marți, 31 ianuarie 2012

Creștinism păgân (IX b): diluarea sacramentelor: cina Domnului




      Spre deosebire de botezul cu apă, cina Domnului este un obicei sau ritual al bisericii instituit chiar de Isus Hristos, conform evangheliei lui Ioan și epistolelor lui Pavel. Am putea spune așadar că este mai mult decât întemeiat ca să participăm regulat la un astfel de eveniment din viața bisericii: este o poruncă divină. Ceea ce se scapă din vedere este faptul că de-a lungul secolelor au fost vărsate râuri de sânge de către mâini protestante și catolice datorită disensiunilor cu privire la acest ritual sacru. Și asta pentru că oamenii au dat atenție mai mult formei decât esenței, ca dintotdeauna. Ce a intenționat Isus atunci când a stabilit acest ritual? A dorit El ca oamenii să participe la sfânta cină doar cu anumite condiții? A vrut ca împărtășirea cu trupul și sângele Său să fie acordată numai unor ”aleși”? Și ce are de-a face stadiul nostru spiritual ca și condiție de împărtășire cu sfânta cină?

    S-o luăm de la început. Atunci când le-a spălat picioarele cu apă ucenicilor, nici prin gând nu i-a trecut lui Isus că unii erau ”demni” su ”nedemni” să fie spălați. Lecția aceea a fost una a umilinței și a dragostei desăvârșite, inumane, infinite. Nimeni nu a fost exclus nici de la spălarea picioarelor, nici de la frângerea pâinii. Iuda vânzătorul era acolo, cu planurile sale deja urzite. Petru cel trădător era acolo, cu o gură cât o șură, dar necunoscând criminalul care zăcea latent în el însuși. Toma cel îndoielnic era acolo, neînțelegând de ce vorbea Isus atâta despre chinurile care-L așteptau. Iar toți ceilalți erau plini de gânduri egoiste, dorind să ocupe o poziție ministerială cât mai bună în viitorul regat al lui Mesia, deși Isus le spusese de sute de ori până atunci că El nu este din lumea aceasta. 
     Așadar…degeaba spune Ioan că erau toți ”curați” cu excepția unuia singur…În realitate erau toți niște pramatii care nu înțeleseseră nimic din ceea ce însemna Isus și misiunea Sa. Cu toate astea, nu a fost nimeni exclus de la cina cea de taină. De ce... ”de taină”?!? Pentru că acolo urma să se desfășoare sub ochii lor năclăiți de omenesc taina tuturor tainelor: iubirea divină dusă ”până la capăt”. Dumnezeul infinit murind pentru niște analfabeți. Dumnezeul care ține în mâna lui universul dându-și duhul pentru o lume rebelă, mai mică decât un atom. 
    Spălarea picioarelor și împărtășirea care a urmat nu a constituit nicidecum în ochii lui Isus vreo decorare de merite sau vreo decernare de premii. Nici prin cap nu I-a trecut ca cina să fie instrument de separare între oameni. Nu a dorit ca spălarea picioarelor și împărtășirea cu vinul sau pâinea să fie exclusiv proprietatea vreunui „popor ales”. Dacă ar fi venit în acea cameră însuși Caiafa, și s-ar fi lăsat servit de Isus, atunci cu siguranță Regele Regilor ar fi fost gata să-l servească. Dacă ar fi venit chiar Pilat sau vreun soldat roman, și ar fi acceptat că Isus este Mesia, ar fi fost primit cu bucurie să se împărtășească. Isus, cel care a întemeiat acest ritual, nu cunoștea granițe și nu punea etichete oamenilor. Oricine ar fi fost bine primit, de la păgâni la evrei, de la tâlhari la ucenicii cei mai fideli. 
     Urmașii Săi au priceput bine lecția în primele decenii după înviere. Cina devenise pentru biserica primară exact ce spune cuvântul: o cină frățească unde dragostea își ocupa locul de frunte printre virtuțile prezente. Creștinii se adunau cu bucurie, nerespingând pe nimeni de la împărtășire, mai ales după episodul cu visul acela ciudat al lui Petru(Fapte 10, 9-17). Da, chiar păgânii netăiați împrejur, chiar soldații căliți în lupte, chiar stăpânii nemiloși de sclavi, toți fuseseră îmblânziți de dragostea aceea de pe Calvar. Nu mai era acum nici-o diferență între oameni: nici bărbat, nici femeie, nici evreu, nici păgân, nici slobod, nici rob…căci toți erau una în dragoste. Și dragostea era Hristos. Ăsta este secretul succesului incredibil al creștinismului primului secol. 
     Dar ” dragostea dintâi a pierit ” și la comanda bisericii creștine a trecut … dracul. A fost (re)inventată religia, și odată cu ea o mie de norme, dogme, tradiții și tâmpenii omenești. Acum putea lua cina doar cine făcea parte din biserică. Doar cine era ”creștin”. Dacă nu erai ”creștin”, trebuia să te faci. Iar cum trebuia să te faci, am descris în episodul anterior: o babilonie curată. Nu trebuia doar să crezi în Isus ca Salvator al tău și cu asta-basta, așa cum se întâmplase în timpul vieții apostolilor…Nu, nu, nu…Păi episcopii, prezbiterii, diaconii și arhiescopii din ce să mai trăiască și ei, dacă nu din credința ta? Credința trebuie să dea pe față faptele, iar faptele de ”făcut” nu erau cu nimic mai puține la număr (și mai alienante spiritual) decât cele evreiești, de dinaintea lui Isus și pe care Acesta le socotise o povară. 
   Cum s-a ajuns de la o masă de împărtășire frățească, unde trona bucuria sfântă a veștii bune aduse de evanghelie, la ritualul solemn cu fețe posomorâte, oficiat numai de cler? Iată cum. Prin vremea lui Tertulian, pâinea și rodul viței au fost separate de masa obișnuită. Iar prin secolul al doilea, această separare a ajuns să fie completă. Unii cercetători ai istoriei bisericii primare (Svensen:Table of the Lord” și Barclay: „Lords Supper”) susțin că renunțarea la masa obișnuită s-a făcut ca să ferească Euharistia de profanare prin participarea la aceasta și a necredincioșilor. Deja începea să se formeze marele club creștin, catolic și ”apostolic”. Tot la fel de probabil este și varianta inversă, potrivit căreia influența tot mai pregnantă a păgânismului  în biserică a dus la separarea cinei de atmosfera voioasă, lipsită de religiozitate, în care se lua masa în casa cuiva. În secolul IV, la consiliul de la Cartagina au fost interzise mesele „agape” - de dragoste- între creștini.
     Odată cu interzicerea lor au dispărut sintagmele „frângerea pâinii” și ”cina Domnului”, ele fiind înlocuite acum cu sacra Euharistie. Irineu (130-200) a fost primul părinte al bisericii care s-a referit la pâine și vin ca fiind „jertfe”, urmând ca de-acum încolo să fie numite așa până în ziua de azi. Tertulian, Clement din Alexandria și Hipolit au început să folosească un limbaj ce evoca prezența lui Hristos în pâine și vin. Însă abia Ambrozie din Milan, spre sfârșitul secolului al patrulea, a folosit pentru prima dată cuvintele sacre ” Hoc este corpus meum ”( Acesta este trupul meu), prin care se credea că dețineau în ele puterea de a transforma pâinea și vinul chiar în trupul și sângele Mântuitorului. Inutil să mai amintesc că această gogoriță este crezută până azi de milioane nenumărate de creștini catolici, sinceri de altfel în prostia lor. Dar prostia tot rămâne prostie, în fine și la urma urmei…
     S-a schimbat cu totul ritualul de împărtășanie. Cina nu mai era acum un eveniment al comunității, ci un ritual preoțesc care trebuia urmărit de la distanță. Masa pe care stăteau elementele sacre trebuia privită cu teamă și reverență, deoarece acolo urma să ia ființă Hristos. Euharistia devenise un ritual sobru, iar inocența și bucuria prezentă altcândva dispăruseră. Pâinea și vinul erau acum sacre prin ele însele. Și pentru că totul devenise „sacru”, logic că era acum nevoie de o persoană „sacră” care să oficieze Euharistia: preotul. Așadar, preotul jertfea în cadrul liturghiei literalmente pe Hristos, conform credinței populare. Nu era suficient că Acesta se jertfise odată și pentru totdeauna, ci era nevoie să se jertfească săptămânal, cu totul contra învățăturilor apostolului Pavel( Evrei 9,11-14,25-28; 10,29).
   În consecință, cina Domnului a ajuns ceva foarte îndepărtat de ideea de biserică adunată laolaltă pentru a celebra frângerea pâinii. A încetat să mai fie o sărbătoare a bucuriei, devenind un moment sacru, privit cu teamă. Începând din sec XI, și după 350 de ani de aprige controverse, a fost elaborată doctrina transsubstanțierii , adică acea credință aberantă că pâinea și vinul se transformă prin rugăciunea preotului efectiv în sângele lui Hristos. Datorită acestei doctrine, oamenii priveau acum ”cu frică și cutremur” la ceea ce cândva fusese o masă de părtășie, unde Isus ”venea” doar în pielea săracilor și nevoiașilor. 
    Astăzi cina se deosebește prea puțin într-o biserică neo-protestantă de ceea ce se întâmpla în evul mediu:
 - Cina Domnului constă dintr-un păhărel de vin(must) și o bucățică de cocă fără aluat ( aluatul simbolizează păcatul), fiind separată total de o masă obișnuită de părtășie.
 - Atmosfera este sobră și tristă, ca în biserica catolică a evului mediu.
 - Enoriașilor li se spune de către pastor că trebuie să se reexamineze de păcate ascunse înainte de a se împărtăși, practică provenită de la Jean Calvin( White, Protestant Worship,66). 
 - Unii pastori din anumite confesiuni îmbracă și azi robe clericale speciale pentru această ocazie.
 - Toți pastorii creștini rostesc într-o atmosferă solemnă cuvintele sacre ” Acesta este trupul meu” și ” Acesta este sângele meu” înainte de distribuirea vinului și a pâinii, fără să țină seamă deloc că acesta este un ritual păgân, în cadrul căruia elementele în sine deveneau sacre prin rugăciune. Exact la fel face orice vraci sau șaman din Africa sau India prin incantări ”sacre” asupra unor obiecte fizice, dându-le ”putere”. 
 - Dacă după servire a mai rămas pâine de prisos, ea este arsă, conform unui ritual iudaic străvechi care nu are nimic de-a face cu evanghelia.

   Mai ar fi ceva de comentat, pe care îl consider extrem de important cu privire la cină. Enoriașilor li s-a spus mereu (începând cu Calvin) de la amvoane că a se împărtăși fără să-și facă în prealabil o verificare de sine este un lucru grozav. Versetele din 2 Corinteni 11,… sunt ca de obicei răstâlmăcite în mod sălbatic. Am fost de nenumărate ori martorul stupefiat al unor predici aberante, uneori chiar diabolice, în care se spunea oamenilor din sală că a lua cina având anumite păcate este ceva periculos. Ca urmare, fără exagerare, aproape jumătate din sală au plecat acasă, speriați de-a binelea. Cei care rămăseseră erau, desigur,…„sfinții” fără păcat.   
      Dumnezeul prezentat în acele predici nu era acel Isus care îl acceptase pe Iuda și pe Petru la cină, ci unul care se interesa dacă soții s-au mai culcat împreună cu trei zile înainte de întâlnirea cu el sau nu, dacă îi dau zecimea sau nu, dacă și cine este certat cu cine, șamd. Ca să nu mai spun că dumnezeul acesta nu dădea cina decât celor care erau din gașca lui. Străinii puteau să stea afară. Numai celor ”tăiați împrejur”, numai „sfinților din poporul ales” le era conferită „bucuria” împărtășirii cu sângele și trupul lui. 
      Această mentalitate larg răspândită în creștinismul instituționalizat de astăzi este o drăcovenie cumplită. Cum adică să te cercetezi pe tine însuți? Parcă eu știam că este doar Unul singur care poate da verdictul în ceea ce te privește. Cum să spui despre tine că „ ești pregătit” să iei cina? Doar Unul singur este în stare să vadă corect starea ta de păcătoșenie sau de sfințenie. Și oricum, chiar criminal să fii, dacă Isus nu s-a schimbat între timp, atunci tocmai tu trebuie să iei cina. Felul în care se „pregătesc” azi sărmanii oameni pentru cina Domnului nu are absolut nimic de-a face cu îndreptățirea prin credința în meritele unui Mântuitor răstignit. Ci își trage seva din otrava evului mediu care a sugrumat ultimele rămășițe de creștinism autentic, înlocuindu-le cu surogate satanice. 
    Toate aceste caracteristici de mai sus indică faptul că astăzi cina Domnului este mai degrabă o anomalie păgână, decât o masă frățească de bucurie, așa cum a intenționat Dumnezeu. Cina este simbolul dragostei infinite care se jertfește pentru păcătoși. Dar ea a devenit azi nuiaua unui dumnezeu neînduplecat care îi trăznește pe păcătoși. La cină poate și trebuie să ia parte absolut oricine, iar cu cât este mai „păcătos”, cu atât mai mult este recomandat pentru cină. 
     Dar astăzi cina se servește numai în cercurile „selecte” ale unor oameni care (chipurile) nu au păcate. Cina trebuia să fie o masă a bucuriei. Acea bucurie sinceră că Altcineva a murit în locul tău. Dar astăzi este o masă a tristeții și a solemnității de parcă ai veni la o înmormântare. Trebuia să fie un eveniment în care spontaneitatea, frăția, și buna înțelegere să predomine. Dar a devenit un ritual rigid, sec, înspăimântător. Iar în cele mai bune cazuri este un moment în care „frații” și „surorile” se pupă de formă, cerându-și iertare în mod ipocrit unii altora fără să-și fi greșit cu ceva în realitate. O cacialma din evul mediu care nu se mai potrivește deloc omului modern. 
     Cu toate astea, milioane de creștini se împărtășesc regulat fără să le treacă măcar prin cap că ceea ce fac are prea multă legătură cu păgânismul, și prea puțină cu Isus Hristos. Căci dacă Acesta din urmă ar servi cu adevărat cina, atunci s-ar vedea și roadele...
   

16 comentarii:

  1. Din cite observ pe blogul tau si in viata, sursa tuturor relelor din biserici este lipsa dragostei si proliferarea ipocriziei, stari induse de cel rau.
    Dar daca totusi ai puterea sa pui punctul pe i sau sare pe rana, da te rog si solutii pentru ca numai criticind fara a trece la fapte iarasi nu-i bine; si vrei nu vrei faci teleucenici de tipul Mizantropescu si te vei trezi cindva ca ti se va spune de Cineva ca ai fost un orb care a calauzit alti orbi.
    Urmaresc blogul tau si vad o radicalizare continua, daca la inceput urai numai pastorii, acum oricine indrazneste sa-si spuna ucenic al lui Cristos este devorat de replicile tale.
    Gindeste-te ca daca nu s-a ajuns inca la stadiul de Laodicea, in biserica Smirna, daca nu ma insel, este griu amestecat cu neghina si vor creste impreuna.Daca ai gasit biserica din Filadelfia (ma refer la comunitate bineinteles ) spune-ne si noua unde este; daca nu ai gasit-o, gindeste-te daca tu sau eu am avea loc in biserica ideala. In fond, viata de crestin este o lupta continua, cu pacatul, cu noi si ideile noastre si nu poti cere de la toti sa fie la acelasi nivel ci numai in Cristos, fiecare la stadiul lui de crestere.
    Numai bine si spor la.... daca v-am dezamagit
    CM

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @CM: da te rog si solutii pentru ca numai criticind fara a trece la fapte iarasi nu-i bine...

      bine spus, chiar sunt deacord, DAR daca solutia este tocmai prezentarea adevarului si acceptarea lui? asta inseamna ca cei care nu vor adevarul de fapt nu vor solutia si atunci intreb: pentru cei care nu vor solutia, care-i solutia?

      eu personal am vrut si vreau fapte, daca vrei exemple personale din 3 culte diferite, spune-mi ca o sa-ti dau..

      putem face astfel numeste tu te rog, cultu si biserica unde sa ma duc sa citesc "Creștinism păgân (IX b): diluarea sacramentelor: cina Domnului" (cu ML negociez drepturile de autor, vezi Martin cum se fac banii :):) ) sau citesc postarea cu zecimea, ce zici primesc aprobare de la pastor si daca da, oare cei din "adunare" ma lasa sa termin? ...
      ce crezi ca o sa iasa cand o sa auda "enoriasii" ca de fapt sunt aidoma unor pui ce n-au parasit cuibul (cultu) niciodata ci li s-a dat cu ciocu "mincare" iar cand o sa vina gerul babilonian o sa moara inghetati in cuibul de pe stalpul de telegraf pentru ca ei n-au invat niciodata sa zboare dupa Adevar?

      si daca tot vorbeam de fapte, un ex este si Fapte 7, aici Stefan ce a facut a criticat sau a prezentat adevarul? iar cei carora li s-a pus sare pe rana cum au reactionat?

      numai de bine
      C

      Ștergere
  2. Prietene, ti'am mai spus, si doar sa te incurajez: tot mai bine ! In sfarsit citesc ceva pe gustul meu: hrana tare !
    Fii pe pace. Ce scrii e de bine.
    Cat despre crestinii critici...: " Paşol na turbinca, crestinilor ! "

    RăspundețiȘtergere
  3. @ CM
    Mulțumesc ptr „urmărire”. Crede-mă că tot ceea ce fac , fac din suflet ptr voi, cititorii mei. Îmi sunteți toți importanți, indiferent de orientarea religioasă. Îmi sunteți semeni, chiar dacă virtuali.

    Acum, cu privire la ce ai scris.
    1. În primul rând, ai observat bine o radicalizare a tonului pe blogul meu, dar ea este ca răspuns la o altă atitudine care mă doare: LAȘITATEA celor care se numesc „creștini” în a purta un dialog civilizat cu cineva anonim ca mine care gândește contra curentului. Nu, nu sunt eu nimeni ca să pretind să vorbească cineva cu mine, dar atitudini critice din partea unor cititori care doar aruncă cu fumigene, fără să stea un pic pe gânduri să înțeleagă ce vreau să spun eu pe aici, mă rănesc. Și asta ptr că investesc foarte mult timp și suflet pe blogul ăsta ptr semenii mei, iar ei nici nu văd, nici nu cred.

    2. Atitudinea critică de pe blogul ăsta nu este contra unei biserici anume, ci contra unui sistem. Nu contra persoanelor pastorilor, ci contra instituției clerului. Nu contra spiritualității, ci contra religiei.
    M-ai înțeles și tu greșit. Și simt nevoia să-ți răspund la nivelul tău. Nu, NU URĂSC PASTORII, fie ei farisei sau saduchei. Cu ce oare sunt eu mai bun decât ei înaintea lui God? Ci urăsc ipocrizia care se ascunde în spatele instituției de pastor, în spatele NUMELUI de creștin, în spatele a tot ceea ce se numește religie. Îmi e greață infinită de religie, îl iubesc și-L admir pe Isus. Am convingerea fermă că Isus a venit să dărâme din temelii religia și să ridice OMUL din cenușa uitării și a disperării. Dar extrem de puțini au înțeles asta, și atunci, și acum. Îi poți număra pe degete...

    3. Ca să primești soluții, trebuie mai întâi să fii conștient că stai pe ruine. Sistemul pe care îl critic nu e conștient că e mort. El crede că trăiește, că doar e laodiceean, apropo de ce ai scris. Iar atâta timp cât el nu înțelege că „moartea e pe el”, la ce bun să-i dai vreun medicament?
    În al doilea rând, eu nu am soluții. Doar Isus este soluția și doar El are soluții. Dar dacă se respectă regulile jocului de acum 2000 de ani, El vorbește și azi de pomană. Nimeni nu-l înțelege. NImeni nu/L crede. NImeni nu-L bagă în seamă. Punct.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Martine, Martine...
      Aluia, a carui sosie esti, i-a reusit reforma pentru ca asa a fost planul Domnului ca de nu, il prajeau catolicii ca pe saracul Hus; tu afirmi undeva pe blogul asta ca in viitor enoriasii se vor rascula impotriva pastorilor si sistemului care i-a mintit. Eu te contrazic pentru ca dupa laodicea, din cite inteleg, va veni rapirea bisericii si nu o alta reforma; dar dumnezeu sa-ti ajute si sa o faci tu pe internet la scara la care lucrezi!
      In ce priveste cina, indiferent ca o iei in cadrul bisericesc organizat si supersobru sau intr-o agape, daca dragoste nu e, e tot acelasi lucru, o formalitate.
      Tu ai avut nesansa sau poate sansa sa te nasti direct intr-o organizatie adventista dar sa stii ca mai exista si altceva decit adventisti, penticostali si baptisti; mai sint inca frati care chiar daca merg in bisericile astea, sint integri si neafectati de sistem. Nu ma tin bretelele sa dau sfaturi, dar totusi incerc o parere: minireforma asta pe care vrei sa o faci cred ca ti-ar reusi in cadrul bisericii, adica sa combati raul din interior, cu smerenie dar cu autoritate calauzit de Domnul. Altfel din butoane... da' poate mai avem sansa sa vorbim peste 'nspe ani si sa-mi spui unde ai ajuns cu reforma.
      Nu sint adventist dar apreciez Sabatul si hrana cosher la voi; restul o intreaga institutie: pastor cu secretar, zecimea folosita pe salarii administrative si nu vreau sa dezvolt mai mult. Personal am primit pe Domnul intr-o adunare de crestini dupa evanghelie. Asa a fost sa fie, pastorii acolo nu au salariu.Dupa ce am plecat din tara de voie sau de nevoie m-am perindat pe la penticostali si baptisti. O vreme am facut ce faci tu acum, am stat acasa si sa stii ca n-a fost mai bine ca daca nu mai pedalezi, stai pe loc si pina la urma cazi. Un lucru am invatat in toti acesti ani si-l rezum in citeva cuvinte: cine-i frate e frate indiferent de sistem; sau asa cum scrie in proverbe 17,17. Cu fratii astia m-am zidit, m-am ridicat si incerc sa merg mai departe. Te rog cu toata dragostea de care sint in stare sa nu te izolezi si sa-i cauti pe astfel de frati...sfinta e partasia cu ei la o ,,piza cu ciuperci''!!!
      Martin, mi-am varsat inima pe blogul tau si-mi cer scuze. Daca-ti foloseste la ceva, bine, daca nu stii unde este cosul de gunoi. De citit am sa te citesc in continuare, de scris nu cred ca voi mai scrie vreodata si am luat hotarirea asta nu numai pentru blogul tau...da'nu se stie niciodata cum ma misca firea sau Duhul, asa ca las o portita deschisa
      Mizantropescu, eu ramin la ce este scris: fara o cainta sincera si o nastere din nou facute prin credinta in jertfa lui Isus, nu neste mintuire. Iti doresc ca Domnul sa-ti ajute si sa ne-ntilnim cu toti in cerul Lui. Din toata inima te rog iarta-ma pentru ca stiu ca te-am lezat prin ce ti-am scris.
      Cu asta inchei ca miine trebuie sa ma trezesc de dimineata sa dau la lopata ca iar a nins aici.
      Popa Mirel, nume de buletin,
      Daniel, nume pe care mi l-au dat astia pe aici,
      CM, nume ales putin la intimplare pentru blogarit
      Alte scrisori nesemnate dau cu alte nume de pe blogul tau nu-mi apartin.
      Multa sanatate la toti!
      PS
      Martin, sa stii ca de vreo 6-7 ani urmaresc sabatul si maninc cosher din convingere; de aproape un an sint ,,lacto ovo peste vegetarian''; incerc sa devin vegetalian si ti-as fi recunoscator pentru ceva site-uri bune cu aceasta hrana, ma gindesc ca trebuie sa cunosti.
      Multumesc anticipat.

      Ștergere
    2. Mirel, personal apreciez ca ti'ai deschis inima, altfel decat pana acum... Insa ( si o sa te invit sa cugeti atent la ce'ti spun ), nimeni nu este in masura sa judece pe altii, nici sa spuna cum si daca este "nascut din nou". Intelegi ca este jignitor... Nimeni, in afara de Dumnezeu nu CUNOASTE gandurile oamenilor, si de aceea, sa'l lasam tot pe El sa hotarsaca cine si cat se caieste... Si te'oi ruga sa ma scuzi, dar nu mai sunt de muulti ani un scolar, sa mi se dea lectii. Lectii primesc doar de la altii mai presus decat mine. Iar mai presus decat mine, nu exista doar Dumnezeu.
      Insusi natura comentariilor dovedesc ca un om poate avea o latura buna si una rea, indiferent cu ce verset biblic s'ar putea imbata. Pana acum ai varsat venim, insa cu comentariul de mai sus mi'ai dat de inteles ca poti fi si altfel, de'asta am si spus ca apreciez. Din punctul meu de vedere, consider ca ai intins o mana, iar eu n'am dreptul sa o refuz. N'am nici un fel de resentimente, esti in continuare colegul meu de specie, exact asa cum ai fost si pana acu'.

      Ștergere
    3. Eee...acuma dacă un mizantrop și un Mirel/Daniel/CM și-au dat mâna prietenește pe blogul meu după o mică „încăierare”, atunci tot s-a meritat să fac blogul, nu? Cine zice că cina Domnului are efect numai când se servește cu apă și pâine?!? :-)

      @ CM: revin mai târziu cu un răspuns mai elaborat.

      Ștergere
  4. Ba e bine macar ca cineva se gandeste ca se straduieste sa-l cunoasca , DAR nu uita, a-L cunoaste pe El inseamna a cerceta Cuvantul Lui + Biblia, prin credinta, si apoi acceptarea ca Duhul Lui sa-ti aminteasca si sa-ti faca legaturile corecte, ceea ce se numeste DESCOPERIREA Cuvantului , sau Apocalipsa . In cuvintele acelei carti, Cuvantul se descopera in Isus Hristos, Cel Dintai si Cel de pe urma, Atotputernicul, Acelasi care era, care este si care vine, care a fost mort, si e viu in vesnicie, care a vorbit prin prooroci ( Caci Duhul lui Hristos era in ei, cand vorbeau -cu secole inainte- despre patimile si moartea Sa )si care a decis ca , in vremurile din urma sa LOCUIASCA in adevaratul TEMPLU, din pietre vii, care SIMT si MANIFESTA prezenta Lui, nu doar scriu cuvinte goale, ce din coada au sa sune, ci sunt urmati de dovada data de Duhul, si de putere.
    Caci, asa s-au rugat ucenicii din primul secol : " Da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau,cu toata indrazneala ----nu sa scoata paiul din ochiul vecinului, nevrand sa indeparteze barna din propria privire --- si intinde-Ti mana sa se faca TAMADUIRI,minuni si semne, prin Numele Robului Tau Celui Sfant, ISUS -- nu prin trinitate pagana vopsita crestineste
    Tu spui intr-adevar multe, dar nu vorbesti la fel ca primii TRIMISI ai Domnului.
    Si nici nu esti asa liber precum te prezinti, dovada ca nu lasi libere comentariile, nu accepti mustrarea si nu doresti corectare . Esti urmarit de sechelele vietii cultice, si te razboiesti zadarnic cu fantomele preconceptiilor tale, desi crezi ca ai scapat de ele .Pentru tine Isus este INCA numai o reprezentare a LITERELOR, nu un mod real de viata , si te fericesti singur ! Ai uitat, ( ma intreb daca totusi ai stiut vreodata ) ca El este CAPUL unui TRUP REAL si VIU , si daca un madular este desprins, viata nu se continua in el, ci doar mai zvacneste, ca in piciorul taiat al unei broaste din laborator
    Sper sa intelegi ca nun iti vorbesc cu rautate, ci ca un prieten
    Behaila

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Behaila, te felicit ! Ai reusit sa nu spui nimic in peste 30 de randuri ! Sunt convins, stiindu'ti cerbicia, si vazandu'ti fitzuica ( aka "blogul" ), ca esti capabil sa spui nimic in si mai multe randuri.
      Tot ceea ce faci tu, este sa colorezi si sa re-colorezi fraze interminabile formate din cuvinte cu iz biblic. In esenta, niciodata n'ai fost in stare sa spui nimic concret. Un fel de sotron printre versete, that's all. Basca, mai si ai tupeul, specific sectarilor sa privesti de sus un om, caruia nu stiu cat de constient esti ca nu'i ajungi nici la glezne. Si nici n'o sa reusesti vreodata, nu cu creierul asta. Fa'ti un upgrade! Pune'ti unul de furnica !
      Sper ca intelegi si tu ca nu'ti spun cu rautate, ci ca unui prieten vechi.

      Ștergere
  5. @ CM

    Profetii criticau. Dadeau si vreo solutie in afara de 'intoarceti'va'?

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca eu nu spun nimic, asa este, nici n-am dorit vreodata SA SPUN EU ceva, ci am dorit doar sa exprim ceea ce spune Dumnezeu in Cartea Sa, pe care a scris-o cu mana proorocilor si apostolilor Sai, nu cu a OAMENILOR INTELIGENTI si dotati cu multa stiinta " pe nedrept numita astfel "
    Daca cineva pricepe ceva din ce a spus EL, este bine, ir daca nu, NU ! Fiindca nu eu, ci " EL va judeca lumea "
    Al vostru prieten, asa prost cum e el , BEHAILA

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da' cine a zis ca esti prost, mai Behaila? Am spus doar ca n'ai minte. E diferenta. Partea si mai proasta este ca dupa ce nu intelegi nimic din tot ce balmajesti acolo, mai si vrei sa te vaza lumea! Esti fix ca personajul urmator:
      http://www.youtube.com/watch?v=8GmuHYcdNOE

      Ștergere
    2. A, si sa nu uit: intrebare ca pt clasa 2-a: daca Dumnezeu nu s'a folosit de oameni inteligenti pt a'si scrie Cartea, vrei sa ne spui ca prorocii si apostolii erau prosti ?

      Ștergere
  7. Si , uite asa, mai din gluma, mai din serios, CAUTAM in Biblie si invatam SI ce scrie acolo , (Ceea ce era de dorit) nu numai ce se vorbeste in lume si biserici cu traditie
    De pilda, fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. (1Cor.1:26)
    Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte Dumnezeu a ales lucrurilr slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt .
    Pentru ca nimeni sa nu se laude in detrimentul lui Dumnezeu
    Proorocii si apostolii nu erau prosti, ei doar nu au avut posibilitatea sa urmeze nici macar scoala primara, sa nu mai amintim deci de Facultati de litere cand este vorba de o inspiratie DIVINA , prin care este exprimat Cuvantul lui Dumnezeu, nu parerea omeneasca
    Behaila

    RăspundețiȘtergere
  8. Mizantropescu, dupa cele spuse de tine, sa inteleg , in ipoteza ca eu,care citez doar cuvintele apostolilor, vorbesc ca oamenii fara minte , asa erau si aceia pe care i-am citat .
    Sa stii ca eu cred ca ai dreptate, fiindca toti acei cate au scris acolo nu au scris lucruri din mintea lor proprie, ci au fost inspirati de Dumnezeu
    Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant. (2Pet.1:21)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amice, nu te mai ascunde ca un ipocrit in spatele cuvintelor apostolilor. Nu te identifici tu cu ele, degeaba pretinzi asta. Si nu fi josnic ascunzandu'te, punandu'ti ego'ul murdar in sanul cuvintelor lor. Am spus doar ca n'ai minte si ca nu esti in stare sa spui nimic cu cuvintele tale, ci tot ceea ce stii este sa insiri la nesfarsit, aidoma unui Vadim Tudor religios infinite citate biblice, al caror sens, nu numai ca nu'l intelegi, ci'l folosesti cum iti convine.
      Asta dovedeste ca esti josnic. Iar in mintea ta ingusta si perversa, a fi josnic e un lucru bun, devreme ce Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii....
      Ca incheiere, poti sa te lauzi un an de'aci incolo ca te'a bagat in seama mizantropescu. E o realizare pt unul ca tine !

      Ștergere