luni, 7 martie 2011

Adevărata biserică a lui Dumnezeu ( II )




              Aduceam în prima parte a editorialului despre adevărata biserică un fragment din A.T.Jones în care genialitatea sa iese în evidenţă prin fraze precum aceasta:      Însă Biserica, Biserica lui Hristos, este El Însuşi manifestat. De aceea, pentru a aparţine acestei Biserici, care este trupul Său, trebuie ca mai întâi să aparţii Lui. Iar apartenenţa de această Biserică, care este trupul Său, depinde în întregime de apartenenţa la El .
      Astăzi continui cu secţiunea a doua, unde el face o clară distincţie între  calitatea de membru a adevăratei biserici a lui Dumnezeu şi cele false, atât de diverse din păcate, prezente pretutindeni pe mapamond. A fii membru într-o biserică oarecare, fără ca să aparţii de fapt ÎN DUH adevăratei biserici a lui Dumnezeu, nu este altceva decât o cumplită înşelăciune şi pierdere de timp, ca să nu mai zic despre pierderea vieţii veşnice. 

       
          La aceasta trebuie să ne gândim în fiecare zi, fiecare pentru sine, întrebând: „Sunt eu un membru al bisericii, care este trupul Său? Nu pentru că sunt înrolat în cărţile unei bisericii. Nu. Sunt eu un membru al bisericii pentru că numele meu este în cartea vieţii? Sunt eu un membru al bisericii pentru că m-am predat lui Hristos şi Îi aparţin, şi trăiesc, mă mişc şi am fiinţa în El?” Aceştia sunt singurii membrii ai bisericii de pe pământ, ai adevăratei biserici, care este trupul lui Hristos. Nu contează de cât timp avem numele în registrul unei bisericii, nici de cât timp suntem membrii acestei bisericii datorită faptului că am aderat în formă la ceea ce este biserica drept concept, o adunare de indivizi. Nu contează cu cât patos facem aceasta, nici de cât timp o facem; noi nu vom fi niciodată membrii adevăratei bisericii, care este trupul lui Hristos în acest fel.
            Şi cu toate că pot exista situaţii care să determine ca numele tău să nu fie în nici o carte de pe pământ sau în nici o adunare de indivizi de pe pământ, totuşi, dacă eşti alături de El şi trăieşti în El, eşti un membru al bisericii, al acelei biserici care este trupul Său, chiar de ai fi singurul de pe pământ. Aceasta este singura calitate de membru adevărată în biserica lui Hristos, şi aceasta este singura cale către a fi membru în biserica lui Hristos.
            Biserica care este trupul lui Hristos şi care este singura Biserică adevărată este formată din toţi credincioşii în Domnul Isus Hristos. Este alcătuită din toţi cei pe care i-a ales Dumnezeu – toţi bărbaţii şi toate femeile convertite – dintre toţi adevăraţii creştini. Este o Biserică în care toţi membrii deţin aceleaşi semne. Sunt cu toţii născuţi din Spiritul lui Dumnezeu; posedă cu toţii „pocăinţă faţă de Dumnezeu, credinţă faţă de Domnul nostru Isus Hristos” şi sfinţirea vieţii şi a conversaţiei. Ei urăsc cu toţii păcatul şi Îl iubesc cu toţii pe Hristos. Se închină în mod diferit şi în diferite feluri; dar se închină cu toţii cu o singură inimă. Sunt călăuziţi cu toţii de un singur Spirit; clădesc cu toţii pe o singură temelie; îşi trag cu toţii religia dintr-o singură carte – care este Biblia. Au cu toţii un singur centru – care este Isus Hristos. Ei pot spune chiar acum cu toţii într-o singură inimă „Aleluia”; şi pot cu toţii răspunde cu o singură inimă şi cu un singur glas „Amin şi Amin”.
            Şi această Biserică care este trupul Său şi care este singura Biserică adevărată, este o Biserică ce nu este dependentă de predicatorii de pe pământ, dar care preţuieşte mult pentru cei care predică Evanghelia membrilor săi. Viaţa membrilor săi nu depinde de calitatea de membru al bisericii, de botez sau de Cina Domnului – cu toate că preţuiesc foarte mult aceste lucruri atunci când le pot avea. Dar care are numai un singur mare Cap – un singur Păstor, un singur Episcop – şi Acesta este Isus Hristos. Numai El, prin Spiritul Său, primeşte membrii acestei Biserici, chiar dacă predicatorii prin autoritatea lor, autoritate pe care au jefuit-o de la Dumnezeu dar care nu le aparţine de drept, îi dau afară pe unii din bisericile lor. Aceşti falşi păstori au întradevăr autoritatea de a da afară oamenii din biserici, deoarece bisericile din care ei exclud persoane sunt bisericile lor şi nu Biserica lui Dumnezeu care este trupul lui Hristos. Cât de minunat este Dumnezeu... din Biserica Sa nimeni nu poate fi exclus de către cineva, ci toţi aceia care nu fac parte din această Biserică sunt aceia care de fapt s-au exclus ei singuri prin atitudinea lor faţă de Dumnezeu şi care au ales mai degrabă bisericile oamenilor decât Biserica lui Dumnezeu care este trupul lui Hristos.
            O dată ce un om se pocăieşte şi crede Evanghelia, în acel moment el devine un membru al acestei Biserici care este trupul lui Hristos, adevărata şi singura Biserică a Domnului. Asemenea tâlharului pocăit, poate că nu are posibilitatea de a fi botezat; dar îl are pe acela care este cu mult mai bun decât botezul cu apă – botezul Spiritului. Poate că nu va putea primi pâinea şi vinul în cadrul Cinei Domnului; dar mănâncă trupul lui Hristos şi bea sângele lui Hristos prin credinţă în fiecare zi a vieţii lui şi nici un predicator de pe pământ nu-l poate împiedica. Poate fi exclus de cei hirotonisiţi şi alungat de la actele exterioare ale pretinselor biserici; dar nici o persoană hirotonisită din lume nu-l poate exclude din adevărata Biserică, care este trupul lui Hristos.
            Este o Biserică, singura adevărată, Biserica Viului Dumnezeu a cărei existenţă nu depinde de forme, ceremonii, catedrale, biserici, capele, amvoane, baptisterii, vestimentaţii, orgi, aşezăminte, bani, regi, guverne, magistraţi sau de vreun act de favoare care ar putea veni din mâna omului. Deseori a trăit şi a continuat să existe chiar şi atunci când i-au fost luate toate aceste lucruri; deseori a fost dusă în pustie sau în grotele sau peşterile pământului de cei care trebuiau să-i fie prieteni şi nu duşmani. Existenţa sa nu depinde de nimic altceva decât de prezenţa lui Hristos şi a Spiritului Său; iar Ei fiind mereu cu ea, Biserica nu poate muri.
            Aceasta este Biserica, titlurile Scripturii de onoare şi privilegiu prezent, şi promisiunile slavei viitoare îi aparţin în mod deosebit; acesta este trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:27; Coloseni 1:24); aceasta este turma lui Hristos (Fapte 20:28); aceasta este locuinţa credinţei şi familiei lui Dumnezeu (Ioan 1:12,13); aceasta este clădirea lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:9), temelia lui Dumnezeu (1 Timotei 3:15) şi templul Duhului Sfânt (1 Corinteni 3:16). Aceasta este Biserica celor dintâi născuţi, ale căror nume sunt scrise în cer (Evrei 12:23); aceasta este preoţia împărătească, generaţia aleasă, poporul deosebit, posesiunea câştigată (1 Petru 2:9), locuinţa lui Dumnezeu (Ioan 14:23), lumina lumii (Matei 5:14) şi sarea pământului (Matei 5:13)...










                     

8 comentarii:

  1. Foarte bun artiolu,dar cred ca partasia cu membrii bisericii care au la baza Biblia nu poate fi neglijata bazandune numai pe faptul ca suntem in biserica lui Hristos.Trebuie sa avem un loc unde sa avem partasie si sa ascultam sa fie adevaratul sens al cuvantului "adunare" care in adevaratul sens include porunca"FITI UNA" chear daca raman garduri..dar in esenta credntei sa fim una cu cei care cum spune Biblia"unde am cazut deacord sa mergem impreuna"..!! Foarte interesant site-ul, o sa studiez tot ce postezi..succes!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai venit, Gabi şi mersi pentru cuvintele bune.
    E foarte adevărat că omul este o fiinţă prin excelenţă sociabilă, comunicativă, empatică. În acest sens, e absurd să ceri oamenilor să nu mai meargă la biserică, mai ales în cea care s-au născut.
    Însă la fel de adevărat e că omul este o fiinţă curioasă, cercetătoare, şi nu în ultimă instanţă creatoare. Dacă îi spui că NU TREBUIE să pună întrebări mai "ciudate", că NU TREBUIE să se avânte pe terenuri de cercetare "periculoase" pentru credinţă, că NU TREBUIE să aibă idei proprii, ci că TREBUIE să gândească dogmatic la unison cu biserica din care face parte, atunci omul respectiv devine un sclav, chiar dacă de cele mai multe ori nu ştie.
    Iar în schimbul progresului intelectual şi spiritual, va avea de-a face cu o blazare, cu o atotsuficienţă şi siguranţă de sine extrem de periculoasă, care izvorăsc din mentalitatea că "n-are cum să se înşele tocmai el, pastorul..."
    Aşa se ajunge exact ca pe timpul lui Isus, ca lupii să fie păstori de oi, iar oile să se jertfească lor cu bucurie.
    Biserica pe care o propune mai sus A T Jones este o biserică mai întâi de toate liberă, care depinde numai de Isus Hristos. În rest, e numai minciună şi sclavie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie mi se pare tare ciudat ca majoritatea comentariilor sunt date de bloggeri fara blog, recitand la nesfasit stereotipia unui mod de gandire refractar, facand cam aceleasi greseli de ortografie, la fel de lipsiti de imaginatie si la fel de fara culoare.
    Asta poate insemna ori ca cineva se joaca de'a comentariile diverse vrand sa faca apel la autoritatea multimii ( daca spun mai multi acelasi lucru, musai tre' sa aiba dreptate ), ori ca creierasele advente sunt atat de uniformizate incat SUNT chiar... UNA ...

    Faceam o observatie, n'am dat cu parul !

    RăspundețiȘtergere
  4. Măi, că cineva comentează pe aici fără să aibă vreun blog al său, nu văd nici-o problemă...Dar că adventiştii, mai ales cei români, sunt stereotipi în masă, se vede de la o poştă.
    Deh, trebuie să ne înţelegi şi tu, am fost învăţaţi o viaţă mereu şi mereu aceleaşi lucruri. Nu înţeleg de ce te miri...Toţi cei care aveau( sau au) idei mai diferite sunt imediat luaţi în colimator. Iar omul se sperie. Preferă siguranţa sistemului, deşi sistemul nu-i oferă siguranţa mântuirii.
    Adevărata libertate, care aduce cu sine riscuri, e ocolită de toţi...asta e.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eh, poate intelegi si tu de ce am zis bloggeri fara blog...
    Ca doar n'oi vedea ca valoarea unei opinii e data de nr de bloguri !......

    RăspundețiȘtergere
  6. Si ca sa nu'ti faci o impresie de vanator de adventisti despre mine iti mai zic una.
    Eu urasc fara discriminare prostia. Pana aci, musai tre' sa'ti para ca sunt corect, nu ?
    Numai ca in mintea mea s'a ierarhizat ca sa zic asa prostia in diversitatea ei. Cand am vazut odata un adventist care ajunsese la spital pt ca a mancat o farfurie de seminte, fara sa le decojeasca si apoi nu le'a putut defeca 6 zile, ca s'a " infundat " mi s'a parut o prostie mai deosebita ca al unui catolic care'si vede Papa mai breaz ca pe un Shaman cu o veriga babana in nas si cu o pereche de coarne, si care'l pune sa se inchine la un totem in forma de cruce. Sau un ortodox care se repede sa sarute un cadavru, numai pt ca popa ii spune ca e cadavru sfant. Eu vad ca atat adventistul cu pricina, catolicul sau ortodoxul sunt aproape la fel de prosti, diferenta facand'o doar performantele la care a ajuns. Pt ca daca cineva le'a bagat in cap o prostie, fie ca'i zice DOGMA, NORMA, IDEOLOGIE, o iau de buna fara sa'si puna vreo intrebare.
    Si adevarata libertate nu'i data de numarul idiotilor care gandesc la unison prost.
    Dumnezeu ne vrea in primul rand liberi. Iar libertatea te face FIU ! O pozitie foarte inalta, care da adevarata valoare fiintei umane. Numai si numai din pozitia asta iti poti iubi aproapele CA PE TINE INSUTI. Pt ca TU INSUTI esti OM.
    Cu adevarat dureros este ca marea majoritate nu realizeaza ce implica asta, si'si dau examenul in 2 vorbe scrise aiurea pe undeva, aratand nu numai ca sunt lipsiti de inteligenta, dar si de minimul de sensibilitate pe care ar trebui sa'l aiba o fiinta umana.
    Din pacate, de'a lungul vietii, interactiunea cu astfel de oameni m'a facut usor mizantrop, iar raspunsul de bun simt este ca musai trebuie luat biciul si folosit in scopuri punitive. Folosit inteligent si batand cu ironie sau sarcasm, poti educa si arata gravitatea ignorantei.

    RăspundețiȘtergere
  7. Spui tu multe lucruri adevărate, dar greşeşti dacă crezi că biciul ironiei sau al sarcasmului va educa pe cineva. Ironia este foarte necesară ca să taie în carne vie şi să arate omului că e bolnav spiritual sau handicapat intelectual. Dar ea nicidecum nu va vindeca sufletul manipulat de biserici sau facultăţi.
    Doar dragostea adevărată, dezinteresată, sinceră şi care poate fi remarcată de la distanţă poate aduce schimbare. ADu-ţi aminte, Isus îi făcea cu ou şi cu oţet pe nemernicii din sistem( ca întreg) şi nu pe omul de rând. Şi chiar pe ipocriţii ăia ordinari, îi trata cu respect ca individ( vezi Nicodim, Simon)...
    Din asta deduc că nu individul e vinovat atât de mult, ci mintea colectivă care îl robeşte, orbeşte şi îndobitoceşte...

    RăspundețiȘtergere
  8. Iaca, aici iti dau dreptate. Eu, in general folosesc ironia ca arma. Or'..la om trebuie sa mergi dezarmat. Mea culpa!
    Am insa circumstante atenuante: sunt mizantrop.
    Si pot sa accept ca omul, e victima sistemului, pana la un punct. Pana in punctul in care alege constient. Stiu ca e greu sa stabilesti cat de constient este, insa pana in momentul ala e practic .... adversarul tau. Stiu cum suna, dar asa cred.

    http://www.youtube.com/watch?v=MXQozTxQSiE

    RăspundețiȘtergere