sâmbătă, 24 decembrie 2011
A dorit Dumnezeu jertfa Fiului Său?
Urmăream de curând pe Youtube o dezbatere despre Isus dintre recent răposatul ateu Cristopher Hitchens și un apologet creștin. Printre noianul de afirmații în defavoarea credinței creștine de care mă distanțez, am prins totuși o idee a cunoscutului ateu care este extrem de interesantă și profundă, și ca atare merită investigată. Având în vedere că bate la geam Crăciunul cu atmosfera lui tipică de colinde despre nașterea Mântuitorului, o discuție filozofică despre Isus și jertfa sa este mai nimerită ca oricând. Considerați acest editorial o reflexie de Crăciun proprie poate mai neobișnuită ca oricând.
duminică, 18 decembrie 2011
Creştinism păgân ( VII ): corul bisericii
Azi
doresc să abordez o temă care îmi provoacă personal amintiri foarte neplăcute :
corul profesionist al bisericii. V-aţi putea întreba cum ar putea oare ca ceva
legat de muzică să trezească astfel de amintiri? Doar muzica este în sine ceva...
divin. Cum ar putea oare ca o activitate atât de înălţătoare, ca aceea de a
cânta într-un cor laudă la adresa lui Dumnezeu, nu numai să nu aibă nimic de-a face cu El, dar să devină chiar ceva grotesc şi
nesuferit la urechile Acestuia?
vineri, 16 decembrie 2011
Egiptul sau pustia?
Există mulţi oameni sinceri care se întreabă tot mai des şi în cel mai
serios mod cu putinţă ce relevanţă mai are biserica cu toate activităţile ei,
dacă şi-aşa tot ce se întâmplă acolo are de-a face mai mult cu păgânismul decât
cu creştinismul autentic, aşa cum a fost el la originile sale. Oricine aruncă
cu un dram de sinceritate un ochi peste serialul „Creştinism păgân” de exemplu,
nu poate să nu se întrebe ce este de făcut având în vedere naufragiatul sistem
actual al religiei organizate. Este rămasul acasă, de unul singur, o soluţie? Doreşte
Dumnezeu să ne despărţim la modul concret de tot ceea ce a însemnat până mai
ieri viaţa noastră religioasă? Dacă Laodiceea modernă nu are nimic bun de
oferit, este izolaţionismul şi independenţa religioasă o alternativă?
sâmbătă, 10 decembrie 2011
Creştinism păgân ( VI ): hainele de biserică
La
fiecare sfârşit de săptămână, zeci şi zeci de milioane de protestanţi din
întreaga lume se îmbracă în cele mai bune haine pentru a merge la biserică. Sute
de mii de pastori poartă o robă specială care îi distinge de restul membrilor
bisericii. Dar nimeni nu se întreabă de ce şi nici care este originea „hainei
de biserică”. Dimpotrivă, cineva care îndrăzneşte să vină în blugi în „locaşul
lui Dumnezeu” este luat imediat în colimator. Dar...ce este totuşi mai „anormal”:
regula sau excepţia?
vineri, 9 decembrie 2011
Magii de la răsărit – prototipul creştinului autentic
Cred
că am auzit nenumărate predici şi citit nenumărate rânduri despre valorile sau
virtuţile care ar trebui să fie ca săgeţile în tolba unui creştin adevărat. În
rândurile care urmează vă propun pe scurt varianta mea, care poate va şoca.
Deşi nu m-am apucat de scris ca să şochez pe cineva, ci pentru că astea sunt
ultimele mele convingeri. Care, înainte de orice, îmi dau mie însumi de gândit.
duminică, 4 decembrie 2011
Creştinism păgân ( V d) : „unşii Domnului”
Reformatorii secolului al XVI-lea au pus sub semnul întrebării, la modul
cel mai critic, preoţia catolică. Ei au atacat ideea că preoţii ar deţine o
autoritate specială ce le-ar permite să schimbe vinul în sânge la cina Domnului,
au respins succesiunea apostolică, au încurajat căsătoria preoţilor, au
desfiinţat oficiul de episcop, au revizuit liturghia şi au redus funcţia de
preot la nivelul celei de prezbiter. Din nefericire însă, ei au păstrat în
continuare diferenţa dintre cler şi laici, precum şi ideea catolică de
ordinare. Şi cu toate că au renuţat la episcopi, au menţinut regula conducătorului
unic, îmbrăcând-o în haine noi.
Creştinism păgân( V c): „ unşii Domnului”
Jertfele, incantanţiile, veşmintele sfinte, ceremoniile, clerul
religios, dogmele şi prejudecăţile adânc întipărite în mintea oamenilor, toate
acestea şi multe altele care aveau de-a face cu o structură ierarhică au fost
pur şi simplu ridiculizate de venirea lui Isus Hristos. El avea să desfiinţeze
atât religia ca instituţie cât şi conducerea de tip piramidal a acesteia. De
aceea, ca o extensie a naturii şi misiunii lui Hristos, biserica creştină a
fost prima mişcare condusă de laici din istorie. Neînvăţaţi, oameni simpli şi
fără teologia fariseilor, ei aveau însă să mişte lumea din temelii până în ziua
de azi. Dar imediat după moartea apostolilor, creştinismul şi-a pierdut grav
identitatea şi orientarea exact la fel cum se rătăceşte o navă fără GPS pe
imensitatea oceanului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)