marți, 3 aprilie 2012

Lui Dumnezeu îi place matematica ( II )




      Să ne gândim puțin la legea gravitației lui Newton. Atunci când ne folosim atât de des de forța explicației acestei legi pentru a calcula orbitele planetelor în jurul soarelui, eclipsele de soare sau lună și multe alte evenimente astronomice de acest gen, realizăm prea puțin că se cere din partea noastră o anumită doză ( ascunsă) de credință. Ea este demascată atunci când spunem că ceea ce se întâmplă azi se va întâmpla ȘI mâine…Este vorba despre cunoscuta problemă filozofică a inducției, ilustrată prin curcanul lui Bertrand Russel. 

    Eroul poveștii este un curcan care este hrănit bine înainte de crăciun și care trage concluzia că va fi hrănit bine și în continuare. Firește că în ajunul crăciunului i se rezervă o soartă mai puțin așteptată de către el, iar în secundele dinaintea tăierii recunoaște „ pe propria piele ” pericolele argumentelor inductive. Paul Davies comentează în acest sens: 

   „ Chiar dacă în fiecare zi din viața noastră soarele  a răsărit, acest lucru nu garantează deloc că se va întâmpla același lucru și mâine. Convingerea că și mâine va răsări - acea convingere despre existența regularitatăților în natură -, este o chestiune de credință, dar o credință care este indispensabilă progresului științei. ” Davies, 94.

Acest aspect al raționalei inteligibilități a universului mai este descris adesea ca principiul uniformității naturii. Cu alte cuvinte, este credință ascunsă în știință. Din nefericire, teza ateistă că ORICE credință religioasă ar fi credință oarbă, și că știința nu ar avea NIMIC de-a face cu credința, este atât de impregnată în mințile oamenilor prin literatură și mass-media, încât cei care o contrazic sunt numiți visători. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel…
   Teologul catolic John Haught, cunoscut pentru interesul său pentru știință, scrie:

   „ Atunci când se verifică valabilitatea unei teorii științifice sau a oricărei afirmații cu pretenție de adevăr, un salt prin credință este inevitabil. Orice căutare omenească după adevăr sau dorință de a înțelege ceva anume, conține în sine însăși un element de credință cu neputință de șters. Dacă de exemplu descoperiți în acest moment că vă îndoiți de ceea ce am spus adineauri, acest lucru îl faceți pentru că vă încredeți în rațiunea dvs atât de mult, încât vă permiteți să obiectați împotriva afirmației mele. Nu puteți să evitați încrederea în capacitatea dvs mentală, iar dacă faceți totuși acest lucru, orice dialog devine lipsit de sens. Chiar când vă îndoiți de ceva, credeți în același timp în altceva. Iar dacă vă folosiți capacitatea analitică și gândirea critică , faceți acest lucru tocmai pentru că CREDEȚI că adevărul se merită căutat. O credință de acest fel - nu acea credință superstițioasă de tip Wishfull Thinking -, stă tocmai la baza religiei autentice și a științei autentice. ”  John Haught, God and the New Atheists, 47.

      Răspunsul la întrebarea „ de ce este universul inteligibil?” nu depinde de faptul dacă suntem sau nu oameni de știință, ci de faptul dacă suntem sau nu teiști sau naturaliști. Teiștii ar contrazice de exemplu afirmația lui Wigner, conform căreia „ nu există o explicație rațională pentru inteligibilitatea lumii ”. Dimpotrivă, vor spune ei, faptul că universul se lasă pe sine însuși înțeles are de-a face în ultimă instanță cu raționalitatea unui Dumnezeu personal. Amândouă, atât lumea din jur precum și matematica care o descrie, se atribuie în aceași măsură minții lui Dumnezeu, care a creat atât universul cât și mintea rațională a omului. Nu surprinde deloc de aceea faptul că superbele teorii matematice, scornite de mintea umană, care la rândul ei este opera minții lui Dumnezeu, își găsesc aplicația corespunzătoare într-o lume și într-un univers al cărui Arhitect este aceeași minte creatoare. Keith Ward spune:

     „ Concordanța continuă dintre caracteristicile particulelor fizice și ecuațiile matematice este mult mai probabilă în cazul în care există un matematician cosmic, care a hotărât toți parametrii de la început, decât dacă nu există. Existența legilor fizice implică foarte serios faptul că există Cineva care a formulat și garantat astfel de legi, după care se ghidează întreaga lume a matematicii și fizicii. ” 

      Teismul dă un temei așadar inteligibilității raționale a lumii, punând tot ceea ce se vede într-un context mult mai înalt și mai larg, al unei realități care nu se vede. Departe de a-l fi înmormântat pe Dumnezeu, știința avansată a secolului XXI îl aduce pe Acesta mai proeminent în atenția cercetătorilor prin faptul că tocmai existența unui Creator stă la baza justificării ei  intectuale. Însuși Stephen Hawking, cunoscut pentru poziția sa actuală ateistă, spunea în urmă cu 22 ani:

   „ Este greu să vorbești despre începutul universului fără să menționezi conceptul de Dumnezeu. Cercetarea mea despre originile universului se desfășoară la granița dintre credință și știință, dar eu încerc să rămân de partea științei. Cu toate acestea este posibil ca un Dumnezeu să acționeze din afara universului într-un mod care nu poate fi descris de legile științei. ” Stephen Hawking, ABC Television 20/20, 1989. 

     Dacă despre Dumnezeul nevăzut este extrem de greu, dacă nu imposibil, să se aducă vreo dovadă din ambele tabere în favoarea sau defavoarea existenței sale, un alt lucru este cert pentru cei care au o minte deschisă și sunt sinceri cu ei înșiși: credința și știința sunt inseparabile ! Este uimitor în acest sens pentru mine( versetul meu preferat din biblie în ultimul timp) versetul 3 din capitolul 11 din Evrei, un capitol biblic „consacrat ” despre credință. Pavel reușește aici cu 2000 de ani în urmă, fără să fi avut habar despre fizica sau matematica actuală, să redea într-o frază superbă tocmai rezumatul fizicii cuantice moderne și al relației misterioase care există între matematică ( simple gânduri) și fizică ( realitate, observație, empirism).  El spune simplu, dar uluitor de exact și de profund:

Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. ” Evrei 11,3 
     
    Că lumea care se vede este făcută din atomi cu protoni, neutroni și electroni, care la rândul lor sunt făcuți dintr-o colecție insolită de quarci, care la rândul lor sunt făcuți din altă colecție „ exotică ”  de sub-quarci, care la rândul lor…este un fapt recunoscut unanim de societatea științifică. Mai puțin recunoscut este însă adevărul și celeilalte prime jumătăți ale enunțului lui Pavel, conform căruia „ prin credință pricepem ”…Prin ce pricepem?!?!? Prin credință?!? Da, prin credință. 
    Sau și Niels Bohr s-a înșelat când a spus: „ Tot  ceea ce este real este alcătuit din lucruri care nu pot fi privite ca reale. ” ?… Atunci?!?


9 comentarii:

  1. Am citit in destul de mare viteza articolul acesta, pt ca timpul este destul de zgarcit cu mine in ultima vreme. Asa ca imi cer scuze daca nu am inteles corect si corecteaza-ma, te rog.
    Cel putin teoretic, parerea mea este ca stiinta nu are nevoie de vreo doza de credinta, ci are nevoie de neutralitate. Sau inca nu inteleg eu la ce te referi. Formularile complete si neutre ale afirmatiilor stiintifice ar fi ceva de genul: in ipoteza x se intampla y.
    Adica de exemplu: in ipoteza ca legea gravitatiei actioneaza, cu formula cu care actioneaza in cazul corpurilor observate, atunci planetele vor gravita in jurul stelei. In ipoteza ca legea gravitatiei nu mai actioneaza sau sunt alte forte mai mari care vor actiona, atunci se poate intampla altceva.
    Adica eu vad abordarea stiintifica fix la modul neutru si facuta pe ipoteze (ma refer la "ipoteza" in sensul din fizica si matematica: adica premiza problemei, cea pentru care facem calculele). Dar asta nu inseamna ca va fi neaparat acea ipoteza (acea premiza) sau ca exista vreo convingere/ credinta ca este singura ipoteza (premiza) posibila.
    La fel si cu rasaritul Soarelui. Stiinta nu ofera vreo "garantie" ca soarele va rasari in fiecare zi. Stiinta eu o vad la modul neutru, iar formularea completa si corecta ar fi: in ipoteza ca vor actiona aceleasi forte, atunci soarele va rasari si maine. Daca se schimba ipotezele (inclusiv daca vor actiona si/sau se descopera alte forte sau se descopera ca cele cunoscute in prezent sunt gresit intelese/ calculate), atunci se schimba si rezultatul problemei. Atata tot. Faptul ca se porneste de la o ipoteza (premiza) nu inseamna ca stiintific trebuie sa fii convins sau sa ai credinta in acea ipoteza (premiza). Este doar o ipoteza a problemei pentru care faci calcule, atata tot. E adevarat ca in mod curent, in multe cazuri/probleme, ipoteza de baza este o ipoteza (premiza) pornind de la ceva ce s-a tot confirmat/repetat anterior (in ciclurile analizate), cea mai des intalnita, cea mai cunoscuta, cea care a putut fi cercetata, la nivelul la care a putut fi cercetata. Dar, la modul neutru, ramane tot o simpla ipoteza (premiza) ca punct de pornire pentru a face calcule. Si nu exclude alte ipoteze, aparitia altor situatii.
    Iar in cazul povestii curcanului, ..exprimarea stiintifica, neutra, corecta ar fi fost la fel: "daca va continua comportamentul observat de a ma hrani la fel ca pana acum, atunci voi fi bine hranit in continuare, ...daca in schimb apar alte forte sau sunt forte pe care nu le inteleg, atunci situatia se poate schimba". La fel de bine putea sa considere, la modul strict neutru, si ipoteza ca cel care il hraneste va muri: "daca cel care ma hraneste va muri (va da masina peste el de exemplu), atunci nu voi mai fi bine hranit". Si putea sa faca analiza pentru o multime de alte ipoteze, la modul neutru, fara o convingere/credinta ca vreuna din ipoteze va fi cea care se va intampla.

    Unde gresesc fata de ceea ce ziceai tu ca e nevoie de o convingere/credinta pentru a face stiinta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @thekiddo

      Ce intelegi prin neutru?

      Ștergere
    2. Prin neutru m-am referit la indiferent, fara sa implice afectul sau vreo dorinta personala (sau credinta, convingere). Adica la modul "rece", pur si simplu informatia, calculul, ipoteza etc in sine, ca si cum ar fi utilizate/interpretate de un computer.
      De exemplu ma refer la citatul pe care l-a dat ML: "Chiar dacă în fiecare zi din viața noastră soarele a răsărit, acest lucru nu garantează deloc că se va întâmpla același lucru și mâine. Convingerea că și mâine va răsări - acea convingere despre existența regularitatăților în natură -, este o chestiune de credință.
      Dupa parerea mea, abordarea la modul neutru - pe care eu o asociez cu abordarea stiintifica - ar fi ceva in genul (ma rog, o sa simplific mult si destul de nestiintific exprimat, dar ca idee): "s-a constatat existenta miscarii de rotatie a Pamantului in jurul propriei axe. Daca aceasta ipoteza se pastreaza, atunci rezultatul este ca si maine Soarele va rasari (ma rog, ceea ce numim noi oamenii "a rasari" - nu detaliez). Daca ipoteza nu se pastreaza (si apar alte forte sau circumstante), atunci rezultatul va trebui recalculat. Avand in vedere observatiile si fortele cunoscute pana in prezent, se considera ca ipoteza initiala sa va mentine."
      Asta numesc eu o abordare neutra. Adica dupa parerea mea nu implica vreo convingere/credinta si bineinteles nici vreo garantie ca soarele va rasari si maine ...Acesta este doar un rezultat calculat pornind de la o ipoteza (niste observatii prezente) si niste calcule aplicate la modul neutru (calculului ii e indiferent daca soarele rasare sau nu maine). Iar ipotezele si calculul (inclusiv metoda calculului) se pot schimba oricand, daca apar alte informatii/date, fara a implica afectul, credinte sau convingeri... Pur si simplu sunt niste ipoteze si niste calcule.
      La fel cum a citat si ML din Pavel, eu inteleg prin credinta ca este "o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad". Iar in abordarea de care ziceam eu nu vad aceasta credinta, incredere neclintita in ceva nadajduit si ceva ce nu se vede...

      Ștergere
    3. thekiddo,

      Hehehe, oare de ce eram sigur ca in loc de 'neutru' tu gandesti 'impersonal' (SE stie, SE considera etc.).

      Ei bine, nu exista acest impersonal. Stiu eu, stii tu, stie ML. La fel, pentru a verifica empiric, simt eu, simti tu, vad eu, vezi tu etc.

      Ca si cand asta n'ar fi destul, pentru a functiona, cunoasterea stiintifica presupune, ca o conditie sine qua non, obiectivitatea, adica asezarea lumii ca obiect al cunoasterii in fata unui subiect cunoscator. Numai ca subiectul ala cunoscator este parte a obiectului ce urmeaza a fi cunoscut.

      Ce mai ramane neutru? Calculul? Dar asta n'are legatura cu lumea. 2+2=4 indiferent daca sunt mere, universuri sau oameni. Pentru ca numerele sunt in capul nostru, nu in lume. Noi numaram/calculam lumea. Iarasi nu vad nici urma de neutralitate.

      Mai incercam?

      Ștergere
    4. K, eu nu vreau sa fac apologia neutrului, a obiectivismului, impersonalului sau a altor asemenea. Oricare din notiunile astea sunt limitate, dar totusi sunt notiuni care au niste sensuri, niste intelesuri, chiar daca nu sunt "absolute". Nu m-am referit la "neutru absolut" sau "obiectiv absolut", ...sper ca nu asta astepti.
      Revin la diferenta dintre abordari in exemplul pe care l-a dat ML cu rasaritul soarelui, dar nu o sa mai reiau, pt ca deja am scris. Numeste diferenta asta de abordare cum vrei tu. Ai dreptate, nu este un "neutru" (indiferenta) sau "obiectivitate" absoluta, insa cred ca poti sesiza diferenta de abordare. Repet, numeste-o cum vrei tu, daca "neutru" nu e cel mai potrivit...
      Iar pe partea cealalta, pana la urma pot accepta si eu ca putem numi "doza de credinta" referitor la acea incredere a omului de stiinta in metode, calcule, datele de care dispune (dar cu tot ce presupune metodologia stiintifica, testare, validare etc, inclusiv in lucrul cu concepte pur teoretice, abstracte din matematica si cu limitarile acestora). Totusi eu zic ca trebuie sa sesizam diferenta si sa folosim cuvinte diferite si sa nu amestecam asta cu "credinta" in sensul de "o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad".
      ...Ca totusi, hai sa fim corecti, una e credinta in rai, iad, ingeri, Dumnezeu, Isus ca fiu al lui Dumnezeu sau in Budha, Allah, trinitatea hindusa etc si alta e "credinta" (calculata, apoi testata, validata) in urma careia se construiesc rachete cu care ajungem in spatiu, sateliti, sisteme de comunicatie, zgarie-nori, poduri, tunele, sisteme informatice etc.
      Nu spun ca poate nu o fi corecta si credinta in cele din prima categorie (sau ca nu exista), insa presupune o altfel de credinta, o altfel de abordare...
      ...Ca daca le amestecam oricum, atunci pana la urma hai sa numim si galbenul ca e rosu (pt ca poate ca are si cateva nuante de rosu si nu e galben-galben sau galben "absolut"), exact ca in filmuletul cu mentalistul: http://www.youtube.com/watch?v=UdlItEIj8bg

      Ștergere
    5. Credinta, din cate inteleg eu, e altceva (incredere, credinciosie etc.).

      Daca crezi ca exista notiunile alea de care zici, limpezeste'mi'le si mie, sa pricep ceva. Locutiuni ca 'neutru absolut' nu fac decat sa mareasca confuzia, 'absolut' fiind iarasi un cuvant fara sens.

      Obiectiv nu inseamna decat 'pus ca obiect in fata unui subiect'. Nicidecum fara a fi viciat de constiinta subiectului. Iar neutru nu exista decat in gramatica.

      Sincer, nu vad nicio diferenta de abordare. Si religiile, si stiintele sunt niste sisteme de opresiune a gandirii si de ingradire a libertatii altor oameni.

      Ștergere
    6. @k
      ...Nu vreau sa mai insist prea mult. Oricum, repet, nu intentionez sa fac apologia cuvantului "neutru" sau a cuvantului "obiectiv" si inteleg limitarile acestora. Accentuarea "absolut" (in locutiunea 'neutru absolut') era tocmai pentru a arata ca nu exista asa ceva sau a arata limitarile. Chiar daca nu exista ca atare, cuvintele astea exprima insa o directie, un "target" dorit. Ca sa exemplific la ce m-am referit prin "neutru" (indiferent), e ca diferenta dintre situatia in care un meci de fotbal dintre Steaua si Dinamo e arbitrat de un suporter stelist versus sa fie arbitrat de un arbitru indiferent fata de cele 2 echipe (considerand doar asta diferenta dintre cei doi, in rest avand fix aceleasi abilitati fizico-intelecutale, de interpretare, analiza etc). Sau si mai bine, ca si cum ar fi arbitrat de un robot programat sa tina cont strict numai de regulile jocului, absolut indiferent fata de orice altceva. Banuiesc ca o sa-mi spui ca exista o anumita "subiectivitate" sau "implicare" personala a arbitrului (fie el si AI) in orice situatie, pentru ca el este "filtrul", interpretul datelor. Da, o fi asa la un anumit nivel, ...insa asta nu inseamna ca galbenul este rosu, chiar daca o avea si nuante de rosu (asta ca sa revin la analogia cu filmuletul cu mentalistul). Implicarea este de cu totul si cu totul alta natura, ...iar "neutru" fata de cele 2 echipe este o directie data, un "target", ...chiar daca niciodata atins "deplin" in realitate.
      Iar revenind la diferenta dintre stiinta si credinta (in Dumneazeu, Isus etc), in stiinta oricand poti sa retestezi, reformulezi si revalidezi tezele, teoriile, calculele, metodele, ...pentru ca teoretic nu presupun o implicare afectiva, o relatie personala cu respectivele. Poti sa-i contrazici oricand pe Newton, Platon, Lagrange etc, daca demonstrezi cu calcule ca s-au inselat sau daca rezulatele aplicarii teoriilor/ calculelor lor sunt invalidate de realitate. La fel de bine, poti sa-l contrazici pe Darwin... Iar legat de asta, chiar in cartea lui, el insusi a scris ca daca se vor gasi alte dovezi contrare, teoriile lui vor fi invalidate. De asemenea, cam toate concluziile lui Darwin sunt formulate in felul urmator: "argumentele/ dovezile existente duc la concluzia ca .....". Asta presupune ca daca apar alte argumente/ alte dovezi, concluzia se schimba, ...nicio suparare cu asta. [faptul de care scria ML, ca exista o anumita "indoctrinare" in randul darwinistilor si ca esti exclus din comunitatea stiintifica daca zici ceva impotriva, ...sunt derapari omenesti total aiurea si total nedorite, ...neimplicate de metoda stiintifica in sine).
      Insa credinta in Dumnezeu, in Isus, in ingeri etc, ...presupune altfel de implicare, alta abordare fata de abordarea stiintifica. Presupune convingere nestramutata, incredere puternica, renuntarea la scepticism si la critica (in stiinta astea fiind de dorit) ...Presupune incredere (credinta) neatacabila, imuabila. Presupune implicare afectiva, "mulare" a afectului personal pe "obiectul" credintei.
      Mie mi se pare o diferenta ca de la cer la pamant intre ceea ce presupune credinta in Dumnezeu, ingeri, Isus etc si abordarea stiintifica... (hai sa zic acea "doza de credinta" sau mai bine-zis de incredere fireasca, normala, dar amestecata cu multa testare, validare, scepticism, spirit critic, neutralitate/ neimplicare afectiva - ca "directie"/ "target").
      ...Nu o sa mai revin asupra subiectului, ...momentan eu asa vad lucrurile. O sa mai meditez insa si, in conditiile in care apar alte argumente/ dovezi / perspective etc, ...pot sa imi reconsider parerea.

      Ștergere
  2. Greșeala ta constă în faptul că asociezi în minte conceptul de religie cu cel de credință. Religia este un sistem complex de credințe care ne informează prin diferite mijloace ( literatură, predici, dogme, tradiție, etc) despre Dumnezeu și viața de dincolo. Credința este altceva. Credința este într-adevăr esența intrinsecă a religiei dar nu are de-a face numai cu religia. Este mult mai mult decât atât. Face parte pur și simplu din structura sufletească a omului, indiferent de convingerea religioasă. Orice om de ex, speră în ceva anume( într-un viitor mai bun, că o să se îndrăgostească, că va avea un job mai bun, etc, etc), că e ateu sau nu...

    Ori definiția biblică a credinței prin gura lui Pavel este aceea că „ credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” Evrei 11,1. Am explicat pe larg în articol că din acest punct de vedere, credința este foarte prezentă în matematică, care stă la baza științei. Bineînțeles, nu că în matematică matematicienii s-ar gândi la Dumnezeu sau nu, nu așa. Ci că prin faptul că ei dezvoltă pe hârtie sisteme de ecuații care nu sunt altceva decât o lume imaginară din mintea lor, ei demonstrează( și recunosc deschis) că credința în „lucrurile nădăjduite, care nu se văd” ...este foarte prezentă. Dacă nu ar avea acea credință prin care să meargă înainte în ecuațiile lor, știința pur și simplu ar stagna. Ai înțeles acum?

    Un ex concret este LHC-ul din Elveția și Fermilabul din USA. Aceste imense și costisitoare laboratoare fizice subterane nu ar fi apărut niciodată dacă oamenii de știință nu ar fi crezut mai întâi în matematica subparticulelor. Iar experimentele fizice care se fac acolo, ciocnirea la viteze uriașe ale protonilor șamd, nu este altceva decât transpunerea în fapte a unui limbaj matematic abstract la început.

    Ascultă când ai timp liber și videoul de dedesubt. Renumitul fizician și matematician Brian Greene spune asta deslușit la începutul videoului. Matematica propune chestii care NU EXISTĂ, fizica trebuie să confirme cumva dacă au sens ecuațiile sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Crezi ca soarele va rasarii maine pentru ca universul nu e caos, e cosmos. Natura e ordonata si regulata de legi fizice observabile. Avem MOTIVE sa credem ca soarele va rasarii maine. Am OBSERVAT fenomenu acesta de atata timp si am si descoperit un model matematic pentru a cunoaste miscarea planetelor in jurul lui. Credinta noastra ( soarele va rasarii sau mai bine spus noi ne vom misca in continuare in jurul lui) e bazata pe OBSERVARE si pe LEGI FIZICE care au trecut printr-un proces foarte lung de verificabilitate. Deci nu e o credinta oarba, avem motive mari sa credem.
    Dumneavoastra incercati sa comparati credinta aceasta cu credinta in Dumnezeu. Credinta in dumnezeu e o credinta oarba. Nu avem nici un motiv OBSERVABIL sa credem ca exista. Atunci, de ce credem?

    RăspundețiȘtergere