vineri, 1 iunie 2012

Când adevărul devine impertinență …



  

         … Minciuna devine o lege a firii. Imens trebuie să fi fost șocul evreilor atunci când Isus i-a acuzat că trăiesc în minciună și că sunt copiii tatălui minciunii. Imens trebuie să fi fost șocul poporului adunat pe muntele Carmel, atunci când Ilie le-a spus că religia lor este o slujbă adusă lui Baal. Și tot la fel de imens este chiar în aceste zile șocul de pe culoarele Vaticanului, produs de un majordom anonim care a deconspirat în presă murdăria și ipocrizia strigătoare la cer a bisericii. Ceea ce au în comun toate cazurile acestea, și multe altele asemănătoare, este faptul că de fiecare dată anonimi „ iluștri ” și-au ridicat glasul împotriva bisericii , împotriva puterii. Și fără deosebire, de fiecare dată au fost considerați de către aceasta niște … impertinenți. 

     Ceea ce se întâmplă acum la Vatican este un cutremur de proporții. Majordomul Paolo Gabriele, cel care avea acces direct la papă, cel care îl ajuta să se îmbrace , care îi făcea patul sau alte servicii de acest gen,  s-a hotărât să rupă tăcerea și să demaște abuzurile, intrigile și lupta pentru putere din cetatea „ prea sfântă ” a Vaticanului. Cu alte cuvinte, s-a decis  în mod „ impertinent ” să muște mâna care îl hrănea. Cartea  „Sfinția sa ” a ziaristului Gianluigi Nuzzi demască corespondența privată a papei cu alți cardinali de seamă sau cu guvernul italian, corespondență în care iese la iveală „ ingineriile ” financiare ale bisericii, acoperirea abuzurilor de pedofilie pe larg discutate în ultimii ani, precum și intrigile și încercările unor cardinali de a pune mâna pe putere, nemulțumiți de prestația lui Benedict al XVI -lea. 

    Cu siguranță , orice om care nu face parte din rândurile bisericii catolice poate privi în mod echilibrat întâmplarea, fără să-l acuze pe Gabriele de înaltă trădare, așa cum o face papa sau acoliții săi în robe roșii. Dimpotrivă, aceștia vor aprecia curajul majordomului de a face lumină și a spune adevărul despre biserică. Însă pentru cine are la suflet biserica catolică și crede în infaibilitatea acesteia în pofida tuturor evidențelor, Paolo Gabriele , ca și Julian Assange de la Wikileaks, este un individ impertinent, lipsit de scrupule. Biserica, spun aceștia, trebuie ajutată și sprijinită, deoarece ea este biserica lui Dumnezeu în ciuda tuturor acestor scandaluri. Dar unde am mai auzit eu placa asta stricată, repetată până la saturație?!? 

      Da, ați ghicit: în biserica adventistă și adventist-reformistă. Asta nu înseamnă că ea nu se repetă de asemenea în orice cult, biserică sau religie de pe Terra.  Toate bisericile și toate religiile afirmă despre ele aceleași lucru : că ele sunt mireasa, ele sunt trupul lui Hristos, ele sunt cetatea Noului Ierusalim. În realitate, bisericile sunt formate din oameni păcătoși ca toți oamenii. Spitale, după cum le place lor să se caracterizeze uneori. Ei bine, în spitale nu se întâmplă numai lucruri adorabile. Ba dimpotrivă, au loc uneori cele mai cumplite atrocități : medicii fac de multe ori malpraxis, amputând aiurea membre și destine, alteori lipsește cu desăvârșire aparatura care ar putea salva vieți, ba uneori chiar mor oameni, fie din cauza unor diagnostice greșite, fie în timpul operațiilor. Dar cel mai cumplit lucru din spitale este atunci când pacienții sunt tratați ca vite de abator, în funcție de posibilitățile lor financiare. Dacă ai bani, doctorul te bagă în seamă și ești tratat ca un rege. Dacă nu ai, nu se uită la tine nici măcar o asistentă, ca să-ți schimbe plosca la timp. Poți să zaci ud leoarcă sau să ai dureri cumplite. Poți să fii bătrân sau copil cu mâna ruptă . Nimeni nu o să se uite la tine atât timp cât nu dai bani. Și nu bani orișicum, ci bani frumoși … atât cât pretinde doctorul. 

        Dacă vi se pare strigătoare la cer o astfel de mentalitate, trebuie să acceptați faptul că exact la fel se întâmplă și cu bisericile. Dacă metafora stă în picioare, haideți să o ducem până la sfârșit. Atât timp cât taci din gură și nu comentezi păcatele bisericii, și dacă mai cotizezi bine și la popii care joacă rolul de „ medici ai sufletului ”, ai toate șansele să fii băgat în seamă. Poți să ajungi chiar în comitete și conferințe, cu puțin tupeu. Nu contează pregătirea ta profesională. Nu contează sinceritatea și onestitatea caracterului tău. Nu contează experiențele tale cu Dumnezeu. Tot ceea ce contează este să cotizezi bisericii, sau să-i dai șpagă lui Dumnezeu, cum preferați … tot aia e. Dar dacă te ridici să „ muști ” mâna care te … instruiește, vai și-amar de tine. Devii un paria, iar „ doctorii ” lui Dumnezeu te scot afară în șuturi din spital. 

   Așa s-a întâmplat cu Kellog, A.T. Jones, Elliot Waggoner, ba chiar Ellen White, atunci când a fost deportată în Australia fără voia ei, când a luat-o gura pe dinainte. Așa s-a întâmplat cu Wieland, Short sau Breansmead. Așa s-a întâmplat cu prietenii mei de pretutindeni, atunci când au criticat biserica sau doctrinele ei „ infailibile ”. Și așa se va întâmpla pe 9 iunie și cu mine. Voi fi exclus din biserică, deoarece poziția mea este contrară intereselor acesteia. Mi-am deschis gura larg pe blogul ăsta , ca și majordomul Gabriele, ca să demasc ipocrizia și crimele ei, și va trebui să „ plătesc ” pentru asta sabatul viitor. 

    Povestea ultimelor zile este pe scurt următoarea. Din motive pur personale, și fiind foarte bun prieten cu pastorul adventist de aici din Germania( care se întâmplă să treacă prin aceeași experiență personală amară prin care am trecut și trec eu), m-am decis să-mi cer scrisoarea de transfer din biserica din Castellon și să devin membru aici, cu toate că nu mai merg demult la biserică. Nu mă întrebați de ce am dorit asta, că nu are rost. Așa am vrut eu, și gata. 
    Așa că am urmat pașii indicați de prea- sfântul manual al bisericii într-un asemenea caz, cerând bisericii de aici să trimită o scrisoare de transfer bisericii spaniole din Castellon. Problemele au apărut când pastorul spaniol m-a întrebat dacă este adevărat că eu am renunțat la o serie de doctrine specifice adventiste, printre care la loc de mare cinste se află trinitatea. Puteam să-l mint, așa cum mi-a sugerat cineva la telefon, și m-aș fi văzut cu sacii în căruță. Dar am ales calea onestității. Când pastorului i-au fost confirmate chiar din gura mea ceea ce „ binevoitorii ” mei  „ frați ” din Castellon îi spuseseră, acesta mi-a spus clar, încă de la început, că nu poate să onoreze dorința mea. Am călcat pe bec prin repetatele mele critici la adresa bisericii și nu pot fi iertat. În alte cuvinte, interesele bisericii sunt mai înalte decât dorințele mele personale. 

    În discuția mea telefonică cu prezbiterul ( cel puțin era prezbiter acum câțiva ani) român al bisericii, l-am rugat să spună comitetului ca povestea mea să fie tratată ca un „ caz umanitar ”. Adică … deși recunosc că nu mai sunt în multe privințe un adventist, să îmi facă pe plac din motivele personale pe care i le-am prezentat. A rămas foarte uimit de cererea mea, făcându-mă conștient ( de parcă nu eram deja) de „ greutatea ” cererilor mele. Mi-a dat de înțeles clar că biserica nu este un ONG, care să trateze „umanitar ” astfel de cazuri. Regulile ei sunt mult mai importante decât dorințele mele personale. Și cu asta-basta. 

    Sâmbăta trecută, 26 mai, a avut loc ședința de comitet care a discutat printre altele și cazul meu. Așa că luni seara următoare, la trei zile distanță, l-am întrebat pe prezbiter ce fel de hotărâre au luat. Culmea … nu a vrut să-mi spună, invocând … regulile bisericii și cuvântul de onoare dat comitetului, dar asigurându-mă că voi primi o scrisoare din partea comitetului! Situația a fost atât de ridicolă, că nu știam dacă să mă enervez sau să râd. Adică cum? Nu îi ceream informații despre altcineva, ci despre mine, despre cazul meu! Cu toate acestea, cică, e interzis ca membrii comitetului să-mi spună ceva online sau la telefon. Preferă să facă acest lucru în scris, prin poștă. Acum judecați și dvs: ce diferență este între o scrisoare sau un email? Dumnezeu să-i înțeleagă. Dar … atunci când vine vorba despre regulile sfinte ale bisericii, până și Dumnezeu trebuie să se dea la o parte. 

   I-am scris apoi un email și pastorului spaniol, cerându-i aceleași informații. Spre deosebire de „ colegul ” său român, el mi le-a dat imediat. Ce să înțeleg de aici? Că pastorul are voie să spună hotărârea comitetului în ceea ce mă privește, iar ceilalți nu? Fără comentarii … Important este că au refuzat cererea mea, invocând incoerența poziției mele, în cazul în care mai vreau să fiu adventist. Ceea ce, să recunosc, este foarte adevărat. Important pentru mine este însă faptul că de dorința mea PERSONALĂ, aceea de a fi transferat în biserica din Germania, într-o comunitate foarte deschisă din toate punctele de vedere, i-a durut în cot pe toți. „ Les ha importado un pepino ”, spune spaniolul, adică … în traducere liberă, nu au dat pe ea nici cât pe o ceapă degerată.  Iar acum urmează ca să se pronunțe  în ședință supremă „ marea adunare națională ”, pe 9 iunie, așa cum am spus. Iar propunerea comitetului va fi aceea de … excludere. 

    Nici-o problemă. Să mă excludă, dacă asta le face plăcere neapărat. Oricum eu m-am exclus singur, făcând blogul ăsta, sau criticând dogmele bisericii de șase ani de zile. Spiritul meu nu mai rezonează demult împreună cu al celor din spitalul adventist, și asta pentru că este liber, fericit, curajos, vindecat. Ce rost mai are vreun spital, atunci când ești vindecat? Excluderea mea din rândurile adventiștilor o voi lua exact ca și ilustrul meu tiz, Martin Luther, care atunci când a primit bula de excomunicare papală, a ars-o ironic în fața tuturor, excomunicându-l la rândul său pe papă. Așa zic și eu: dacă voi mă excludeți pe mine, vă exclud și eu pe voi. Și cu asta-basta. Dar adevărul îl voi spune în continuare, chiar dacă pentru adventiști sau reformiști ceea ce fac este o impertinență. Nu pot face altfel. Doar peștii morți înoată în aceeași direcție cu curentul . 



12 comentarii:

  1. @ML
    Spune-mi si mie, te rog, ca unui 'habarnist', cum 'functioneaza' treaba asta cu includerea si excluderea din biserica adventista. Adica nu mai ai voie sa intri in biserica daca te 'exclud', nu mai ai voie sa te rogi in biserica, e numai pe baza de 'membership'...?
    La ortodocsi eu n-am auzit de treaba asta cu 'membru' al bisericii si nu ma opreste nimeni sa intru in biserica si sa ma rog, daca asta simt. In biserici sau catedrale catolice de asemenea am intrat si nu m-a oprit nimeni. La adventisti inteleg ca e tipul de biserica cu 'circuit inchis' chiar si pt oamenii 'simpli' (adica sa nu aiba vreo functie bisericeasca, pur si simplu sa se roage...), ...e ceva de genul?
    ...Asta pt partea cu intratul in biserica, participatul la slujbe, rugat, aprins lumanari etc, ...ca pe partea de spovedit, impartasit, oficiat cununii sau altele care presupun un contact direct cu preotul / predicatorul, si in biserica ortodocsa sunt niste reguli pt a avea 'aces' la acestea.

    Iar in alta ordine de idei, ...ce vei face concret legat de aceasta 'excludere'? Care ar fi lucrul intelept pe care poti sa il faci? Vei mai dori sa 'beneficiezi' de vreun 'serviciu' al bisericii in vreun fel (nu stiu, ...sa zicem ca pe viitor poate nu vrei sa renunti la anumite lucruri cum sunt la ortodocsi spoveditul, impartasitul, oficiatul de nunti, botezuri etc, ...zic si eu...)?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ideea este că statutul de membru îți dă, cum e și normal, anumite drepturi ( de obligații nu mai vorbesc ...): să participi la amvon la serviciul de cult, să poți alege și să fii ales în diferite funcții ale bisericii, să te împărtășești cu cina Domnului, etc. Pot intra în continuare într-o biserică adventistă, dar nu am sub nici-o formă vreun drept din cele enumerate mai sus. Deci nu se pune problema intrării în biserică, aici nu se schimbă nimic. Pot fi același turist ca și până acum.
    Problema s-ar pune în alte situații mai delicate, dar cu mult mai importante. De exemplu, dacă să zicem că doresc să mă căsătoresc cu o fată adventistă, cu nuntă...binecuvântare și tot tam-tam-ul, așa cum își dorește orice fată în ziua nunții, îmi este imposibil, oricât de mult ne-am iubi noi :-))) Trebuie musai să fiu membru. Noroc că n-am de gând să mă mai căsătoresc...doar ți-am dat un exemplu. Dar cunosc mulți tineri în situația mea care au trecut și trec prin drame serioase din această cauză.

    Legat de aceast excludere nu pot să mai fac nimic. Deja este hotărâtă, acolo sus, și gata. Oricum mă lasă rece, cred că ți-ai dat seama din articol. Ceea ce nu mă lasă rece este altceva... INDIFERENȚA LOR TOTALĂ față de ceea ce simt eu, ca persoană. Ori eu știu că religia adevărată tocmai asta este : empatia cu semenul și nimic mai mult. „ Tot ceea ce doriți să vă facă vouă oamenii, faceți-le voi la fel”, zicea Isus. Pe o ureche le intră, pe alta le iese.

    Spre deosebire de bisericile lu pește, la Isus nu trebuia să împlinești nici-o condiție ca să vii la El. Te lua de acolo de unde erai, așa cum erai ...și te transforma prin dragostea Lui fără seamăn. La El au venit soldați cruzi, farisei și saduchei căpoși și plini de ură, romani păgâni, zeloți violenți, vameși și prostituate, pescari și cărturari de seamă. Ba chiar și demonizați. Toți erau primiți și vindecați de El, fără nici-o deosebire. SINGURA CONDIȚIE pe care o cerea ca să capeți binecuvântare, vindecare, etc..era CREDINȚA TA în mesianitatea lui. Atât. În schimb, ca să capeți beneficii omenești mult mai minore, orice biserică de azi îți cere să împlinești șapteșpe mii de condiții. Păgânism curat. dar asta e...

    RăspundețiȘtergere
  3. Niciodata intr'un sistem nu poti exista ca fiinta. Sistemul de sufoca, te reduce la el. Fiinta e mult mai mult. Baietii cu bisericile inca n'au priceput cum sta treaba. Ei sunt suficient de marunti incat sa incapa in sistem. Si cel mai diabolic lucru e ca ajung sa'si iubeasca opresorul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă ML, chiar nu pricep nimic din toată critica ta față de excludere. De fapt, gândeam că nu mai ești membru al bisericii de mult timp. Dacă tu ai alte concepții, bune sau rele, nu contează, de ce nu te duci acolo unde îți regăsești aceste concepții, de exemplu într-o confesiune umanistă (unitarieni, universaliști, quakeri etc.), în loc de a sta agățat de Biserica AZS, criticând-o că nu-ți tolerează doctrinele și calitatea de membru. Pe EC îl înțeleg că are nevoie de biserică, fiindcă este salariat, deși o înjură sistematic, dar tu nu ai nici un motiv să fii membru al Bisericii AZS. Spital, nespital, Biserica nu este un simplu club sau forum de discuții diverse. E plină lumea de asemenea locuri. Iar dacă nu există unul potrivit pentru tine, atunci poți să-l inventezi. Oricum ar fi, nu cred că oamenii cu un asemenea spirit ar putea constitui ceva împreună, sau ar putea hotărî împreună o anumită direcție. Nu există în lumea aceasta nici o asociație mondială sau locală a dizidenților bisericești. Vorbești despre problemele reale sau închipuite ale spitalului, dar nu înțelegi că tu ești bolnavul care încerci să-i vindeci pe doctori, să rescrii tratatele de medicină, să cotonogești asistentele, să fugi din spital, etc. Și, bineînțeles, gratuit, adică și fără asigurare. Iisus a vindecat pe unii, chiar cu mai puține condiții decât ai afirmat (nu le-a cerut să creadă în mesianitatea Lui; acesta este un mit popular). Dar nu a vindcat pe toți suferinzii și demoniacii. La Betesda a vindecat doar pe cel mai disperat, care nu se aștepta la acel ajutor. În Fenicia a vindecat doar o copilă păgână. Dintre toți ofițerii romani, a ascultat rugămintea unuia singur, de i-a vindecat sclavul. Majoritatea celor vindecați, aproape toți au fost galileeni și iudei. Samaritenii și alți conlocuitori au beneficiat mult mai puțin, pentru că nu acceptau prezența Lui. Iar alți vecini și restul evreilor și păgânilor din diaspora nu au fost atinși de El. Apostolii înșiși au lăsat această treabă neterminată, iar acum sunt mult mai mulți bolnavi decât medici, ca să nu mai spunem că medicii înșiși sunt pacienții aceluiași spital. Dacă ai astăzi nevoie de spital, du-te acolo unde, în primul rând, ți se pune diagnosticul corect. Cât privește tratamentul și vindecarea, ce alternative ai? Tratament personal, după ureche; vraci; vindecători pseudoharismatici? Un medic bun îți poate ajuta, chiar dacă are și el suferința lui. Nu contează că oftalmologul este șchiop, sau cardiologul este el însuși cardiac, atunci când tu ai urgentă nevoie de altă inimă și de o vedere mai bună.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. D-le Lăiu, în parte poate că ți-aș da dreptate. În sensul că este o neconcordanță între a critica biserica și a dori totuși să mai faci parte din ea. La prima vedere ai dreptate, ba poate chiar și la a doua și a treia. POvestea mea relatată în articol trădează însă un lucru grav, pe care însă nu l-ați remarcat: biserica te acceptă în rândurile ei ca membru, cu anumite condiții. Sunt multe, că altfel nu ar mai exista acel curs de spălare la creier numit „ catehizare ”, în cadrul cărora noii veniți trebuie musai să accepte niște doctrine. Ei bine, în timp ce biserica face asta, Isus nu are decât o singură condiție ca să te accepte la El: credința ta în El. Atât.

      Nu-mi aduc aminte de verun curs de catehizare făcut de Filip famenului etiopian, cum nu-mi aduc aminte nici de vreo îndoctrinare făcută de apostoli celor de curând veniți dintre neamuri. În plus, Isus și ulterior apostolii nu au izgonit niciodată pe cineva de lângă ei pentru simplul fapt că acel cineva gândea altfel în anumite chestiuni teologice. Dimpotrivă, întâmplarea din marcu 9, 38-39 este o dovadă extrem de puternică că Isus nu încuraja exclusivismul religios! Fiecare era liber să creadă ce vrea și să aparțină unde vrea, atât timp cât singura condiție cu adevărat importantă era împlinită: recunoașterea mesianității lui Hristos!

      În al doilea rând, faptul că arogi puteri de vindecare spitalului adventist, după cum reiese din ultimele rânduri ale postării tale, arată tuturor cât de cumplită este bezna spirituală în care te afli! Și asta pentru că , mai ales ptr faptul că ești ( încă ) profesor de teologie, ar trebui să fii primul care să spui oamenilor că Doctorul este UNUL SINGUR! Iar acel doctor nu este nici șchiop, nici cardiac, nici nimic, pentru că este însuși Isus Hristos. De aceea este biserica Lui „ sfântă, fără pată, fără zbârcitură sau ceva de felul acesta” deoarece Capul ei este imaculat. Este cât se poate de logic și de biblic. Dar voi, credincioșii instituționalizați, nu aveți nici logică elementară și mai suciți și biblia după bunul vostru plac, numai ca să iasă poporul advent buricul universului după care Însuși Dumnezeu își programează agenda de lucru...

      „ Dacă ai astăzi nevoie de spital, du-te acolo unde, în primul rând, ți se pune diagnosticul corect. Cât privește tratamentul și vindecarea, ce alternative ai? Tratament personal, după ureche; vraci; vindecători pseudoharismatici? Un medic bun îți poate ajuta, chiar dacă are și el suferința lui.”

      Vedeți?!? Acesta este citatul la care mă refeream adineauri. Trebuie ca cineva să fie extrem de spălat la creier de citate din Ellen White sau mai știu eu ce... ca să nu remarce imediat absurditatea argumentației tale. Și asta pentru că:
      1. Singurul „spital” care pune adevăratul diagnostic corect omului nu este o biserică sau vreo religie, ci Legea.
      2. Singurul medic bun care te scapă de boala păcatului( diagnostic) nu este vreun om sau vreo instituție religioasă „ cu suferința lui ( ei )”, ci Isus Hristos, care nu are niciun fel de suferință. Isus hristos te scapă de diagnosticul groaznic pus de lege, te scoate de sub condamnarea Legii, îți dă un alt duh de viață și o fire duhovnicească. Ceea ce face El este absolut perfect. Ceea ce fac bisericile creștine este să dea ceaiuri naturale pentru cancer în metastază.

      Ștergere
    2. 3. Tratamentul pe care îl folosesc și pe care îl recomand cititorilor mei este tocmai evanghelia! Dar evanghelia cea bună, unde totul începe și se termină cu Hristos, și nu cea inventată de catolici, ortodocsi, baptisti, adventiști, etc, unde totul începe cu Hristos și se termină cu publicitate în favoarea bisericii lor! Și nu, nu merg la vraci și descântători omenești ca să-mi aline bolile, ci doar la Isus! Așa m-a învățat evanghelia, de la Martin Luther încoace! Dimpotrivă, prin doctrinele pe care le credeți și pe care le IMPUNEȚI cu forța noilor convertiți, tocmai voi...credincioșii instituționalizați... recurgeți la recuzita vracilor, vindecătorilor harismatici, ai păsărilor necurate și urâte ale Babilonului religios mondial. Și sunteți atât de orbiți de asta că sunteți gata să aruncați cu pietre imediat ce vine cineva și vă arată ( cu argumente ) că închinarea voastră are de-a face mai degrabă cu închinarea la Baal decât cu închinarea la Dumnezeu! Dar oare nu a fost așa mereu și mereu ?!?...

      Ștergere
  5. Uitasem să zic despre empatie. Este drept să aștepți empatie din partea altora, atunci când nu dai nici o dovadă de empatie, în schimb condamni și dezertezi? Toată empatia lui Iisus față de cei care-l condamnau a avut o limită. Chiar dacă a murit și pentru ei (fără ca jertfa să le fie de vreun folos), EL NU A INTRAT ÎN JOCUL LOR, nu le-a făcut voia, nu le-a ascultat ultima dorință (de a face o vindecare, de a da o declarație etc.). Dorința de a fi înțeles și protejat este legitimă, dar atunci când nu poți înțelege pe ceilalți și te specializezi în a-i condamna și a-i unge cu rahat, nu ai dreptul să faci apel la regula de aur. Dacă este un principiu universal, aplică-l mai întâi tu, la aceia pe care- socotești dușmani, și apoi mai stăm de vorbă despre sensul creștinismului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare rău, d-le profesor, că faci exact aceeași greșeală enormă pe care o fac toți credincioșii instituționalizați ( adică cei care aparțin unei instituții religioase ): confunzi critica față de guvernare cu critica față de cei guvernați. Și mă miră că la valoarea ta ( vă vorbesc la pers 2 singular deoarece și tu faci la fel de când mă știu, deși eu am fost întotdeauna respectuos cu domnia ta, și am vorbit cu dvs - deși asta nu e absolut nicio problemă ptr mine ) nu pricepi enorma diferență dintre una și alta. Adică pentru tine este totuna să critici cu ou și cu oțet o instituție, de orice sorginte ar fi ea, cu aceea de a critica persoanele care fac parte din acea instituție, luate individual. Să-mi fie cu iertare, dar greșești , și încă grav de tot. Și nu numai că greșești, ci te umpli de ridicol, la fel ca unul de pe Facebook care spunea că eu mă ocup pe acest blog numai de bârfă. Este aberant, domnule Lăiu!

      Nu, eu aici critic ceea ce este indiscutabil de criticat la biserica AZS, și nu de dragul criticii, cum crezi tu și încă mulți alții, ci tocmai de dragul vostru! Da, de dragul vostru! Pentru că trag nădejde că printre oameni orbi călăuziți de alți și „ tari la cerbice ” în noțiuni spirituale, mai există și unii sinceri care își pun întrebări de genul „ de ce merge rău spitalul adventist ”...

      Ai dreptate că Isus nu a intrat în jocul unora și nu a empatizat fără limită cu dușmanii lui, că nu și-a făcut prieteni intimi pe păcătoși sau pe farisei. Dar argumentația ta nu ține apă deoarece eu aici NU ÎMI BAT JOC DE ISUS sau Dumnezeu, și da... nici măcar de biserica AZS nu îmi bat joc! Oamenii aceia despre care vorbești, și cu care Isus nu a empatizat... erau CONTRA LUI. Nu credeau în mesianitatea lui, îi puneau piedici la fiecare pas, îi doreau moartea,etc, etc. Adică se despărțeau de singura sursă a vieții autentică. Eu m-am despărțit aici de o biserică, care tot voi spuneți că nu ea este sursa vieții, nu ea te mântuie, șamd! Însă admirația și închinarea mea față de Isus sunt mai puternice ca oricând.

      Eu nu condamn și nu ung cu rahat pe niciun adventist, dle Lăiu! De ce aveți impresia asta? Eu critic doar o instituție, aducând argumente peste argumente, și folosind totuși un limbaj decent. Că tu îl socotești execrabil, este doar datorită faptul că te identifici cu biserica AZS, în loc să te identifici spiritual cu Isus Hristos! Și normal că suferi atunci când îți critic obiectul dragostei tale. Eu am învățat însă de la Martin Luther încoace că singurul care merită toată dragostea, timpul și sufletul nostru este Creatorul nostru, și nu vreo biserică sau vreo instituție religioasă! Că tu crezi și faci altceva, aia e altă treabă.

      Ștergere
  6. Hristos s-a dat pe Sine pentru biserica, asa trebuie si noi sa ne dam pentru biserica. Sorin

    RăspundețiȘtergere
  7. Sorinele, fara iubire...parerea ta e destul de kamikaze!....

    Da' apopos: unde ai gasit iubire in BAZS? Sa fug repede sa prind si eu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mizantropescule citeste cartea lui A.T Jones;'aceasta este biserica' si-ti vei schimba parerea. Exista totusi o biserica pentru care s-a jertfit HRISTOS.
      Referitor la iubire in BAZS,Dumnezeu a avut intotdeauna,oameni care ofera iubire,ofera si tu si vei gasi iubire.
      Am primit si eu 'suturi in fund'dar sa nu fim subiectivi.

      Ștergere
    2. Sorin, multam de sfaturi. Sunt satul de intelijenti degraba datatori de sfaturi. Toata viata m'am batut de ei. N'am prea intalnit insa de'aia sa le aplice.

      Cartea lui Jones am citit'o inainte de'a fi aparut pe "piata". Intamplator o am cu dedicatia personala a traducatorului...
      Subcriu cu entuziasm la ideea lu' Jones. Si asta pt ca vedeam lucrurile ca el, de dinainte s'o fi citit. ( sau el ca mine :) )
      Daca la genul ala de biserica te'ai referit, imi fac mea culpa ca m'am grabit crezand ca te referi la biserici-mama, de care sunt bolnav de satul.
      Ba chiar ma bucur ca dai cartea ca exemplu. Daca o faci cu entuziasm la fel de mare si in BAZS... faci bine.

      Ștergere