumărate ori mi-a fost dat să aud adventişti, din toate colţurile Europei, că de-abia aşteaptă să vină " apusul soarelui" de sîmbătă pentru că atunci " e voie " să faci alte lucruri...Ca să nu mai spun că am devenit  atât de stupizi încât luăm versete ca cel din Isaia 66,23, le interpretăm literal, şi credem ba că Isus va veni a doua oară într-o vineri seară, ba că vom sosi în ceruri într-un sabat, ba că pe noul pământ sabatul va continua să mai fie serbat cu tot fastul aferent. 
    Astfel de oameni nu numai că nu au cele mai elementare noţiuni despre ce înseamnă noţiunea de timp din punct de vedere cosmic şi fizic( unde la Dumnezeu chiar nu există timp, de exemplu), dar ei cred că întreg universul se roteşte în jurul teologiei advente, cu sabatul ei cu tot. Şi au ajuns atât de naivi să creadă că la apusul soarelui pe Terra îngerii încep şi ei Sabatul ceresc, cu osanale speciale către Creator. Aşa se întâmplă însă când nu înţelegem ce a vrut Isus să spună prin "sabatul a fost dat pentru om, şi nu omul pentru sabat"...Aşa se întâmplă când dragostea noastră pentru dumnezeul minţii noastre este mai mare ca dragostea noastră pentru semen. Şi aşa se întâmplă când revelaţia devine obiectul exclusiv al atenţiei noastre, în detrimentul complet al raţiunii. 
    Bun....dar totuşi... De ce sabatul? De ce mai e nevoie azi de observarea unei zile? Este mai important sabatul sau dragostea faţă de semen? Este mai importantă Legea sau spiritul ei? 
    Să le iau pe rând. Pentru mine, semenul este de o infinit mai mare importanţă decât sabatul. Sabatul este un simbol, semenul este O REALITATE. Sabatul este o filozofie şi un stil de viaţă, semenul meu însă este O VIAŢĂ. Am ajuns însă, ca adventişti, să confundăm extrem de grav importanţa şi ordinea lucrurilor. Sunt zone pe Terra unde sabatul, şi dacă ai vrea să-l "păzeşti", este cu totul o închipuire abstractă. Locuitorii de la poli nu pot păzi sabatul, şi dacă ar dori, întrucât acolo aproape 6 luni pe an nu există delimitarea zi-noapte. Locuitorii insulei Tonga şi Samoa( în Pacificul de sud ) sunt aşezaţi la intersectarea unor meridiane geografice care fac în aşa fel ca băştinaşii de acolo să serbeze duminica, când de fapt, la doar câteva mile depărtare, în Samoa, adventiştii merg la biserică pentru că este sâmbătă. Tonga are un decret duminical de 40 de ani, dar adventiştii din Tonga pot să stea liniştiţi, deoarece în realitate, duminica este sâmbătă. 
   Ca să nu mai spun că pentru un om de afaceri care zboară  în aceeaşi zi de la New York la Londra, şi apoi de la Londra în Singapore cu destinaţia Australia, nici nu mai ştie pe ce lume trăieşte( temporal vorbind) în cel mai real sens al cuvântului.  Observaţi aşadar în ce complicaţii intrăm dacă dorim să fetişizăm sabatul, fără să înţelegem de fapt de ce ne-a fost dat.
     Părerea mea e că sabatul ne-a fost dat ca un cadou minunat, şi mai puţin ca subiect de veşnice dispute teologice. Ne-a fost dat ca să nu uităm în goana secolului XXI că avem nevoie de odihnă fizică şi spirituală. Ne-a fost dat să nu uităm că avem un Creator, în zile ca acestea, când teoria evoluţiei prinde tot mai mult contur în minţile multora dintre tinerii foşti adventişti. Ne-a fost dat să ne oprim din stressul de zi cu zi pentru ca să ne mai aducem aminte că o Mână nevăzută ne poartă oricum de grijă. Ne-a fost dat ca să ieşim în natură, ca să avem timp pentru noi, pentru familiile noastre, pentru semenul uitat de lângă noi. 
   Satana însă a confiscat azi sabatul adevărat chiar şi în mintea adventiştilor, nu numai în secolul patru, prin edictul lui Constantin cel mare, când autoritatea sâmbetei a trecut asupra duminicii. Azi el pune asupra minţilor lor o povară la fel de mare ca cea de pe timpul iudeilor...iar sabatul a devenit mai degrabă un stress pentru mulţi, decât o bucurie. Libertatea şi frumuseţea sabatului a fost înlocuită de frica cumplită de a nu-L supăra pe Dumnezeu, făcând în sabat aia, cealaltă şi ailaltă. Şi s-a ajuns la incredibile absurdităţi, încât este mai de dorit să treacă odată sabatul, ca să mă uit la Tv la filmul preferat, decât să deschid televizorul sâmbăta. Nu mai vorbesc despre extreme despre igiena corporală vis-a-vis de ziua de sâmbătă. 
     În tot acest formalism, Hristos este dat la o parte, iar aproapele este uitat. Oamenii se îngrămădesc ca oile în biserici, plecând de acolo mai goi în spirit decât au venit. Iar sabat după sabat, problemele bisericii se înmulţesc, în loc să dispară. Adventiştii citează în neştire fragmente despre importanţa sabatului ( care sunt corecte de altfel), fără să pună în practică modul lui Isus de a trăi sabatul. 
    Dragii mei adventişti sau reformişti....nu îl veţi găsi pe Isus la sinagogă ÎN FIECARE SABAT. Îl veţi găsi într-un sabat cu ucenicii în lanurile de grâu, dispreţuind datina fariseilor... altul în scăldătoarea Betesda, căutând pe cei mai neajutoraţi dintre oameni, altul mergând pe strazile Ierusalimului, deschizând ochii orbului din naştere...De ce nu mergea Isus ÎN FIECARE SABAT la sinagogă? Pentru că era un om liber! Pentru El fiecare zi a săptămânii era un sabat. El avea sabatul nu într-un calendar pe perete, ci adânc sădit în inimă. 
     Aşa că dacă doriţi, călcaţi şi voi pe urmele mele întrucât şi eu calc pe urmele lui Isus: când va veni căldura şi or înmuguri pomii, ieşiţi în natură! Luaţi-vă soţiile de mână şi mergeţi la picnic pe marginea unui lac, colindaţi prin pădure, cutreieraţi dealurile şi câmpiile şi trageţi aer curat în piept. Lăsaţi copilaşii să zburde şi să se joace plini de veselie pe iarba verde şi proaspătă! Lăudaţi-L pe Dumnezeu pentru vremea frumoasă de afară,şi pentru cântecul melodios al păsărilor! Urcaţi munţii, plimbaţi-vă cu barca pe un lac sau călcaţi cu picioarele goale pe nisipul umed de la ţărmul mării! 
     Dacă preferaţi să rămâneţi totuşi în oraş, căutaţi cazurile disperate social şi economic de lângă voi! Căutaţi pe văduvă şi orfan, ajutaţi pe bătrânica văduvă să smulgă buruienile din curte, şi nu treceţi nepăsător pe lângă ea! Întrebaţi vecinii cu ce i-aţi putea ajuta, întrucât sâmbăta este ziua voastră liberă! Faceţi-vă de vorbă cu oamenii disperaţi şi trişti dintr-o Românie fără speranţe, ridicaţi-le privirea spre un Mântuitor minunat, nu spre o biserică! Vizitaţi spitalele şi aduceţi mângâiere bolnavilor. Inventaţi în fiecare sabat noi şi noi metode de a ajunge la inima oamenilor, prezentându-le adevărata viaţă, care este în Hristos! Gândiţi-vă cum aţi putea să atrageţi atenţia unei lumi tot mai seculare, întrucât evanghelia veşnică este putere infinită chiar şi pentru ea! 
     Dacă vremea este urâtă, dedicaţi timp studiului ştiinţei, al cosmosului, al corpului uman, al unei limbi străine, urmăriţi un documentar despre minunile din micro şi macrocosmos care atestă existenţa unui Creator! Nu de alta, dar ca să ştiţi ce să răspundeţi dupa aceea celor care vor lua în râs credinţa voastră! Urmăriţi în paralel felul misterios în care revelaţia se armonizează cu ştiinţa. Faceţi-vă cu baptistul baptist, cu agnosticul agnostic, cu ateul ateu, doar ca să-i câştigaţi la Hristos! Întrucât şi Hristos s-a plecat la nivelul concepţiilor arhaice din timpul său... iar dacă nu vor să primească credinţa voastră, "scuturaţi-vă sandalele" şi căutaţi pe alţii...dornici să cunoască "ceea ce este mai presus de orice cunoştinţă", adică pe Hristos! 
     Faceţi toate acestea în sabat, ba încă multe altele pe care eu nu le-am enumerat aici şi mai lăsaţi-o ( la propriu, nu peiorativ) dracului odată de biserică. Niciodată nu veţi cunoaşte adevărata binecuvântare a sabatului, decât atunci când veţi imita întocmai maniera lui Isus de a se bucura de sabat! Astfel de "sabate fericite" vă doresc, şi vă pot garanta cu propria experienţă că sunt într-adevăr...fericite...
  

32 de comentarii:

  1. Prietene, in viata reala nu obisnuiesc sa perii pe nimeni, ba chiar sunt un salbatic spirit critic.
    Insa ce ai scris tu aici, as putea sa laud si in virtualia, si in viata reala. Tare ma bucur, si musai sincer, ca sunt oameni care gansesc asa !
    " Pentru mine, semenul este de o infinit mai mare importanţă decât sabatul", " Faceţi-vă cu baptistul baptist, cu agnosticul agnostic, cu ateul ateu, doar ca să-i câştigaţi la Hristos!" - sunt idei care mi'au rasunat si mie in minte acu' cativa ani, dar mi'au fost inabusite cu brutalitate de oameni " deschisi la minte ", oameni care voiau sa faca " reforma "...
    Pe peretele sufletului tau, vad cuvinte scrise de insusi Dumnezeu.
    Tare mi'a placut articolul.
    Ma plec pt credinta care te'a facut sa'l scrii.

    RăspundețiȘtergere
  2. merci pentru aprecieri. Mă bucur dacă ţi-a plăcut articolul, deşi nu l-am scris ca să culeg laude. L-am scris pentru că mă doare orbirea şi fanatismul multora dintre prietenii mei din biserică.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu ca nu l'ai scris pt a culege aprecieri.
    Mai vad, ca orice scrii, gandesti si cantaresti bine in prealabil. Chiar si un simplu comentariu.
    Dar ce'mi place cu adevarat, e trairea sincera. Se distinge clar din ton, nu sarcasmul sau ironia barbara a unui biet mizantrop, ci compasiunea.
    Nu stiu ce'au priceput fratii tai din ceea ce le scrii, dar eu de multe ori plec capul adanc in pamant...
    Ba chiar mai mult, multumesc pt timpul acordat semenilor tai.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ironia şi compasiunea nu sunt suficiente. Sinceritatea şi dragostea autentică este însă totul. Oamenii trebuie să simtă că îi iubesc... şi că nu am nimic, absolut nimic de "vândut".
    Trag nădejde că mai mulţi de unul dintre ei vor remarca ceea ce ai remarcat tu din ceea ce vreau eu să fac pe aici...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ARTICOLU ARE PARTI F.BUNE,DAR NU E INFAILIBIL.
      ISUS A ÎNTREBAT:ESTE ÎNGĂDUIT A FACE BINE SÂMBĂTA?
      DECI NU E O REGULĂ,E O EXCEPTIE,DAR NOI SUNTEM OCUPATI 6 ZILE CU ALE NOASTRE,SI PENTRU O BINEFACERE RUPEM DIN TIMPUL DUMNULUI,NU DE LA NOI.
      DACĂ FACEM BINE DOAR ÎN SABAT,E O PROBLEMA,CAM SUNTEM ADVENTIȘTI DE ZIUA A 7A,AR TREBUI SA FIM DE 7 ZILE.
      DE EX:ISUS ERA LA TEMPLU SI ACOLO ERA UN BOLNAV,DECI DUPA OBICEIUL SAU ISUS ERA LA TEMPLU,SI DUPA CARACTERUL SAU NU PUTEA SĂ NU-L VINDECE,SA-L ELIBEREZE

      Ștergere
  5. este foarte bine ce spui insa le duci de la ana la caiafa caci nici tu nu cred ca mai sti in ce crezi.Daca tu nu ai reusit sa ai un sabat binecuvantat la biserica asta nu inseaman ca alti nu se simt bine in partasie cu fratii si prietenii lor.Nu neg faptul ca nu se intampla cu uni si ceea ce tu spui,cum de alfel alti se simt destul de incomod in alte locuri tot timpul.Sinagoga are functia ei,natura,familia,prieteni functiile lor insa asta nu inseaman ca una inlocuieste pe cealalta d.p.d.v. functional.Echilibrul in toate este cea mai buna alternativa,extremele fie de o parte fie de cealalta au pericolele lor.Pe dealta parte nu inteleg de ce trebuie sa gandeasca altii pentru tine(edy constantinescu,petrof,dawkins,bart s.a)si tu sa le iei propriile lor plasmuiri si sa incepi sa le parafrazezi fara sa le ai clare si sa le intelegi?
    In cate sabate ai facut tu exact asa cum pretinzi aici si cati pot sa marturiseasca despre tine ca ai fost ca "dusmanul"tau ce te-a invitat la restaurant?In cate sabate ai petrecut in natura cu familia si copii,prietenii si cei atat de prieteni,cei in nevoi si dificultati descoperind pe Dumnezeu?.....Este foarte frumos sa facem teorie pt altii si sti ce frumoasa este evanghelia pentru alti.Ce trist insa ca nu este valabila pentru mine!Iar cand biserica pentru unul este Babilon,iar fratii (pentru care Isus a murit)niste rataciti,incuiati sau mai cine mai stie cum este dificil sa aiba un sabat fericit! Iuda stia cel mai bine cum trebuie facute lucrurile unde ar trebui sa fie Isus,ce trebuie sa faca petru,ioan,toma,andrei...si a ajuns sa se spanzure pentru ca ceilalti nu faceau cum el gandea si vroia...Si Isus mergea la templu (dupa obiceiul sau)necioplitul de petru a ajuns un martor cu "putere" si ceilalti la fel,in schimb altii au plecat caci era prea detot

    RăspundețiȘtergere
  6. marcu 1:21;3:1-;6:2 si multe altele pe care sper sa le sti daca nu le gasesti in evanghelii. CE cauta Isus la sinagoga?
    "Pentru mine, semenul este de o infinit mai mare importanţă decât sabatul. Sabatul este un simbol, semenul este O REALITATE."Pt Isus sabatul era un simbol sau o realitate? pt tine este clar....
    Si semenul si sabatul erau realitati fiecare avand rolul si functia lui(cel putin eu asa gasesc in evanghelii)
    "De ce nu mergea Isus ÎN FIECARE SABAT la sinagogă? Pentru că era un om liber! Pentru El fiecare zi a săptămânii era un sabat. El avea sabatul nu într-un calendar pe perete, ci adânc sădit în inimă. "...-VAD CA HABAR NU AI CE ERA "SABATUL"PT ISUS saracul de ce o mai fi zis El :sase zile sa lucrezi si a saptea sa o SFINTESTI ca ce treaba are el daca eu vreau sa lucrez a saptea si sa ma ocup de semenii mei,familie in prima sau a doua sau...a sasea ,oricare care imi vine mie bine,caci daca pt el toate zilele erau UN sabat atunci si eu pot sa-mi aleg pe care eu o vreu ca doar de, m-a creat LIBER
    Este adevarat ca se intampla si este o realitate sa fie si nefericiti si inpovarati de sabat la sinagogi insa nu putem generaliza cum nici toti cei care ies in natura sau cu familia sau invita pe un flamand la restaurant nu inseaman neaparat ca a sfintit sabatul.Pot fi din motive de interes de fatada,de ipocrizie...Asa ca extreme pot fi oriunde si deasemeni revizuieste materialele reformistilor si adventistilor si vei vedea ca sunt aproape toate cele enumerate de tine insa cu problematica "practicii.Toti o stiu nu este absolut nimic nou in cea ce ai spus pe care si ultimul membru sa nu le stie...problematica tuturor oamenilor din toate confesiunile religioase de toate credintele,cu exceptia celor ce sunt in Hristos discrepanta intre teorie si practica...Isus ce spunea ,facea.
    Acum cine determina cine il are pe Hristos....?Criteriile le-a pus El si nu.... noi, uni mai cu ratiune decat alti, sau mai liberi decat alti..

    RăspundețiȘtergere
  7. "Daca tu nu ai reusit sa ai un sabat binecuvantat la biserica asta nu inseaman ca alti nu se simt bine in partasie cu fratii si prietenii lor."

    Jony, eu nu am vorbit în prezentul editorial despre cum m-am simţit eu în biserică. Dacă tu ai dedus asta, e altă poveste, deşi trebuie să-ţi spun că nu teai înşelat prea rău.
    Eu ştiu că omul este o fiinţă prin definiţie socială, şi nu neg din acest punct de vedere rolul sinagogii de ieri sau de azi. Dar trebuie şi tu săînţelegi că omul de asemenea este o fiinţă creată liber, şi ca atare dogmele, riturile şi ceremoniile din ORICE biserică nu numai că îi sugrumă această lbertate, dar îi şi întunecă orizontul spiritual şi intelectual.
    Am vorbit în articol mai mult despre felul în care Isus "păzea" sabatul, prin sabat înţelegându-se în primul rând( cel puţin conform lui Pavel) odihnă, şi nu dogmă. Evreii suunte cei care făcuseră din sabat o dogmă dificilă de ţinut, pe când Isus ştii bine că a venit să rupă lanţurile dogmatice şi să dea libertate şi adevărata odihnă ( Matei 11,28)oamenilor. ori acest Isus nu mergea în fiecare sabat la sinagogă. iar atunci când o făcea totuşi, stârnea aspre controverse, de 100 de ori mai aspre decât pot stârni eu prin articolul ăsta.
    Aşa uşor e să-l iubim azi pe Isus, pe Pavel sau pe MArtin Luther pentru revoluţiile pe care ei le-au provocat în timpul lor, dar este aşa de greu să ne aliem AZI unor revoluţii în gândire asemănătoare, pentru că vin din partea unor anonimi.

    RăspundețiȘtergere
  8. "In cate sabate ai facut tu exact asa cum pretinzi aici si cati pot sa marturiseasca despre tine ca ai fost ca "dusmanul"tau ce te-a invitat la restaurant?In cate sabate ai petrecut in natura cu familia si copii,prietenii si cei atat de prieteni,cei in nevoi si dificultati descoperind pe Dumnezeu?.....Este foarte frumos sa facem teorie pt altii si sti ce frumoasa este evanghelia pentru alti.Ce trist insa ca nu este valabila pentru mine!"

    Dragă Jony, tu pretinzi ca să dau o evidenţă publică a ceea ce am făcut sau fac eu în sabat din punctzul de vedere exprimat mai sus? Mie mi se pare absurd. Dar dacă am recomandat altora să facă ca mine, nu înţelegi că reiese clar că eu am deja un astfel de mod de vieţuire? Cum aş putea eu să recomand cu căldură altora să-ţi schimbe paradigma despre sabat, dacă nu aş fi gustat eu mai întâi această nouă modalitate de a trăi sabatul? Deci chiar nu avea nici-un rost să insinuezi că aş vorbi din teorie...eu am vorbit din practică...dacă mă crezi sau nu, e o altă poveste!!!

    Când spui că" habar nu ai ce era sabatul pentru Isus"...îmi închizi pur şi simplu gura. Bine că ştiu pastorii adventişti şi reformişti. Ei cu siguranţă le ştiu pe toate...
    Am impresia că te-ai aprins un pic citind articolul, ceea ce într-un fel este bine. Eu însă cred că am explicat clar de ce văd sabatul ca un simbol, şi de ce văd că acest simbol are totuşi importanţă. Eu însumi nu muncesc sâmbăta, iar acest lucru este pentru mine o realitate: nu muncesc. Dar motivele pentru care fac acest lucru sunt net diferite faţă de ale fraţilor mei din biserică care păzesc sabatul pentru a să nu piardă mântuirea. Exact ca şi evreii, adventiştii şi reformiştii au predicat sabatul până la exasperare, şi AU UITAT complet că Dumnezeu doreşte doar milă, şi nu jertfă( Matei 9,13). În zilele noastre, acest verset s-ar traduce aşa: "empatie voiesc, şi nu ritualuri"

    RăspundețiȘtergere
  9. "Este adevarat ca se intampla si este o realitate sa fie si nefericiti si inpovarati de sabat la sinagogi insa nu putem generaliza cum nici toti cei care ies in natura sau cu familia sau invita pe un flamand la restaurant nu inseaman neaparat ca a sfintit sabatul."

    Ba eu cred că putem generaliza...Dar ca să înţelegi de ce zic asta, te întreb ceva mai întâi: CE ÎNŢELEGI TU PRIN " A SFINŢI SABATUL"?

    RăspundețiȘtergere
  10. E trist pentru că oamenii l-au făcut aşa...dar să ştii că "mântuirea vine de la adventişti", aşa bigoţi şi absurzi cum sunt ei de multe ori...
    Am câteva argumente serioase pentru asta, dar poate într-un articol viitor, nu aici.

    RăspundețiȘtergere
  11. sabatul este un moment de partasie si relatie personala cu Creatorul si Rascumparatorul meu,o pregustare a momentelor vesniciei in care eu invat cum sa ma relationez cu El,popasuri in timp(stabilit de El)in care eu,creatura invat sa-l descoper pe El,descopar despre El,ma intalnesc cu fratii mei care la randul lor sunt in acelasi proces de invatare si avem schimburi de idei,experiente,neclaritati,invatam sa ascultam sa-i intelegem pe ceilalti,cantam impreuna,ne rugam impreuna.
    "Ba eu cred că putem generaliza..." aici diferim in pareri si pot sa-ti spun ca esti tare departe de realitate
    "E trist pentru că oamenii l-au făcut aşa...dar să ştii că "mântuirea vine de la adventişti", aşa bigoţi şi absurzi cum sunt ei de multe ori..."si aici am o parere diferita si nu pot fi deacord cu tine.Mantuirea vine prin Isus Hristos, in altul nu ai,ca reformisti si adventisti au readus la iveala adevarurile despre sabat,sanctuar,indreptatirea prin credinta(care au preluat-o),asta este alta treaba insa cert este un lucru Dumnezeu a avut ,are si va avea un popor care traiesc adevarul pe care il au si pe care il descopera,asta iarasi este o realitate
    Caci sunt si absurzi,incuiati,incapatanati,bigoti,tristi..s.a.m.d,sunt insa este destul de periculos sa lupti impotriva recomandarii Creatorului:lasa-ti neghina sa creasca impreuna cu graul,ca nu cumva smulgand neghina sa smulgeti si graul",este periculos pt ca ti se va cere la socoteala graul smuls si daca poti raspunde tot inainte....
    "Dar motivele pentru care fac acest lucru sunt net diferite faţă de ale fraţilor mei din biserică care păzesc sabatul pentru a să nu piardă mântuirea. Exact ca şi evreii, adventiştii şi reformiştii au predicat sabatul " alta generalizare...Eu spre ex.merg la biserica si nu muncesc sambata nu ca sa nu pierd mantuirea ci in baza relatiei mele cu El si ca mine sunt foarte multi,ceea ce ma intristeaza este faptul pretentiei tale de "fratii mei" care vad ca erati niste straini prin faptul la cat de putin ii cunosti.Si asta se intampla adesea sa fi prezent intr-un grup insa sa fi departe de el si acesta se poate restrange sau mari cum vrei(familie,clasa,biserica,grup de afitiune politica,societate...)

    RăspundețiȘtergere
  12. Jony, te-ai lansat într-un răspuns foarte lung, dar nu mi-ai răspuns la o întrebare clară şi concisă: ce înţelegi tu prin " a sfinţi sabatul"?
    Iar dacă eşti de acord, după aia vorbim şi dacă generalizarea mea a fost o prostie sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  13. un timp pus deoparte cu creatorul meu

    RăspundețiȘtergere
  14. Sabatul este un fel de antrenament de o zi, pt vremea cand nu va mai exista timp. In realitate, nu exista timp. Dar oamenii l'au inventat ca sa stie cand e sabatul.

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Jony:

    Un timp pus deoparte cu creatorul lor au şi catolicii, şi baptiştii, şi penticostalii, mai mult sau mai puţin, la fel ca adventiştii. Şi la rândul lor, ei cred că serbează ziua corectă şi "sfinţesc" sabatul lor. De aceea cred că trebuie să dăm (să dai) alt răspuns neapărat.

    @ Mizantropescu:
    Tu eşti mai aproape de împărăţia cerurilor ca mulţi adventişti, măi :-)) numai că nu aş spune că oamenii " au inventat" timpul. Există ca dimensiune în fizică( deci nu în mai hulita metafizică) aşa cum există lungimea, lăţimea şi înălţimea. Şi chiar dacă nu l-ar fi inventat oamenii, timpul tot ar fi existat.
    Îţi spun şi ţie ce i-am scris lui Edi Constantinescu azi: "iar sabatul este amprenta unui Creator inteligent în dimensiunea temporală, aşa cum cele patru forţe de care aminteai sunt amprenta Lui în dimensiunea spaţială." Detalii aici: http://www.oxigen2.net/2011/02/geneza-18-hawking-si-geneza/comment-page-1/#comment-12718
    Sunt de acord că ...calendarele sunt o invenţie umană, dar asta e cu totul altceva. Singurul lucru care s-a păstrat din " Eden" până azi nealterat este totuşi săptămâna de 7 zile!!! Aşa cum din acelaşi "eden" s-a păstrat până azi ideea de Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  16. da vad ca vrei un raspuns la care tu te gandesti,insa nu sunt ghicitor si nici nu ma fortez prea mult.Este adevarat ca toti au un timp cu creatorul lor(de parca ar fi mai multi)insa daca citeai putin atent vedeai ca criteriile si regurile intalniri le-a pus Creatorul nu eu,caci daca nu m-ar fi cautat El mai inainte eu in nici un caz.In firea mea sunt in razboi cu El.El mi-a pus la dispozitie indreptatirea Sa si capacitatea(daca doresc)sa o primesc in dar

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "In firea mea sunt in razboi cu El.El mi-a pus la dispozitie indreptatirea Sa si capacitatea(daca doresc)sa o primesc in dar"

      ziua buna,
      tot bantuiam pe aici, si mi-a atras atentia fraza de mai sus, pentru ca atatia ani am auzit-o... si iar auzit-o... incat chiar mi-am amsumat-o... si anume ca in firea mea, eu sunt in razboi cu El... insa, in acelasi timp simteam un disconfort sufletesc teribil...
      am auzit aceasta idee, cum ca noi sau firea noastra este in razboi cu El, pana mi s-a facut drum batatorit pe creier...
      dupa multa vreme... cand am inceput sa ma las sa gasesc raspunsuri la multe intrebari, nelamuriri...framantari...legate de Dumnezeu... mi-am spus ca trebuie sa imi dezbrac sufletul si mintea de toate prejudecatile si etichetele... puse sau asumate, si sa il descopar pe Dumnezeu asa cum este El... nu asa cum mi s-a spus ca este...
      ceea ce vreau sa spun, este ca am descoperit ca firea mea NU este deloc in razboi cu El! dupa ce mi-am lasat sufletul gol inaintea Lui, si mi-am spus ca nu stiu nimic despre mine, despre viata sau despre El... am descoperit ca sufletul meu il recunoaste pe El ca Dumnezeu si tanjeste dupa frumosul si dragostea Lui... si ca imi doresc sa il descopar sub toate felurile... viata, om, dragoste reala... micro si macrocosmos, ploaie, natura, creierul uman, relatii, si alte o mie de feluri in care se lasa descoperit in mod minunat!
      povestea noastra cu Dumnezeu, a fiecaruia in parte, este una de dragoste! de frumos! de implinire si de liniste!
      tabloul acesta este unul cu totul diferit de tabloul unui razboi... insa, cred ca suntem "programati" sa ne comportam astfel, pentru ca orice razboi, fie el fizic, sufletesc sau intelectual, consuma resurse, epuizeaza energie, face victime sau ne face victime, lasa rani sau ranim... si astfel, suntem usor de controlat.
      so, traiti-va povestea voastra de dragoste cu Dumnezeu!

      Ștergere
  17. Glumeam, mai. Sigur ca tre' sa fie o unitate de masura. Ideea era ca omul, in mintea lui ingustissima e in stare sa faca din absolut orice, obiect de venerat. Daca nu dintr'un obiect, inventeaza o ...idee, pe care o transforma in zeu. Nu'i vezi pe ortodocsi cu cat entuziasm ling seturi intregi de mortaciuni ?
    A-propos: intreaba'l pe amicul jony ce religie ar fi avut daca s'ar fi nascut in India. Sunt sigur ca pe aia dreapta !

    RăspundețiȘtergere
  18. ok, jony, nu îţi cer să te forţezi, doar să dialogăm, atâta tot.
    Pentru mine dacă cineva vrea să aibă un timp cu Creatorul său numai o zi pe săptămână ...are o problemă. La fel ca dacă vrei să păzeşti numai 9 porunci din 10.
    Dar în fine, pot trece peste asta. E clar că suntem ocupaţi de ale noastre celelalte 6 zile şi o zi ne prefacem că i-o dedicăm lui Dumnezeu...Întrebarea mea e...cum? Cum sfinţim( dacă putem noi oamenii sfinţi ceva) sabatul? În ce constă timpul petrecut cu Creatorul? În mersul la o biserică? Nu cred asta pentru că aşa cum ţi-am mai spus, şi alţii merg la biserică duminica.
    În primul rând, nu cred că vreun om ar putea sfinţi sabatul vreodată, oricât de scrupulos ar fi. Numai Dumnezeu sfinţeşte ceva (aici sabatul) prin prezenţa Sa...eşti de acord măcar cu asta? Sper că da! Găseşti aici superb explicată pe larg ideea asta: http://www.scribd.com/doc/38468846/10/Cap-11-Odihna-de-Sabat
    Dacă acest lucru este adevărat, şi dacă expunerea lui Jones cu privire la sabat e adevărată, atunci deducem clar că prezenţa lui Isus trebuie să fie cu adevărat într-o biserică prin Duhul său ca sabatul acela să fie cu adevărat sfinţit. Eşti de acord iarăşi cu asta?
    Arată-mi şi mie o singură biserică unde vei întâlni toate caracteristicile lui Isus...eu nu am găsit NICIUNA, şi crede-mă ca amm colindat mult în Europa...ca să nu mai zic în România. Nu există o biserică care să sfinţească sabatul cu adevărat pentru că în NICI-O BISERICĂ nu există manifestat Hristos: În orice biserică este orice vrei tu, dar numai Isus nu este!!!
    De aceea, crede-mă, mi-am permis să generalizez, nu pentru că mi-ar fi tunat mie. Sunt nişte concluzii logice, simple, pe care şi un copil le poate pricepe. Cu atât mai mult tu.

    RăspundețiȘtergere
  19. În al doilea rând, dragă Jony, e foarte uşor să facem tam-tam de faptul că "avem o relaţie" cu Dumnezeu. E foarte uşor, crede-mă. PE Dumnezeu nimeni dintre noi nu îl vedem însă. E ceva abstract, misterios, transcendent universului şi omului. Niciodată nu vom putea afirma că putem avea "o relaţie" cu El în adevăratul sens al expresiei.
    Dar...ca lucrul ăsta să aibă o conotaţie concretă, tot creatorul ne-a dăruit pe semenul de lângă noi ca să interacţionăm cu el şi să dovedim practic ce spunem aşa de uşor cu gura. Cu alte cuvinte, relaţia pe verticală cu Dumnezeu nu este autentică decât dacă relaţia pe orizontală cu aproapele este autentică. ştii sigur vesetul..." Daca zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci, cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? (1Ioan.4:20)"
    Iar ura aceasta poate lua extrem de multe forme...nepăsarea este una dintre ele. Sau mai ştii că Isus punea pe acelaşi picior de egalitate dragostea faţă de semen cu dragostea faţă de Dumnezeu.
    Când am spus în articol că aproapele meu este o realitate prezentă, care poate fi simţită şi atinsă de mine, fie şi prin vorbele mele, la asta m-am referit. Sabatul este important, dar nu superior în importanţă aproapelui meu. Din păcate, adventiştii si reformiştii fac o tristă confuzie aici...exact ca şi evreii care apreciau Templul mai mult ca pe Templul viu care era deja printre ei.

    RăspundețiȘtergere
  20. "Daca nu dintr'un obiect, inventeaza o ...idee, pe care o transforma in zeu."
    Corect şi trist...dar asta este. Evreii au ucis pentru templul lor, catolicii au ucis pentru doctrina lor, iar adventiştii ucid( deşi nu la propriu) pentru sabatele lor. Adventistul e în stare să te ocolească pe la 150 metri dacă i-ai contrazis teoriile dragi.(să nu-mi vii acuma cu poveşti despre icşi şi ygreci...:-))
    Adică...exact aceeaşi veche meteahnă demonică: nu contează să câştig inima adversarului de lângă mine la Hristos, contează ce crede el...Nu contează semenul, contează doctrina.

    RăspundețiȘtergere
  21. frumos vorbit insa departe pe islazuri parafrazand incorect.Ai un dar deosebit in a intorce lucrurile cum si cand vrei tu(o poti face insa asta nu inseamna ca neaparat este asa
    Apropo pt mizantropescu:In India daca as fi fostar fi fos mari probabilitati sa fiu un hindu,budist,jainist,bahai, crestin sau cine stie ce alta religie la fel cum si in romania as fi avut mari probabilitati sa fiu ortodox,musulman sau de e nu ateu! Problema care se pune nu este daca printr-o religie sau alta ar avea in ele isasi ceva misterios care ti-ar aduce mantuirea ci atitudinea pe care unul o are fata de Adevarul pe care la sau i s-a descoperit si ceea ce face cu El,ce atitudine ia fata de Acesta!Vor fi mantuiti musulmani,catolici,protestanti,pagani care au trait si respectat adevarul pe care il aveau si-l cunosteau

    RăspundețiȘtergere
  22. "Cu alte cuvinte, relaţia pe verticală cu Dumnezeu nu este autentică decât dacă relaţia pe orizontală cu aproapele este autentică. ştii sigur vesetul..." Daca zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci, cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? (1Ioan.4:20)"-multe din raspunsuri ti le dai singurel
    "Iar ura aceasta poate lua extrem de multe forme...nepăsarea este una dintre ele" nu sunt chiar cu totul deacord,insa ai dreptate,specificand ca indiferenta si nu ura este opusul dragostei.Cand ai ajuns la stadiuacesta deja nu mai ai remediu pt relatia respectiva

    RăspundețiȘtergere
  23. "Corect şi trist...dar asta este. Evreii au ucis pentru templul lor, catolicii au ucis pentru doctrina lor, iar adventiştii ucid( deşi nu la propriu) pentru sabatele lor. "-nu toti evrei au omorat pt templu lor cum nici toti catolici au ucis pt doctrina lor si nici reformisti sau adventisti"ucid"pt sabatele lor(este chiar interesant caci au unul din sistemele cele mai democratice daca se poate spune in bisericile lor)
    Insa vad ca ai o obsesie bolnavicioasa in a generaliza.Asta este fiecare avem metehnele noastre,nu?

    RăspundețiȘtergere
  24. Jony, hai sa facem un pact: tu te stradui sa imparti civilizat cuvintele in pagina, in asa fel incat dupa ce'ti citeste omu' o postare sa n'aiba senzatia ca si'a zgariat ochii. Este o tasta lunguiata jos, sub celelalte. Daca ai observat'o, foloseste'o in felul urmator: dupa fiecare virgula sau punct, baga'ti dejtu'n ea, ca sa obtii spatii. In schimb, eu o sa ma prefac ca nu vad propozitiile pe care le incepi cu litera mica.
    Spre sa nu te superi. Doar incerc sa te mantuiesc de tine.

    RăspundețiȘtergere
  25. multumesc de sfat,o sa incerc sa tin cont ,fara sa promit insa ca si voi reusi intotdeauna

    RăspundețiȘtergere
  26. @ Mizantropescu:
    Consider că chiar nu are aşa mare importanţă CUM scrie cineva, cu spaţii sau fără, cu greşeli gramaticale sau fără...deşi e clar că e mai anevoie de citit. Important este însă CE anume scrie cineva...sper că eşti de acord.

    @ Jony
    Simte-te liber să mă critici, omule! Aici vei avea libertate deplină. E clar că ai dreptate când spui că am meteahna generalizării, dar te-ai întrebat oare de ce o am??? E clar de asemenea că dacă generalizez, înseamnă că mai există şi excepţii fericite. Poate una dintre acestea o fi tocmai biserica ta, mai ştii? Mă bucur pentru tine atunci.
    Scriu aşa nu numai pentru că eu şi prietenii mei am suferit serios din partea bisericii în plan psihic. Dar SUNT ATÂŢI DE MULŢI în afară de noi...

    RăspundețiȘtergere
  27. Martin, sigur ca sunt de acord. Dar asta nu inseamna ca nu putem face apel la intelegere si nu putem face progrese !
    In plus, vad ca amicul Jony a inteles mesajul si a reactionat pozitiv. Ceea ce'i de bine.

    RăspundețiȘtergere