La noapte în jurul orei 1 se împlinesc fix 100 de ani de la cea mai mare tragedie maritimă pe timp de pace: scufundarea Titanicului. Cel puțin aici în Germania, presa abundă de tot felul de relatări și documentare despre pachebotul de lux, iar cinematografia a readus în atenția publicului larg, de data aceasta în 3D, povestea romantică fictivă a lui Jack și Rose câștigătoare a 11 Oscaruri acum 15 ani. Toată lumea cunoaște detalii despre evenimentul cumplit de acum 1oo de ani în care și-au pierdut viața peste 1500 de persoane. Dar puțini sunt gata să accepte afirmația biblică că însăși planeta noastră este un Titanic imens care, mai curând sau mai târziu, se va „ scufunda ”.
Îmi aduc aminte de vremurile în care eram copil, vremuri în care numai să fi îndrăznit să comentezi despre așa ceva, și erai considerat nebun. Astăzi însă, discuțiile despre sfârșitul lumii sunt la modă, mai ales că trăim în anul de grație ( cică) 2012, în care potrivit maiașilor, pe 21 decembrie se termină balul. Ceea ce este interesant pentru mine este faptul că nu numai adepții mai inculți ai unor astfel de scenarii youtubo-apocaliptice sunt atrași tot mai mult de subiectul în cauză, ci și oameni serioși de știință, experți financiari renumiți sau filozofi. Ca unul care am biblia subliniată de la Geneza până la Apocalipsa, știu ( și cred) foarte bine că ea afirmă răspicat colapsul total al planetei, din absolut orice punct de vedere. Nu doresc acum să redau textele specifice, întrucât sunt destul de multe și nu am timpul necesar. Ceea ce doresc este să fac însă un „ scientifical approach ” în această chestiune. Și nu unul personal, întrucât sunt departe de a fi un om de știință, ci doar un rezumat scurt al unor poziții relative la această chestiune.
Titanicul a fost lovit de un iceberg care i-a provocat sfârșitul în câteva ore. Biblia afirmă ( de ex în Daniel 2) că civilizația umană va fi lovită „ fără ajutorul vreunei mâini omenești ” de o Piatră misterioasă desprinsă dintr-un munte la fel de misterios. Pavel spune că atunci când mulțimile „ vor zice: "Pace și liniște!", o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare. ” ( 1 Tesaloniceni 5,3)…Iar Petru spune că „ pământul, cu tot ce este pe el, va arde ”. Dar sunt afirmațiile profeților demne de luate în seamă în secolul XXI, un secol în care abundă de altfel tot felul de hristoși și profeți mincinoși? Sau sunt simple născociri omenești?
Un lucru cert este acela că tot mai des și tot mai mult oamenii de știință trag semnale de alarmă repetate despre un colaps iminent al omenirii. Fie că este vorba despre epuizarea resurselor minerale din adâncul pământului, fie că se vorbește despre încălzirea globală cu consecințe devastatoare pe termen lung sau despre suprapopularea Terrei, concluziile tuturor coincid: nu mai trebuie să ne batem joc despre un eventual sfârșit al lumii. Generațiile viitoare ne vor cere socoteală dacă astăzi ignorăm avertizările venite din practic toate domeniile de activitate ( sau știință) umană.
Expertul financiar german, profesor universitar Hans Bock creionează un viitor sumbru din punct de vedere financiar. Nu numai că nu se mai îndoiește de colapsul finanței mondiale și de o reformă monetară globală, dar leagă această variantă inclusiv de scenariile biblice apocaliptice ale instaurării unui unic guvern mondial care va introduce o unică monedă globală. Iată ce spune el:
„ Scopul principal al elitelor care conduc lumea este introducerea unei monede globale. În ce pași sau pași intermediari va fi ajuns acest țel este foarte greu de spus însă. Elitele știu că există numai soluții violente sau în orice caz soluții nepopulare pentru ieșirea din criza pe care o traversează omenirea, oricum ai lua și ai învârti problema. ”
Hans Bocker descrie în continuare cele două scenarii posibile din Europa, având în vedere criza datoriilor țărilor membre U.E. Oricum ai privi problema, și orice ai face, efectele „rezolvării ” ei ar putea fi fatale. Nu sunt economist nici pe departe( aici amicul Thekkido chiar ne-ar putea fi de mare ajutor), dar actuala criză financiară globală mi se pare prea mare ca să mai aibă vreo soluție de bun-simț, convenabilă pentru toți. Cel puțin în Europa, ca să nu mai vorbesc despre SUA, țările stau pe un imens butoi cu pulbere( financiar, social, etc) gata să explodeze. Iar încercările politicienilor de a „ stinge ” posibilul incendiu ( vezi cazul Grecia) mi se par o joacă de copii. E ca și cum ai uda cu furtunul o bombă atomică care ticăie amenințător. Sau ca și cum ai încerca să dai speranțe unui bolnav de cancer în stadiu terminal.
Imaginați-vă că un pierde-vară care știe să facă orice în afară de a munci, ajunge falit și nu mai poate să-și plătească chiria. Așa că merge la o bancă și cere un credit personal ca să și-o poată plăti. Creditul i se acordă imediat, numai cu „ buletinul”. Cu timpul înțelege foarte bine că nu are de unde să plătească ratele, așa că mai face un credit special ca să-l plătească pe primul. Apoi încă unul și încă unul, ca să-și poată plăti datoriile imense acumulate,dar fără să aibă ceva de muncă. Dobânzile anuale cresc exponențial, cu fiecare credit pe care îl face, până îl sugrumă literalmente. În final, nici-o bancă nu mai este dispusă să-l mai ajute, iar omul pierde tot ce are, și își pune ștreangul de gât. Oricât ar părea de neprofesională, analiza aceasta personală este împărtășită de foarte mulți experți financiari. Exact acesta este tabloul lumii în care trăim, dar schițat de un amator ca mine.
Profesorul Hans Bocker apelează la o metaforă ca să redea scepticismul politicienilor ( și de fapt al largii mase de oameni) că un astfel de colaps ar putea fi o realitate. Deși nimic nu lasă în prezent să se întrevadă uluitoarea criză viitoare, acest lucru nu înseamnă însă că ea nu va veni. Dar mai bine să-i dau din nou cuvântul:
„ Imaginați-vă doi bărbați care se aruncă în gol de pe vârful unui zgârie-nori cu o sută de etaje : un pesimist și un optimist. Ajunși la etajul 80, pesimistul își exprimă teama că va muri. Optimistul răspunde: „ fii serios. Doar ești bărbat. Nu te baza pe sentimente.” Același dialog are atunci când ajung în dreptul etajului 50. Din ce în ce mai speriat, pesimistul își manifestă groaza. Liniștit, optimistul îi spune să se calmeze: „ Uite, am străbătut jumătate de drum până jos și nu s-a întâmplat nimic. Lasă basmele băbești și zvonurile de maidan. Important este că până acum nu ni s-a întâmplat nimic. Suntem teferi și vom ieși bine din asta.” Dialogul se repetă mai dramatic chiar înainte de impactul necruțător cu solul. Inutil să mai spun cine a avut dreptate. ”
Problema colapsului omenirii a încetat de mult să mai fie un subiect care ține doar de ambitul religios. Mulți ziariști sau scriitori indepedenți încep să ia o poziție tot mai susținută referitoare la acest subiect. Printre ei, Paul Gilding, a cărui depoziție la TED v-o ofer mai jos, tradusă în 20 de limbi.
„ Sunt legile naturale, spune Gilding, care ne îndeamnă să luăm serios aminte la avertizările din prezent. Pământul este plin. Și când spun plin, mă refer că nu mai e loc. Resursele subterane se epuizează pe zi ce trece. Natura se distruge văzând cu ochii. Ce vom răspunde copiilor noștri când ne vor întreba într-o zi „ mamă, tată, ați știut că vor veni toate aceste lucruri și nu ați făcut nimic?!? ”
Cu toate datele îngrijorătoare care vin de pe mesele oamenilor de știință, nu se schimbă însă nimic în realitate. Politicienii sunt neputincioși sau condamnați de diferite interese personale să nu bage prea serios în seamă avertizările, organizațiile ecologiste sunt prea mici ca să poată fi efective, iar barierele birocratice sunt prea mari pentru implementarea unor soluții serioase. De fapt, nu există o soluție serioasă. Titanicul nostru se scufundă de asemenea, încetul cu încetul. Este doar o chestiune de timp până când va pieri la rândul lui sub ape, spre stupoarea celor care „ și-au adunat comori în zilele de pe urmă ”. Discuțiile nu ar trebui să se poarte în jurul lui „ când ” și nici în jurul lui „ dacă”, după părerea mea. Ci în jurul lui „ ce este de făcut?” …
Există vreo soluție umană la criza tot mai teribilă în care se scufundă omenirea? Politicienii și oamenii de știință spun că da. Biblia spune că nu și că doar Dumnezeu personal ne mai poate salva. Pe cine credem? Acum vreo sută de ani, de exemplu, absolut nimeni serios nu lua drept posibile scenariile apocaliptice despre instaurarea unui guvern mondial cu o monedă unică, în cadrul unei crize mondiale așa cum nu a mai cunoscut niciodată omenirea. Nici-un om de știință. Acum dânșii s-au răzgândit și, deși nu acceptă până la capăt soluția pe care o oferă biblia, nu mai contestă totuși posibilitatea unui colaps total sau a unei dictaturi mondiale. Din nou, pe cine să credem?!? Pe optimiștii care ne spun că noi suntem în stare să ne rezolvăm singuri problemele, și asta după ce până mai ieri le negau cu vehemență…sau pe Dumnezeu, care ne-a avertizat prin Isus, apostoli și oamenii Săi de-a lungul veacurilor că vine al doilea potop, de data aceasta cu foc?
Niciodată nu am considerat înțeleaptă necredința. Ba dimpotrivă, mai ales atunci când la orizont se arată prăpădul, este bine să dai crezare zvonurilor cele mai rele( exemplul evreilor care nu au crezut ce li se pregătea de naziști este revelator în acest sens), pentru ca să poți rezista furtunii și să te ascunzi la vreme potrivită. Dansul, banchetele și optimismul sunt bune, dar nu atunci când ești pe un Titanic care se scufundă. Pe un astfel de pachebot de lux, atunci când se văd la orizont ghețarii, cel mai înțelept lucru cu putință este să-ți pui vesta de salvare și costumul de scufundare din neopren. Iar costumul acesta este nu este altul decât credința.
Desigur că vei fi luat la mișto de majoritatea, care încă se mai îmbată cu apă rece ca și când nimic grav nu s-ar întâmpla. Dar oare asta e important, că ești luat la mișto? Sau că ești pregătit, prin credință, pentru ceea ce urmează să vină?!?
E si logic sa existe un sfarsit, deoarece nu e posibil sa te deconectezi de sursa vietii si sa poti trai la nesfarsit. Asa cum un cablu scos din priza mai are doar o perioada energie inainte sa se goleasca de tot, la fel si rasa umana despartita de sursa vietii va atinge acel punct al autodistrugerii. Si fiecare individ va avea parte de ceea ce si-a dorit mai mult si a ales. Daca ti-ai dorit viata conectata de sursa vietii, o vei avea. Daca ai ales sa fii propriul Dumnezeu in sfera deconectata de sursa....vei lua in calcul sfarsitul. In realitate nu exista manipulare, doar alegere libera.
RăspundețiȘtergere