În epocile demult apuse ale antichităţii şi precedente acesteia, omul credea că toate acţiunile naturii, benefice sau malefice, sunt cauzate în mod direct de către zei. Existau zei pentru orice fenomen al naturii, pentru orice acţiune a omului, zei ai iubirii şi ai războiului, zei creatori şi zei distrugători. Această concepţie despre univers şi viaţă a început să se schimbe încet-încet, începând cu filozofia din Grecia antică, continuând cu uluitoarele descoperiri ştiinţifice ale renaşterii şi culminând cu potopul de cunoştinţe despre natură, univers şi viaţă pe care le avem azi. Dar, inevitabil, această nouă şi bogată cunoştinţă despre tot ceea ce ne înconjoară s-a vândut pe un preţ scump în societatea seculară de azi: „Dumnezeu a murit”! Care este adevărul, aşadar? Implică cunoaşterea în detaliu a misterelor universului şi vieţii dispariţia fizică a lui Dumnezeu, sau dimpotrivă, atotprezenţa legilor naturale la toate nivelele indică spre o cauză, un agent creator?
Perioada de maximă efervescenţă a gândirii antice începe cu sec VI i.H. Thales din Milet( 624-546 i.H) afirma pentru prima dată că natura poate fi înţeleasă, că evenimentele complicate din jurul nostru pot fi reduse la principii simple, demonstrabile, fără ca să se recurgă la zeităţi sau explicaţii religioase. Prima formulare matematică a omenirii în sensul de azi a unei legi ştiinţifice îi aparţine lui Pitagora( 580-490 i.H). Tot el a descoperit relaţia dintre lungimea corzilor unui instrument muzical şi armonia tonalităţilor acelui instrument, ceea ce în termeni moderni ar fi un exemplu concret de fizică teoretică.
Anaximander( 610-546 i.H) a fost precursorul antic al lui Darwin, venind cu ideea că primul om nu a fost un sugar, deoarece sugarii nu pot supravieţui singuri. Aşadar, el trebuie să fie produsul derivat al altor animale care existau deja înaintea lui. Empedocles( (490-430 i.H), jucându-se cu un aparat construit de el însuşi, a descoperit principii de bază ale legii vaselor comunicante, descoperită mai târziu de Blaise Pascal. Demokrit( 460- 370 i.H) a fost cel dintâi care afirma că orice lucru şi fiinţă vie constă din particule fundamentale, care nu se mai pot divide în altele mai mici. El a numit aceste particule „ atomi” după adjectivul grecesc „ nedivizibil”! Demokrit credea că toţi atomii zboară prin spaţiu în direcţie mereu liniară, dacă nu sunt deranjaţi de altceva. Această idee o numim azi legea inerţiei.
Inimaginabila reprezentare, pe atunci, că oamenii nu sunt în centrul universului, ci că sunt doar nişte locuitori obişnuiţi ai acestuia, îi aparţine lui Aristarch ( 310-230 i.H). Observând cu atenţie umbrele lăsate de pământ pe lună în timpul unei eclipse lunare, l-a determinat să creadă că soarele ar trebui să fie mult mai mare decât pământul. Apoi, prin deducţia că obiecte mai mici orbitează altele mai mari, a fost primul om care a îndrăznit să afirme că pământul nu este centrul sistemului solar, ci că el împreună cu alte planete se rotesc în jurul soarelui!!! Apoi a mers un pas mai departe, îndrăznind să afirme că dacă pământul nu este deloc centrul universului, ci doar o planetă între altele, atunci nici soarele nostru nu este ceva deosebit, şi că stelele care se văd pe bolta cerului noaptea ar fi de fapt alţi sori!!!
Aceste idei cutezătoare au avut, cum era de aşteptat, şi opozanţi. Filozoful Epicur ( 341- 270 i.H) celebru pentru paradoxul său , respingea atomismul lui Demokrit deoarece „este mai bine să urmezi miturile despre zei, decât să fii ca un sclav supus necesităţii destinului...” Chiar şi Aristotel a negat termenul de „atom” şi „atomism” pentru că nu putea să accepte că oamenii sunt compuşi din obiecte minuscule „fără viaţă şi fără suflet”.
Filozofia „domniei legii”- adică a unui set de legi care guvernează natura, omul şi universul - a continuat însă să domine peste secole. Filozoful creştin Thomas de Aquino ( 1225- 1274 d H) încerca să demonstreze existenţa lui Dumnezeu prin aceste seturi de legi naturale scriind: „ este evident că corpurile cereşti nu ajung la ţintă în mod haotic sau din întâmplare, ci cu intenţie. Există deci ceva razonabil, care se poate recunoaşte, care face ca toate lucrurile din natură să fie ordonate spre un ţel anume”. Prin secolul 16, astronomul german Johannes Keppler, unul din pionierii revoluţiei ştiinţifice, credea că planetele ar avea un fel de „conştiinţă de sine”, şi că ar urma legi ale mişcării memorizate de „spiritul” lor.
Evul mediu care a durat mai mult de un mileniu a venit să aducă tăcere în grupa efervescentă a savanţilor şi filozofilor. Tăcere impusă prin forţă. Creştinii au refuzat gândul de provenienţă grecească că universul şi natura sunt ghidate de legi precise, universal valabile. Imensul progres al gândirii antice a fost înnecat în persecuţii, războaie,manipulări religioase şi temuta inchiziţie. Creştinii afirmau că pământul şi omul sunt în centrul universului şi că ştiinţa este vrednică de dispreţ. Aşa a pierit în flăcări impresionantul tezaur al bibliotecii din Alexandria...
Mai târziu, prin 1277, la ordinele papei Johannes XXI, cardinalul Tempier a scris o listă de 219 erezii „mortale” printre care se afla şi ideea că natura ar urma nişte legi precise, inviolabile. De ce era urâtă însă de biserică o astfel de idee? Pentru că autorităţile religioase nu agreau ca Dumnezeu să nu mai aibă nimic de spus...după părerea lor, natura asculta de voinţa supremă a Creatorului, care făcea ce dorea şi când dorea.
Conceptul modern al legilor naturale este inaugurat de Johannes Kepler în secolul 17. El pare a fi primul care a înţeles aceste legi în sensul folosit azi de ştiinţă. Dar cel care a fost cu adevărat primul om care a redat termenul legilor naturale aşa cum îl folosim azi a fost Rene Descartes( 1596- 1650).
El credea că toate fenomenele fizice pot fi explicate ca ciocniri a maselor în mişcare, mase guvernate de trei legi – predecesoarele celebrelor legi ale mişcării newtoniene. Oricum, el asigura că aceste legi sunt valabile peste tot, însă "supunerea" obiectelor faţă de aceste legi nu ar însemna că ele sunt însufleţite.
Cu acest nou interes faţă de legile naturii în minte, s-a mers mai departe, şi anume să se realizeze un acord între ele şi conceptul despre o divinitate. După Descartes, Dumnezeu poate schimba după plăcere adevărul sau neadevărul anumitor declaraţii etice sau poate schimba anumite teoreme matematice, însă nu poate schimba natura. El credea că Dumnezeu a determinat legile naturii dar că nu a avut nici-o posibilitate de alegere între diferite legi, ci le-a ales pe acestea pentru că erau singurele compatibile cu caracterul Său! Ele ar reflecta- spunea Descartes – tocmai interiorul fiinţei lui Dumnezeu!!!
Cu alte cuvinte, dacă acest lucru este adevărat, Dumnezeu ar fi putut crea un univers în care să existe cu totul altfel de legi, dacă ar fi vrut. Dar le-a ales pe acestea, pentru că ele sunt tocmai "oglindirea" fiinţei Sale! În cele din urmă însă, credea Descartes, îndată după creaţiune, Dumnezeu ar fi abandonat universul şi pământul complet acţiunii legilor naturale...
( va urma)
Este adevarat si biblic ca Dumnezeu a ABANDONAT lumea--dar numai pentru o vreme--actiunii legilor Sale (intrecare si cele 10 Porunci ) pentru ca, acum aprox. doua milenii a dat o LEGE NOUA, care schimba TOT UNIVERSUL si va produce UN CER NOU SI UN NOU PAMANT in care va locui Neprihanirea
RăspundețiȘtergereAceasta LEGE este IUBIREA, care chiar este OGLINDIREA FIINTEI SALE, caci DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE (1 Ioan.4.8)
Si pentru a putea sa schimbe propria Lege, Dumnezeu a trebuit sa SE LEPEDE DE SINE, sa Se dezbrace de SLAVA Sa si sa ia un chip de ROB, facandu-Se asemenea oamenilor,
RăspundețiȘtergeresi SA MOARA pironind pe cruce "ZAPISUL cu poruncile lui "
Apoi El a VALIDAT prin INVIERE noua Sa creatie ( TREBUIE SA VA NASTETI DIN NOU ! )careia S-a AUTENTIFICAT prin cuvintele : "Eu Sunt Cel dintai si Cel de pe urma , CEL VIU . Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor " (Apocalipsa 1.17-18)
De aceea, toti FII LUI vor trece prin acelasi proces , pana la DESAVARSIRE, asemanandu-se cu Hristos in toate lucrurile
Behaitule,
RăspundețiȘtergereIntelegi complet aiurea versetele pe care le citesti. Daca Dumnezeu vroia sa-si schimbe legea, atunci chiar nu trebuia sa moara Isus ptr noi. O schimba si gata. Dar ptr ca legea celor 10 porunci nu se poate schimba deloc, si ptr ca ea cerea moartea pacatosului, a venit tocmai Legiuitorul sa plateasca el in locul nostru ceea ce legea cerea de drept: moartea pacatosului.
Acelasi pavel care spune versetul cu " a pironit zapisul cu poruncile lui" ...spune si ca Legea este sfanta, dreapta si buna! Ceea ce spui tu nu este nimic altceva decat manipulare bisericeasca...daca tii neaparat sa scoti LEgea pe tusa, scoate-o pe toata, cu tot ce spune ea. Este absurd!
" Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti subt Lege ,ci sub har " (Romani 6.14 )
RăspundețiȘtergereSa nu treci asa usor pe langa Evanghelia vestita de Pavel, care are explicatii extraordinare , date prin INTELEPCIUNEA lui Dumnezeu. In Romani 7 vorbeste despre "TRAIREA SUB FIREA NOASTRA PACATOASA", care se termina odata cu MOARTEA impreuna cu Hristos, , fiind" izbaviti de Lege si MORTI FATA DE LEGEA ACEASTA, care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou,iar nu dupa vechea slova. Odata cu primirea UNUI DUH NOU, intra in actiune O ALTA LEGE, LEGE HRULUI, data pentru OMUL DINLAUNTRU, , desi TRUPUL mai este sub Legea firii( care lucreaza IN MADULARELE trupului(vers.23)Si in ceea ce priveste FIREA PAMANTEASCA, judecata ta , Martin, este corecta, asa spunea si Pavel. Insa in ce priveste pe aceia care " traiesc dupa indemnurile Duhului", ceea ce am spus eu, pe aceeasi baza a marturiei lui Pavel,(din Romani 8 ) ESTE CORECT. Este vorba despre lucrarea CRTEDINTEI, care a fost data prin Dragostea lui Dumnezeu (citeste ultimele verset din cap.8 ) " Dragostea nu face rau aproapelui,: dragostea este deci IMPLINIREA LEGII Daca Legea poruncilor poate fi implinita NUMAI PRIN DRAGOSTE, trebuie sa tinem seama si de cele scrise in cap.14 si 15 din Romani (Voi posta si eu un articol cu acel subiect ) si sa nu stergem din Biblie versetul din ROMANI 10.4, ci sa acceptam invatatura care-l cuprinde si pe acesta, la fel ca si textul din Galateni 3. 8-11 si Gal.4.9-11. Nu te grabi sa etichetezi ceea ce-ti spun ca ar fi invatatura (erezie)bisericeasca, pana nu dovedesti tu insuti adevarul prin LEGATURILE dintre textele biblice, ca orice PACATOS MANTUIT, nu prin neconcordanta lor, ca oricare pacatos de rand,As mai vrea sa stiu opinia ta despre Botezul in apa in Numele Domnului Isus Hristos, subiect pe care l-am postat de curand.
Si nu uita ca Legea a venit impreuna cu jertfa primului legamant, si a tinut pana la Ioan, iar de atunci incoace
a inceput "navala "pentru intrare in Imparatie, care vine cu Jertfa Noului Legamant si cu noua porunca , care nu mai poate sa le calce pe cele dintai, caci IMPOTRIVIREA Firii pacatoase( numita de Pavel "legea barbatului ei "(Romani 7.2) a fost biruita si este moarta.
Behaila behaitul