vineri, 27 mai 2011

Problema răului: un Dumnezeu cuantic ( IV )






      Dacă Dumnezeu este programatorul suprem al vieţii din univers, dacă s-a hotărât ca fiinţele create de El să aibă în deplinătate puterea liberului arbitru şi dacă a cunoscut de la început în amănunte desfăşurarea istoriei universului,apare atunci următoarea întrebare: " a conceput El pe tastatura cosmică a istoriei butonul Delete(şterge)? Sau ...necunoscând în detaliu ce avea să urmeze, a lăsat pur şi simplu lucrurile să se desfăşoare de la sine, cu tot cortegiul de suferinţă( cel puţin omenească) care a decurs de aici?

joi, 26 mai 2011

Despre trinitate

     Aşa cum am mai spus, la această "etichetă" doresc să demasc abuzurile bisericii, de orice sorginte ar fi ea, pentru ca oamenii să înţeleagă că adevărata biserică a lui Dumezeu NU constă într-o instituţie, cult sau alt sistem organizat, ci poate fi formată chiar numai din două persoane, dacă acestea sunt strânse " în numele" şi călăuzite de adevăratul Duh al lui Dumnezeu. Care duh...apropo, nu are de-a face nimic cu trinitatea din dogmele creştine. Astăzi vă ofer experienţa legată de BAZŞ şi trinitate a unui prieten, şi invit pe această cale pe oricine care a trecut prin ceva asemănător, să îmi scrie pe adresa grg75ro@yahoo.com pentru dezvăluire publică. Nu numele contează atât de mult, cât faptele...

marți, 24 mai 2011

Conversaţii cu (D)dumnezeu


      Cum stăteam eu Martin Luther cu toate cărţile pe masă în castelul meu mare şi rece, mi-a venit aşa un gând... Mai ales ca azi e ziua aia a anului când e mai bine să nu te fi sculat din pat. Şi îmi adusei aminte de controversa mea cu delegatul papal de la Worms, de controversa mea îndelungată cu Erasmus din Rotterdam,  de încăpăţânarea mea de a mă mai supune edictelor papei şi cum i-am ars în public bula numindu-l Antihrist. O luptă de o amploare fără precedent apăru înaintea ochilor mei , luptă pe care o duceam de unul singur cu puterile întunericului.

vineri, 20 mai 2011

Problema răului: un Dumnezeu cuantic ( III )



      Întrebam la sfârşitul primului articol despre Dumnezeul cuantic dacă El, care este lumină, poate avea un caracter moral dual, exact cum lumina propriu zisă are.  Poate fi găsită vreo legătură între proprietăţile fizice ( dualitatea undă/corpuscul) al luminii şi comportamentul divinităţii? Ştim cu toţii că lumina aduce căldură, sănătate, viaţă...peste tot unde ajunge. Dar atunci când priveşti soarele prea mult cu ochiul liber, sau dacă îndrepţi o rază de lumină printr-o lentilă asupra pielii şi aştepţi câteva clipe, lumina poate durea. Poate deveni Dumnezeul iubirii uneori "periculos"?

duminică, 15 mai 2011

Adevărul- text sau dialectică?





   
         Crescut de mic copil într-un mediu în care suma tuturor învăţăturilor era expresia "noi avem tot adevărul" nu mi-am dat seama până la vârsta maturităţii cât de departe eram în realitate de adevăr. Auzisem nenumărate predici, colocvii, studii şi citisem multe cărţi şi informaţie despre adevăr, încât eram convins că ştiu Adevărul. În realitate, eram ( şi sunt şi astăzi) doar un aventurier ce şi-a început călătoria pe muntele cunoaşterii adevărului. Însă frumuseţea completă a acestuia(şi asta dacă adevărul poate fi vreodată complet) era la ani-lumină depărtare de mine. Aşa că, după atâţia ani de cercetare, întreb şi eu ca Pilat : " Ce este adevărul?" 

sâmbătă, 14 mai 2011

Problema răului: un Dumnezeu cuantic ( II )


     Spre deosebire de nenumăratele temple păgâne ale antichităţii unde zeităţile erau aşezate la mare cinste, sanctuarul evreiesc se distingea de toate acestea prin faptul că era lipsit cu desăvârşire de chipul vreunei divinităţi iar în interiorul său era o ladă misterioasă de aur cu un cod etic  primit direct din mâna lui Dumnezeu: legea celor 10 porunci. De atunci şi până astăzi, aceste zece porunci au dat naştere la râuri de cerneală, construind în jurul lor identităţi naţionale sau denominaţionale. Dar ce reprezintă concret aceste porunci? Sunt ele doar nişte reguli de bună purtare date omenirii în epoca sa de "piatră" de vreun conducător omenesc "iluminat" sau reprezintă ceva cu mult mai profund? Putem afirma despre ele că sunt chiar temelia guvernării divine?

vineri, 13 mai 2011

Naufragiaţi


    Zilele acestea se împlinesc 12 ani de când făceam cel mai curajos pas al vieţii mele de până atunci : părăseam biserica reformistă în mijlocul căreia îmi petrecusem 24 ani din viaţă ca să devin membrul celei adventiste. Astăzi această mutare pare o banalitate, dar atunci era privită ca o condamnare la moarte. Rudele şi alţi fraţi din biserică mă avertizau că dacă plec, Duhul Sfânt mă va părăsi pentru totdeauna. În acelaşi timp, adventiştii făceau pariuri între ei pe seama mea, spunând că nu voi rămânea în biserica lor decât puţine luni după nuntă, după care voi reveni din nou la reformişti. Iar fratelui Virgil Peicu, care era atunci pastorul comunităţii Sion, conştient de ineditul situaţiei, i se putea citi satisfacţia pe faţă de la o poştă: un reformist revenea la biserica-mamă. Dar ce se întâmpla în sufletul meu?

vineri, 6 mai 2011

Problema răului: un Dumnezeu cuantic ( I )


    Cea mai pasionantă temă din domeniul teologic rămâne pentru mine fără îndoială cea legată de caracterul lui Dumnezeu. Cum este Dumnezeu din punct de vedere moral? Este El Stăpânul absolut al universului, care pretinde ascultare necondiţionată din partea făpturilor Sale? Sau este mai degrabă un prieten, un părinte cosmic care are grijă permanent şi delicat de creaţia Sa? Este Dumnezeu supus unor legi morale care constituie însăşi temelia de bază a guvernării Sale, sau este satrapul absolut care îşi poate permite să facă ce doreşte şi cum doreşte? Atunci când a desfăşurat dimensiunile fizice ale universului, a programat de asemenea cumva şi vreo dimensiune morală, metafizică? Cum pot să fiu sigur că Dumnezeu este bun? Şi cum pot eu, un muritor limitat, să evaluez corect "bunătatea" Lui, dat fiind faptul că El este un Dumnezeu al enigmelor?

duminică, 1 mai 2011

Atotştiinţa lui Dumnezeu privită prin spectrul teologic şi ştiinţific





     De-a lungul veacurilor, atributele Dumnezeirii au fost mereu aprig dezbătute de omul mai mult sau mai puţin religios. În timp ce iudeo-creştinismul a pledat dintotdeauna pentru un Dumnezeu atotputernic, atotştiutor şi omniprezent, deci pentru un Dumnezeu absolut din toate punctele de vedere, religiile păgâne, apoi elenismul cu logica sa omenească răsunătoare,gnosticismul , iar azi raţionalismul ştiinţific şi filozofia tind să reducă la dimensiuni tot mai abstracte însăşi  ideea de Dumnezeu. Cine are dreptate? Este Dumnezeu limitat cumva în puterea, prezenţa şi cunoaşterea Sa? Dacă da, în ce fel şi cum poate fi posibil acest lucru tocmai când vorbim despre Creatorul a tot şi a toate?