sâmbătă, 16 aprilie 2011

Evanghelia după Iuda : scepticismul

            Asist cu o doză destul de mare de tristeţe la un fenomen ce ia amploare nu numai în societatea şi-aşa de mult timp seculară, ci în cea creştină, ba chiar cea adventistă, ce a fost cândva atât de mult binecuvântată de Dumnezeu cu lumină: SCEPTICISMUL.  Acum un an de zile, intram pentru prima dată pe un forum "open-church-mind", fondat de cele mai inteligente minţi (fost)adventiste tinere din România. Multe dintre întrebările  şi frământările lor erau şi ale mele, şi pot recunoaşte că timp de un an m-am bucurat cu ei de o intensă dezbatere, aşa cum de altfel nu poţi avea vreodată în biserica adventistă. Dar, din păcate, după un an de dezbateri, divorţul  meu de acest forum a devenit inevitabil. De ce?
          Mai înainte de a răspunde, ţin să remarc că o anumită doză de scepticism este întotdeauna binevenită. Eu însumi am început să pun la îndoială acum 6 ani deja dacă biserica adventistă este chiar condusă de Dumnezeu în ceea ce face sau predică. Această îndoială m-a determinat să studiez cu profunzime biblia şi altă literatură consacrată adventistă, aşa cum nu făcusem până atunci. Studiul acesta îndelungat, la rândul său, m-a determinat să renunţ la toate riturile, dogmele( mai ales cea a trinităţii, cu care a început desprinderea mea definitivă de biserică) şi tradiţiile bisericii mele. Vedeam la Isus enorm de multă simplitate, genialitate şi transparenţă în tot ce făcea şi zicea, lucru aproape imposibil de găsit în declaraţiile, crezurile şi practicile bisericii adventiste. 
    Aşa că am început să gândesc singur, din ce în ce mai singur faţă de declaraţiile oficiale împopoţonate ale confraţilor mei. Biblia, scrierile Ellenei White şi nu în ultimul rând cărţile lui Jones şi Waggoner m-au adus unde sunt azi, la o poziţie complet indepedentă de orice organizaţie omenească. De aceea, nu voi afirma niciodată că îndoiala este intrinsec rea... Şi totuşi...
        Iuda este unul din personajele cele mai misterioase ale evangheliei. De departe cel mai inteligent ucenic al Domnului, erudit, fluent vorbitor în limbile greacă şi latină după unii, administrator financiar al "pungii" ( Ioan 13, 29), cu relaţii şi "pile" la Sinedriu, Iuda este un personaj complex, a cărui viaţă şi tragic final trebuiesc neapărat cercetate.  Care a fost de fapt păcatul lui Iuda? În ce a constat vina care l-a făcut mai târziu să se spânzure?
    Se pare că Iuda avea o tendinţă permanentă de a judeca lucrarea Fiului lui Dumnezeu după criterii proprii, pe care el le considera obiective. Episodul cu vasul cu parfum deosebit de scump din casa lui Simon este un tablou relevant în acest sens( Marcu 14,3-11). Iuda a instigat minţile celorlalţi ucenici întrebând apoi alături de ei " Ce rost are risipa aceasta?" Într-adevăr, avea dreptate. Mirul turnat pe picioarele lui Isus valora cât plata anuală a unui muncitor obişnuit din timpul acela, şi ca atare, risipa era absurdă din punct de vedere raţional. 
     Isus însă nu a gândit raţional de foarte multe ori, iar în acest episod cu atât mai puţin. Gândurile Lui erau cu totul altele decât cele omeneşti, iar planurile Lui de asemenea. El a lăudat "risipa" femeii şi a condamnat aspru "raţiunea " lui Iuda şi a ucenicilor. Ca urmare, imediat după acest incident, Iuda îşi ia destinul în propriile mâini şi cu " capul pe umeri" urzeşte un plan deosebit de inteligent, mai inteligent decât toată poliţia secretă a Sinedriului care Îl spiona pe Isus. În ce a constat acest plan? 
      Vă rog să observaţi cu atenţie cât de diabolic de inteligent a fost planul pe care l-a făcut Iuda în viziunea extrem de inspirată, după părerea mea, a Ellenei White
    "Iuda socotea  că dacă Domnul Hristos trebuia să fie crucificat, atunci evenimentele acestea trebuia să aibă loc oricum. Partea sa în a vinde pe Mântuitorul nu putea să schimbe rezultatul. Dar dacă Domnul Hristos nu trebuia să moară, atunci el nu făcea decât să-L forţeze să Se elibereze. Orice s-ar întâmpla, Iuda avea să câştige ceva de pe urma trădării lui. El a socotit că ar face o afacere iscusită vânzând pe Domnul său. 
    Cu toate acestea, Iuda nu credea că Domnul Hristos va îngădui ca El să fie arestat. Vâzându-L, planul său era de a-I da o lecţie. El intenţiona să joace un rol care să-L facă pe Mântuitor mai atent de aici înainte şi să-l trateze cu respectul cuvenit. Iuda însă nu ştia că va da morţii pe Domnul Hristos. De câte ori, când Mântuitorul învăţa în parabole, cărturarii şi fariseii fuseseră înfrânţi prin ilustraţiile Lui uimitoare! De câte ori nu se osândiseră singuri! Adesea, când adevărul pătrunsese în inimile lor, ei erau plini de furie şi luau pietre ca să arunce în El; dar mereu şi mereu El scăpase. Deoarece El a scăpat din aşa de multe curse, cu siguranţă, gândea Iuda, că nu va îngădui ca să fie prins."
      Aţi observat ce plan superinteligent? Am putea spune grăbiţi că era doar urzeala unui om, dar ştim că în spatele acestui plan extrem de bine pus la punct era mai mult decât un simplu om raţional şi inteligent. Era chiar acela care în trecutul îndepărtat al universului cultivase acelaşi scepticism cu privire la caracterul Creatorului său. Era chiar acela care răspândise prin ceruri zvonuri false, intrigi şi semănase îndoială în mintea îngerilor nevinovaţi : Lucifer. 
     Din punct de vedere omenesc, Iuda era genial . Raţionase perfect. Cumpănise în cele mai mici detalii avantajele şi dezavantajele planului său. Dacă Isus scăpa, totul se termina cu bine, inclusiv pentru el. Dacă Isus nu scăpa, înseamnă că nu era Dumnezeu( pentru că Dumnezeu nu poate să moară, zicea el) , şi ca atare făcea sinedriului şi poporului său  un imens bine, scăpându-l de un alt prooroc mincinos. Oricum o dădeai ...bine nimereai ! Prin RAŢIUNE  proprie şi SCEPTICISM faţă de afirmaţiile tranşante ale lui Isus, repetate de atâtea şi atâtea ori, că va merge la ierusalim ca să moară...Iuda se vedea adevăratul revoluţionar al momentului, oricum ai privi lucrurile. Realitatea care a rezultat în urma acestor ecuaţii deosebit de inteligente din capul său a fost însă crudă: ştreangul ! 
      Iuda rămâne până azi un exemplu pentru cei care merg prea departe cu raţionamentul lor strălucit( şi culmea, chiar este strălucit!!) neglijând, răstâlmăcind şi apoi dispreţuind făţiş declaraţiile exacte ale Bibliei cu privire la scopurile lui Dumnezeu şi scopurile diavolului cu omenirea! Tot mai mulţi tineri adventişti, care au cunoscut foarte multe despre Dumnezeu, care au studiat cu sârg spiritul profetic, care au citit biblia, care au făcut teologie chiar 8 ani de zile, care au avut experienţele lor proprii şi propriile lor întâlniri cu Dumnezeu, preferă acum să arunce biblia la gunoi, considerând-o un mit din ce în ce mai demodat. În schimb, gândesc cu propriul creier, îşi pun întrebări, caută răspunsuri....DAR NU DIN BIBLIE!!! 
    Azi evanghelia lui Iuda în variantă modernă nu este decât o reeditare a celei originale: " Ce rost are?" Dacă am gândi cu propriul nostru creier, ar fi mai bine, spun aceştia, decât să folosesc creierul Ellenei White sau al lui Pavel. Culmea culmilor este că...până la un anumit punct, chiar au dreptate! Nu mai putem trăi ancoraţi nici în realităţile secolului I şi nici în realităţile secolului XIX! Dar...
         Dacă realităţile secolului XXI sunt (re)modelate de inteligenţe invizibile cu mult superioare celor umane care pot influenţa negativ expertiza umană, dacă Biblia şi Ellen White, aşa pline de contraziceri şi greşeli inerente canalului omenesc prin care au parvenit nouă, sunt inspirate totuşi de sus, şi dacă în cele din urmă creierul uman este de fapt virusat de o fiinţă extraterestră rău-voitoare omului încă din grădina Edenului, atunci scepticismul faţă de declaraţiile fără echivoc ale bibliei poate fi nu numai superinteligent, dar şi diabolic. Iar în cele din urmă fatal. 
       Prietenii de pe OSC  şi prietenii pe care i-am cunoscut personal şi care au devenit atei sau agnostici au ceva în comun izbitor cu Iuda : ei pun la îndoială şi cuvântul Maestrului, odată cu dogmele şi tradiţia bisericii. Nu, spun ei în cor ca şi Iuda, " eu nu cred că Dumnezeu ar face aşa şi pe dincolo"... " Eu nu  cred că Dumnezeu cere asta şi ailaltă"..." EU NU CRED"...ei cred mai bine decât ceea ce "stă scris"...
    Pe de altă parte, mai este un aspect care pe mine mă "loveşte" direct în ochi, comparând reacţiile lor cu reacţia lui Iuda din casa lui Simon. Ei se plâng în cor că nu au experienţe cu Dumnezeu, dar atunci când vine cineva şi le povesteşte cum Dumnezeu a intervenit personal, cu putere, în viaţa lui, replica lor este imediat :  " Da ca ce chestie îţi răspunde ţie Dumnezeu la lucruri mărunte, făcând o risipă de eforturi şi demonstraţii numai pentru tine, în timp ce lasă să moară de foame, de cutremure, de inundaţii şi boli miliarde de oameni nevinovaţi?!? " ..... " Ce rost are risipa aceasta" ? este întrebarea lor şi întrebarea lui Iuda. O întrebare extrem de pertinentă, dar care nu are nimic de-a face cu planurile lui Dumnezeu pline de iubire pentru o lume întreagă.
         Iuda era, aşa cum am spus, un mic geniu. Raţionamentul său era "lucid", dar l-a dus la moarte şi a semănat tot timpul disperare şi neîncredere în minţile celorlalţi ucenici, cu un IQ mult mai mic faţă de al său. Astăzi povestea se repetă.  Există şi printre adventişti, chiar de limbă română, oameni extrem de capabili, extrem de inteligenţi, care despică firul în paişpe atât de mult încât publicul cade în adorarea persoanelor respective, în disperare sau scepticism, după caz. În orice caz, mulţimi sunt (con)duse prin argumente strălucite la....îndoială. 
     Culmea e că aceste persoane chiar îl iubesc pe Isus, ca şi Iuda. Nu-şi închipuie să lupte împotriva lui Dumnezeu cot la cot cu dumnezeul întunericului acestui veac, care de la început a semănat îndoială în mintea Evei.  Şi la fel ca şi Iuda, ele cred că aduc o slujbă lui Dumnezeu, deconstruind şi răzuind toată rugina dogmatică adventistă. DAR FĂRĂ SĂ CLĂDEASCĂ CEVA ÎN LOC. Lăsând mulţimile în ceaţă cu privire la temelia adevărată, care este Isus şi un Dumnezeu creator. Semănând  îndoiala şi doar îndoiala, ei aduc un îndoit blestem , atât asupra lor, cât şi asupra celor cu care intră în contact.
     Nu mă înţelegeţi greşit. " Ce rost  are risipa aceasta"? este o atitudine cât se poate de îndreptăţită la prima vedere. Uneori, planurile lui Dumnezeu chiar sunt aberante şi iraţionale pentru inteligenţa umană. Dar la fel ca şi la Iuda, vine ziua decisivă a unei alegeri solemne: atunci când Duhul lui Dumnezeu te mustră, poţi lua o atitudine spăşită ca Petru după învierea Domnului, sau poţi deveni şi mai revoltat în tine însuţi, ca Iuda. Isus nu se va opune alegerii tale, ci îţi va spăla în tăcere solemnă picioarele. Unde te vor conduce în final acele picioare, la trădare sau lepădare de Isus, sau la acceptare umilă a Maestrului...doar de tine depinde. 
       A venit o zi în viaţa lui Iuda când a trebuit să culeagă roadele amare ale scepticismului său raţional. Plin de groaza consecinţelor faptei sale, şi strigând " Prea târziu, prea târziu", s-a dus să se spânzure. Cei care îi copiază raţionamentele, ne(mai)ţinând cont deloc de ceea ce stă scris în Scriptură, tare mă tem că îi vor copia şi destinul. 
   



18 comentarii:

  1. Hmm...
    Un articol venit sa strige o frustrare. Un articol-arma.

    Pot fi de acord cu anumite puncte de vedere din idei, dar prefer sa critic constructiv.

    Diferenta dintre lumea lui Iuda si cea a lui Hristos n'a fost inteligenta. Iar afirmatia "Isus însă nu a gândit raţional de foarte multe ori" musai trebuie rectificata.
    Isus a fost poate singurul om rational de pe Pamant. Ceea ce'l facea diferit insa a fost sistemul de valori dupa care gandea. Totalmente diferit decat cel pamantesc. Nu avea nimic care sa ne atraga...si totusi, de la nasterea unui rege intr'o iesle, pana la renuntarea la SINE, la cel mai "basic" instinct al omului (cel de supravietuire) l'a facut diferit.
    Dar n'a fost nicidecum irational...
    Afirmatia de sus e incercarea patetica de'a veni in sprijinul propriilor noastre erori de judecata cu un apel la autoritate. Nu'l apreciez.
    Dupa'aia...Iuda a fost un erudit. Un om inteligent. Dar care avea acest sistem de valori CONFORM LUMII.
    Sa detaliem putin. In societatea noastra, unele abilitati sunt si acum apreciate ca fiind bune. De exemplu, pe WALL STREET, viclenia e o virtute. Iar Iuda avea din plin defectul asta. Pt ca ,da, este un DEFECT . O virtute acceptata de "LUME", DAR NEAPRECIATA DE DUMNEZEU.
    Toata credinta luyi Iuda este bazata pe materialism. D'aia si falimentul lui...

    Deci, te laud pt initiativa, dar mi se pare total nerealist articolul, si subtirel documentat.
    Dar, e doar o parere personala. S'ar putea ca altii sa aiba alte pareri, mult mai bune !

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi deocamdată pentru părerea ta. Poate mai vin şi altele...
    Acum, văd că m-ai înţeles greşit, şi poate sunt şi eu de vină la aceasta. De-aia zic eu că adevărul se află mereu în dialectica ideilor, nu în text. În conversaţie orală, nu în scris, unde poţi fii răstâlmăcit sau neînţeles( iar asta e o altă idee super de articol)...
    Deci, nu afirm că Isus ar fi fost un om iraţional şi nici că ar fi făcut apologia iraţionalităţii. Dimpotrivă. Numai că El, cum bine ai spus, avea cu totul alte valori decât lumea aceasta. Iar lumea aceasta, ştim cu toţii, se bazează în căutările ei de Dumnezeu pe legi naturale vizibile, pe ceea ce se vede, pipăie, miroase, auzi.
    Isus nu era aşa. Iar ceea ce l-a făcut să fie Maestru, a fost tocmai dispoziţia sa de a se raporta la un cu totul alt sistem de valori, unde CREDINŢA este componenta fundamentală. Am fost mai clar acum?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai clar ! :)

    Anyway, astept momentul in care sa dam iama in "mancarea tare "...sa disecam mai atent naturile astea...omeneasca si cereasca.
    Deocamdata nu s'a ivit.
    Discutam mult despre fenomene, perceptii..e bine si asta ! Dar cred ca e loc de mai mult.

    Poate ca fiecare lucru isi are vremea lui, nu ? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu inca astept sa-mi spuna cineva ce a fost divin in Isus.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Jemiol, usurel cu intrebarile grele.
    Sa zicem pt inceput ca n'a fost mizerabil ca noi.
    In plus, a creeat pomul vietii in care cresc nu doar mere !..., ca siii...http://www.azsromania.org/MarVol1/IX.htm

    :))

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mizantropescu
    Chestia cu mai multe fructe intr-un copac nu e chiar atat de exagerat. Exista si astazi prntre noi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Glumeam, omule.
    Din partea mea poa' sa creasca si pepeni transparenti, ca tot nu cred.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Mizantropescu
    Sper că avatarul ăsta nou nu TE reprezintă cu adevărat. Oricum, m-a făcut să râd bine de tot :-))). E mai mişto ca toate de până acum.

    @ Jemiol
    Întreabarea ta e foarte bună. Eu sunt convins că ai auzit că în Isus s-a (re)făcut perfect uniunea pierdută în eden dintre om şi Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu, Şekina din sfânta sfintelor templului evreiesc, sosise în sfârşit la locul ei de drept.
    Dar pentru că bănuiesc că acest răspuns nu te va mulţumi, mai este unul. Isus era divin datorită AUTORITĂŢII sale asupra lui Lucifer şi asupra creaţiei în general. Deşi şi apostolii au fost plini de Duhul sfânt, ei nu au putut niciodată spune ceva de genul " Eu am puterea să iert păcatele pe pământ".
    Şi chiar dacă au putut alunga şi ei demoni de ex, ştim bine că demonii fugeau nu de ei, ci de puterea lui Isus Hristos care era în ei. Dacă îţi aduci aminte, însuşi demonii Îl recunoşteau public pe Isus ca fiind Sfântul celui prea Înalt. În asta constă divinitatea Lui, în autoritatea Sa unică.
    şi noi putem fi plini de Duhul Sfânt, dar asta nu ne va face niciodată divini, în opoziţie totală cu doctrinele budiste, asiatice, new-age...

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu vreau sa dezbat ceea ce ai scris mai sus, ci doar sa postez o scurta observatie: descrierea pe care o faci scepticismului este gresita. Intelegerea populara a termenului este una, sensul real este putin diferit. Ai zis ”sceptic” si deja ai aruncat o umbra. Pacat ca oamenii nu isi iau timp sa inteleaga. Eu, de exemplu, ma identific destul de mult cu ceea ce scrie aici:
    http://www.skeptic.com/about_us/manifesto.html
    PS: Si tot pacat e ca in continuare pui etichete la gramada, aceleasi etichete pe care unii oameni care nu te cunosc ti le-ar putea pune (si poate ca o si fac) tie. Si s-ar insela. Poate sunt de efect, dar... In fine.

    RăspundețiȘtergere
  10. Câteodată prea multe informații par contamineze înțelegerea Bibliei îndepărtându-ne atenția de la ceea ce Biblia spune spre raționamentele noastre (inteligente de altfel). Și astfel complicăm inutil lucrurile. Pentru a înțelege Biblia e nevoie (doar) de spirit uman în comuniune cu spiritul lui Dumnezeu "omul natural (inteligența lui) nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte." 1 Corinteni 2:14

    „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor."

    RăspundețiȘtergere
  11. "Câteodată prea multe informații par contamineze înțelegerea Bibliei îndepărtându-ne atenția de la ceea ce Biblia spune spre raționamentele noastre (inteligente de altfel)"

    Mihaela, oare chiar asa e ? Dumnezeu nu vrea sa ne incarce cu prea multa informatie ? Pe noi, singura lui creatura inteligenta si creatoare de pe planeta asta ?
    Gandeste'te la altceva. La muntii de balast pe care'i produc religiile, ca sa'si apere propriile doctrine, propriile interese, propriile chipuri cioplite.
    Sigur nu la aia ai vrut sa te referi ?

    RăspundețiȘtergere
  12. Mizantropescu, eu cred doar că Biblia este scrisă pentru toată lumea, că cei inteligenți la fel ca și cei mai puțin inteligenți au șanse egale în a o înțelege în sensul de înțelegere care să ducă la mântuire. Pentru că Biblia nu se adresează inteligenței noastre native ci inteligenței noastre spirituale, care se naște doar atunci când spiritul nostru este în comuniune cu spiritul lui Dumnezeu.

    Watchman Nee a facut urmatoarea comparatie: Cuvantul scris, Biblia este ca si cafeaua ness, este esenta pe care n-o putem consuma in stare naturala. Avem nevoie sa adaugam ceva (apa, respectiv Duh Sfant) pentru a intelege ce anume este cafeaua. Biblia este inspirata de Dumnezeu, dar a fost scrisa de oameni aflati in comuniune cu Duhul Sfant. Spiritul lui Dumnezeu le-a revelat cuvintele, dar ei n-au putut asterne pe hartie decat cuvinte, n-au putut pune acolo si Duhul Sfant. De aceea pentru a intelege ce este scris avem nevoie sa fim conectati la Duhul Sfant si doar astfel cuvintele din Biblie capata sens, capata viata. Daca Duhul Sfant nu locuieste in noi, a citi Biblia e ca si cum am incerca sa consumam cafeaua ness, fara sa-i adaugam apa. Doar adaugand ceea ce exista la inceput,Spiritul lui Dumnezeu (sau apa)putem intelege ce anume a comunicat Dumnezeu celor care au scris Biblia. Ca sa intelegem mesajul trebuie sa fim conectati la sursa. Cuvantul scris este doar o modalitate intelectuala dar el nu contine viata. Duhul Sfant adauga viata cuvintelor si astfel Biblia devine o carte vie.

    Referitor la tonele de balast. eu cred că tocmai pentru a nu depinde de o organizație bisericeasca Biblia este accesibilă oricărei persoane indiferent de coeficientul de inteligență.

    RăspundețiȘtergere
  13. Este foarte adevarat ca se adreseaza absolut oricui, indiferent de gradul de inteligenta.
    Conteaza mult mai mult insa daca pune la munca constiinta, si tot "mecanismul" interior.
    Eu insumi ma consider mult mai mizerabil decat unul prost gramada. Deci, intelighentia, atata cat o am, nu'mi foloseste la mai nimic. Eventual sa ma condamne mai dur. De fapt, inteligenta poate fi chiar propriul idol.
    Dumnezeu e dragoste, nu inteligenta...si asta spune tare multe.

    RăspundețiȘtergere
  14. Skeptic,
    Salut! O să-mi iau timp să citesc linkul tău. Acuma, văd că şi tu te-ai grăbit să pui o etichetă repede articolului:-) În rest, ştii bine din proprie persoană că îmi place să vorbesc cu oricine, inclusiv cu sceptici:-)
    Articolul a încercat să surprindă un fenomen, nu să dea în cap cuiva. Am specificat chiar din start că o doză de scepticism este totuşi bine-venită uneori. Numai că a face din scepticism( îndoială) un mod de viaţă iar nu mi se pare bine...
    Eu cred că echilibrul stă în a cerceta totul, a investiga totul, a citi totul, şi... "a păstra ce este bun." Bun în funcţie de ce?!? Iată marea întrebare...

    RăspundețiȘtergere
  15. Mihaela, superbă comparaţia şi comenntul tău cu nessul şi biblia.
    Mizantropescu, sunt de acord că inteligenţa poate fi un idol, pe care să-l admiri extaziat fără să înţelegi că la un moment dat poate deveni o capcană spirituală. SOlomon este un clar exemplu a ce poate deveni o ascuţită inteligenţă atunci când se desparte de Sursa adevăratei Înteligenţe.
    Acuma, că am pomenit de sursă...eu cred că Dumnezeu este şi inteligenţă, nu numai dragoste. Este inteligenţa supremă, pe care eu aş numi-o mai degrabă Înţelepciune. Pentru mine este o mare diferenţă între una şi alta...Inteligenţa are de-a face cu ceea ce se vede...pe când înţelepciunea are de-a face mai ales cu ceea ce nu se vede. Diferenţa dintre una şi alta e dată de dragoste. Dacă iubeşti jertfindu-te pe tine semenilor tăi ( Socrate, Isus, Martin Luther, Oskar Schindler,Maria Tereza etc) eşti înţelept. Dacă te iubeşti pe tine în dauna( mai mare sau mai mică) semenilor tăi eşti un om inteligent. Înţelege fiecare ce vrea de aici.

    RăspundețiȘtergere
  16. Te rog, nu folosi ca exemplu grecii ca sa faci apel la inteligenta !
    Fratele Jones spune ca Aristotel de exemplu este un " batran orb", in timp ce White, tot de exemplu, are viziuni realiste, pline de lumina: ma abtin tura asta.
    Dumnezeu ne'a dat ,e drept si SOPHIA, ( ptiu ! In greaca !) - mintea inzestrata.
    Totusi, lasa'ma sa domin finalul de comentarii. Dragostea e cea mai mare.

    RăspundețiȘtergere
  17. In rest, (Dacă te iubeşti pe tine în dauna( mai mare sau mai mică, semenilor tăi eşti un om inteligent), socot ca ce'ai zis aici e esenta stiintei crestine.
    Fara idiotenii doctrinare, fara norme lumesti.
    Intrebare fireasca: ma iubesti mai tare ca pe tine ?
    Practic, ma refer.. Sa nu te superi ca te intreb. Vreau doar sa stiu cat esti de inteligent !

    RăspundețiȘtergere
  18. "Totusi, lasa'ma sa domin finalul de comentarii. Dragostea e cea mai mare. "

    Fratele Pavel mi se pare însă "nemuritor":

    "Caci este scris: "Voi prapadi intelepciunea celor intelepti si voi nimici priceperea celor priceputi."
    Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este vorbaretul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia?
    Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii.
    Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si grecii cauta intelepciune; dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri, o nebunie.
    Deci... din nou: ce face diferenţa dintre Înţelepciune şi nebunie?!?.....

    RăspundețiȘtergere