sâmbătă, 23 iunie 2012

Ordine fără organizație?!?




   
   

       În ultimele zile am purtat o discuție intensă cu un fost pastor adventist pe pagina mea de Facebook  despre sisteme religioase, ordine și organizație. Fiecare și-a adus argumentele în sprijinul convingerilor sale, eu în defavoarea oricărui sistem și organizație religioasă, iar el fiind avocatul acestora, deși a suferit la rândul său foarte mult din cauza așa-zișilor „ frați ” din biserică.  Discuția a fost provocată de insistențele mele că între Hells Angels și biserica adventistă nu este decât o deosebire de formă, dar nu de fond. Iar acest lucru este unul șocant, o recunosc eu însumi. Dar se poate susține acest lucru cu argumente serioase, raționale și obiective? 

     Am fost acuzat, sau mai bine zis atenționat, că desele mele critici la adresa sistemului de organizare adventist provin din frustrările mele de ordin personal. Ceea ce, trebuie să recunosc din nou, nu este în totalitate fals. În ultimii patru- cinci ani  biserica a însemnat pentru mine cea mai cumplită dezamăgire spirituală a vieții, după cea personală. Dar nu cumva mă fac vinovat din această cauză de subiectivitate în judecarea fenomenului religios? Nu cumva, prin faptul că cele două dezamăgiri se întrepătrund în mod clar la un moment dat, nu pot vedea realitatea altfel decât distorsionat, din cauza durerilor mele? 

     Chiar așa să fie, această atenționare are limitele ei. Dacă, spre exemplu, un român cu mâna ruptă este neglijat total în spital de cadrele medicale, pe motiv că șpaga dată nu a fost suficientă, iar ca urmare a acestei neglijențe, el își pierde mâna definitiv în urma unei cangrene … iar apoi începe să tune și să fulgere împotriva sistemului sanitar românesc corupt , nu cred că vreunul dintre noi l-ar acuza pe omul respectiv de subiectivitate, deși este evidentă implicarea sa personală în toată povestea. Iar dacă o adolescentă ar fi violată la rând de câteva brute, apoi arsă de vie și abandonată într-o groapă , după care, ca printr-o minune ar fi descoperită la timp și salvată de altcineva ( caz real petrecut acum câteva luni în Ucraina), am acuza oare biata victimă de subiectivitate în cazul în care ea s-ar descărca furioasă împotriva justiției care a eliberat pe cele trei bestii, deoarece sunt copiii unor parlamentari importanți? Știm bine că rareori iese fum fără foc atunci când vine vorba despre un conflict oarecare, și cu atât mai mult cu cât acesta este de ordin religios. Metafora shakesperiană „ ceva este putred în Danemarca ” poate să fie o exagerare vădită din partea personajului principal sau … poate să fie chiar crunta realitate.  

   Problema-cheie care se repetă inevitabil atunci când am astfel de discuții despre falimentul religiei organizate este acela al dualității ordine/organizație. Credincioșii au fost învățați toată viața că ordinea este legată prin definiție de organizație. Că este intrinsecă sistemului. Nu că cele două ar fi neapărat sinonime, dar cam pe-acolo. Nu există ordine fără orânduire, ci harababură și haosul cel mai cumplit. Iar exemplele apologeților sistemelor religioase de orice fel încep să curgă: ba că trăim într-o societate dominată de legi și reguli, ba că universul și natura se conduc după legi precise, ba că omul însuși se supune vrând nevrând acestor legi, șamd. Orice sistem economic, social, politic, sau de alt gen al acestei lumi are nevoie de reguli precise, care trebuie musai să fie ascultate, dacă dorim să funcționeze corect din toate punctele de vedere. Iar acesta pare un argument foarte puternic la prima vedere în favoarea organizației sau sistemului de orice fel. Dar pare doar. Niciodată nu ar trebui să luăm decizii în viață după ceea ce pare impresionant la prima vedere… Pentru că ceea ce pare impresionant la prima vedere, devine un argument slab la o cercetare mai amănunțită a subiectului, și chiar un balon de săpun în final, mai ales atunci când legi concluziile statistice de propria experiență de viață. 

     În primul rând, afirmația că în această lume există peste tot „ sisteme diferite decare trebuie să ascultăm și să le acceptăm ” este chiar un contraargument foarte serios pentru ideea de organizație în sine. Este adevărat că planeta asta funcționează pe bază de sistem, reguli, orânduiri, legi și regulamente. Dar știm cu toții: funcționează catastrofal din toate punctele de vedere, și asta pentru că toate regulile, legile și orânduirile acestei lumi sunt … omenești. Criza financiară profundă în care ne aflăm de ani buni, criza morală despre care nu mai trebuie să vorbesc, criza politică sau economică din cvasi-majoritatea țărilor lumii, toate acestea sunt de fapt evidențe indiscutabile că … SISTEMUL NU FUNCȚIONEAZĂ, oricum s-ar numi el: sclavagist, feudal,țarist, comunist, capitalist, globalist. Și da, există o ordine desăvârșită în multe dintre acestea, dar asta nu înseamnă că sunt neapărat viabile. 

     Uneori ordinea și disciplina pot fi chiar ADN-ul acestor sisteme, dacă mă gândesc de pildă la sistemul nazist. Greu îmi vine să cred că a existat pe fața pământului un sistem omenesc în care ordinea, disciplina și atașamentul față de lege să nu fi fost mai pregnant ca în cel nazist. Fiecare mișcare, fiecare lucru, fiecare activitate zilnică a mașinăriei de război era cronometrată la secundă, iar ordinea era exemplară. Dar nu mai este nevoie să mai spun că sistemul nazist în sine a fost unul diabolic. Iar ca români care am trăit pe propria piele comunismul, nu putem spune nici noi că sistemul comunist ar fi fost mai cu moț. 

      Dar de ce sunt condamnate din start la eșec sistemele de orice fel , în dorința lor de a aduce pacea și prosperitatea pe pâmânt sau „ un viitor luminos omenirii ”? Dacă ele conferă totuși siguranță, ordine, progres, de ce umanitatea încă suferă din plin de pe urma lor? De ce nu pot ele să aducă paradisul pe pământ? Răspunsul este unul singur: pentru că un sistem sau organizație, ierarhic(ă) și dependent (ă)  de la început și până la sfârșit de om, nu se poate ridica mai presus decât însăși condiția umană. Ori știm foarte bine ce spune biblia despre condiția umană: este mizerabilă, sadică și nespus de înșelătoare. Toți oamenii sunt vânduți celui Rău, și nu este nici-unul care prin natura lui să facă binele sau să fie bun. Ca atare, nu este decât o elementară chestiune de logică să pricepi ( dacă vrei, desigur ) că sistemele umane sunt aidoma oamenilor, adică rele. 

     Apologeții bisericilor organizate creștine sau necreștine vor spune într-un suflet fără să se gândească prea mult că această argumentație este irelevantă atunci când vine vorba despre Biserica lui Dumnezeu. Aceasta din urmă este „ obiectul grijii și dragostei deosebite a lui Dumnezeu ” de pe acest pământ, chiar dacă este evident că și ea este tot ierarhic structurată și condusă tot de oameni. Bazați pe versete biblice pe care dânșii le citează și interpretează în mod propriu, oamenii religioși sau care îndrăgesc sistemele religioase nu concep în ruptul capului că acestea nu fac excepție de la regulă. Ei sunt convinși că biserica lor este cea dreaptă, că ei fac voia și lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, că doar ei sunt împlinitorii poruncilor divine, etc, etc. Și-au construit un întreg arsenal de argumentații bazate pe biblie, iar adventiștii mai adaugă la aceasta și scrierile Ellenei White, prin care vor să demonstreze că biserica lor, deși este sistem ierarhic, omenesc și adesea plin de greșeli inevitabile, este totuși mireasa lui Dumnezeu. 

   O astfel de argumentație este însă naivă și ignorantă din cale-afară, fiind rodul manipulării și tradiției religioase pe care au primit-o de la părinți. Ea nu numai că nu ține deloc seamă de evidențele triste, care arată fără îndoială că biserica lor este departe de a fi acea „ biserică sfântă, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ”  nu ține seamă de rezultatele concrete care demonstrează că „ evanghelia ” predicată de dânșii nu mai interesează pe nimeni într-o societate seculară ( în timp ce în primul secol puterea acesteia era impresionantă) , ci face abstracție de asemenea de niște detalii concrete de ordin tehnic care aruncă definitiv în aer pretențiile lor. Despre ce este vorba? 

        Ca orice sistem omenesc, biserica își desfășoară activitățile, își alege comitetele reprezentative și își formulează doctrinele nu pe baza unei stricte și unilaterale dependențe de Dumnezeu, ci prin … majoritate de voturi! Adevărul , de orice gen ar fi el, se stabilește de biserică prin vot! O mână de oameni, de multe ori fără educație și nici măcar spiritualitate, își dau pur și simplu cu părerea după cum îi taie capul, dar desigur … în numele lui Dumnezeu! Așa au fost născute dogmele creștine ale evului mediu, așa s-a format canonul biblic actual, așa funcționează religia. Votul, și nu Duhul sfânt, este esența mașinăriei bisericești! Și după cum bine știm, voturile se pot manipula foarte ușor, dacă se dorește acest lucru neapărat, în timp ce Duhul Sfânt nu.  

     Dar nu este nevoie de intrigi sau manipulări grosolane de voturi ca un pumn de oameni să își impună crezurile sau voința . Votul este greșit chiar și atunci când sunt în luate în calcul cele mai bune intenții. Nu trebuie să ne amintim decât de eșecul apostolilor de a desemna prin vot înlocuitorul lui Iuda ( Matia ), în timp ce planul divin era cu totul și cu totul altul ( Pavel ). De ce au recurs apostolii la vot tocmai în ceea ce avea de-a face cu lucrurile spirituale? Doar primiseră Duhul din abundență cu câtva timp în urmă. Unde văzuseră sau auziseră ei ceva la Domnul lor despre  vot sau tragerea la sorți? Păgânii obișnuiau să folosească ghiocul și sorțul ( vezi povestea cu Iona pe corabie ), dar nu Isus! Isus își primea întotdeauna agenda de lucru direct de la Tatăl său, fără să întrebe vreun om sau să organizeze vreun comitet sau vreo ședință. Singurul răspuns extrem de plauzibil este că au fost influențați de mentalitatea grecească ( prima democrație atestată documentar ) unde votul era folosit la desemnarea anumitor funcționari din Asambleea poporului ( numită poate nu întâmplător … Ekklesia, adică adunare, termen folosit ulterior de către creștini pentru întrunirile lor ). Romanii au preluat sufragiul grec și l-au popularizat și modernizat, fiind primii care au introdus sistemul de vot „ jumătate plus 1 ” . 

    Este imposibil ca apostolii să nu fi fost influențați de aceste mentalități păgâne, deși stătuseră împreună cu Isus trei ani și jumătate. De fapt, multe dintre prejudecățile sau mentalitățile apostolilor, precum credința ( 2 Petru 2, 4, Apoc 20,3 ) că demonii au fost încuiați în Tartar ( o altă versiune greacă a iadului ), că se pot oficia botezuri în favoarea celor morți ( 1 Corinteni 15,29 ) sau că antediluvienii trăiau după moarte într-un underworld în care Isus le-a apărut să le predice după învierea Sa ( 1 Petru 3, 18-19 ) au fost culese de ei de prin cărțile apocrife sau pur și simplu de pe la „ neamuri ”. Votul sau tragerea la sorți era tot o tradiție păgână, pe care apostolii au folosit-o în episodul Matia, dar această metodă nu avea absolut nimic de-a face cu planurile divine. 

    Revin în încheiere la biserica adventistă, care se pretinde a fi rămășița. În perioada copilăriei sale din sec XIX nu au existat dogme, crezuri impuse altora mai mult sau mai puțin cu forța, și nu a existat nici-o formă de organizare oarecare timp de 20 de ani ! De-abia prin 1864 s-a organizat biserica adventistă, din motive misionare, fără să bănuiască că acela avea să constituie de fapt începutul propriei sale babilonii. La scurt timp a urmat episodul Battle Creek și conflictul dintre Kellog și biserică, apoi eșecul răsunător de la 1888, apoi reorganizarea nereușită a bisericii de la 1901-1903 ( unde au decis doar doi oameni - Daniels și Prescott - pentru restul turmei !!! ), apoi alt fatal impas la CG de la 1919, când Ellen White a devenit „ profet ” infailibil fără voia ei. De ce a dat-o mereu și mereu în bară biserica adventistă în aceste momente extrem de importante ale istoriei ei? Răspunsul este simplu: pentru că întotdeauna omul a decis calea care trebuie urmată, și nicidecum Dumnezeu ! Cum? Prin vot, mai mult sau mai puțin majoritar. 

    Hells Angels ( Îngerii iadului ) este o organizație ierarhică, cu o activitate extrem de dubioasă, unde deciziile majore pentru viitorul grupului sunt luate de comun acord între membrii de elită ai acestuia, cu ușile închise.  La Vatican papa este ales printr-un complicat procedeu care vine din evul mediu, iar procesul electoral în sine este strict secret până astăzi. În biserica adventistă, procedeul alegerii șefului mondial este și el oarecum complicat, fiind precedat de alegerea unui comitet de numiri, care desemnează la rândul ei prin vot secret candidații la președinție. Dar la toate trei, ca în oricare instituție umană de altfel, problema de fond este identică: VOTUL, mai mult sau mai puțin secret! 

     Oricine urmărește cu o doză minimă de sinceritate parcursul istoriei BAZS după 1864, adică anul organizării sale, va constata cu ușurință că imediat după aceea traiectoria ei spirituală a devenit una tot mai descendentă, până când în al doilea război mondial uniunea germano-austriacă a ajuns chiar să sărute mâna lui Hitler, fără cele mai mici remușcări! Ba chiar au găsit suficiente versete biblice prin care să găsească îndreptățit pogromul iudeilor! Eu sunt convins că toate acestea s-au întâmplat datorită faptului că oamenii au ajuns să se joace de-a baba oarba cu Dumnezeu, crezând că  El e orb și nu vede șmecheriile lor. Vine însă și ziua în care biserica adventistă va secera ceea ce a semănat: minciuna. 

      Ordinea dorită de Dumnezeu pentru Biserica Sa, acea biserică cu adevărat fără pată sau fără zbârcitură, acea biserică a sfinților, a martirilor, a profeților, a reformatorilor, a anonimilor și pescarilor… nu a fost niciodată legată și dependentă de vreo organizație ierarhică umană. Nu a fost niciodată democrație, ci teocrație. Biserica lui Dumnezeu nu a fost niciodată majoritară. Nu a fost niciodată recunoscută de puterile seculare ale lumii. A fost mereu persecutată, răstâlmăcită, chinuită, fugărită, batjocorită. Și asta pentru că ea nu aparține acestei lumi. Maestrul o spunea clar: „ Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru ca nu sunteti din lume si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea. Aduceti-va aminte de vorba pe care v-am spus-o: "Robul nu este mai mare decat stapanul sau." Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi. Dar va vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru ca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. ”  ( 1 Ioan 15, 19-21 ). 

      Sistemele religioase actuale, iar cel adventist din păcate nu face deloc excepție, sunt mecanisme orwelliene care nu se mulțumesc doar să ucidă sufletele oamenilor, după ce în prealabil le-a hipnotizat cu totul rațiunea. Orice criminal de rând face asta. Ele te fac să-i mulțumești că te-au ucis! Te obligă să le pupi moaștele cadavrelor, să le săruți mâinile popilor, și să iubești lanțurile cu care ți-au înfășurat mintea! La fel ca și coreenii din nordul comunist, te obligă să plângi când ar trebui să râzi și să râzi când ar trebui să plângi… 
Treaba sistemului este să uniformizeze. Să producă clone fără creier. Să ucidă unicitatea. SĂ UCIDĂ OMUL. 

      Dumnezeu altceva face. El se ocupă cu personalitatea, caracterul, unicitatea: „ Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte ". In sistem nu primești piatra asta. Te pierzi într-o masă uniformă de indivizi, într-un registru obscur. Acolo nu ai un nume, ci un număr înscris cu fierul roșu al minciunii în conștiința ta. Când vei îndrăzni să-ți eliberezi mintea și sufletul din lanțurile minciunii? Când vei arunca la gunoi cu curaj toată tradiția părinților tăi? Când  vei înceta să mai fii un robot fără viață și fără identitate? Adevărat, adevărat îți spun că dacă nu îți resetezi religia, nicidecum nu vei intra în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru că Împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta. 


7 comentarii:

  1. Cred ca tragerea la sorti prin care a fost ales Matia nu a insemnat vot.
    Apropos de vot, există un film extraordinar (12 Angry Men) in care unul dintre cei 12 jurati are o parere, toti ceilalti fiind absolut convinsi de contrariul. Pana la urma toti voteaza ca el. Mie mi-a dat mult de gandit. Poate minoritatea sa schimbe parerea majoritatii? Da, daca te gandesti cum sunt manipulate masele. Aproape ”nu”, daca e vorba sa ii chemi la ratiune pe cei care nu vor sa gandeasca.
    Filmul asta seamana cu ceea ce incerci sa faci tu, Martin Luther. Numai ca sunt cam sceptica in ce priveste reusita.

    RăspundețiȘtergere
  2. Damarys, mie nici nu îmi trece prin cap să schimb masele sau să fac cine știe ce revoluții. Îmi este suficient să știu doar că cineva deschis la minte și la suflet citește ce scriu eu și bagă la cap, acționând în consecință. Dacă voi reuși să resetez religia măcar a unuia singur, s-a meritat blogul ăsta. În rest, nu pretind ceea ce nici măcar Isus nu a reușit în timpul vieții lui: să schimbe mentalități. Deși e clar că îmi doresc.

    RăspundețiȘtergere
  3. George, in general, consider instructiv articolul tau. Este adevarat ca organizatia, in ciuda normelor si poruncilor ei, care sunt menite sa asigure ordinea, ironic, se poate gasi la originea tulburarilor, dezordinilor de tot felul si chiar a haosului potential, asa cum vedem ca se întâmpla în aceste zile in lumea economico-finaciara. De aceea, fara MORALITATE, organizatia oricât de bine ar fi construita prin reguli, mai curând sau mai târziu va ajunge la faliment.
    Organizatia (sistemul) poate sa ajunga la un asa grad de coruptie interioara, încât normele lui sa fie valabile efectiv doar pentru cei multi care sunt condusi, iar pentru elita ierarhica sa existe norme diferite, “transcedentale”, numai de ei si de cercul lor stiute. Asa sa face de plida ca în puscarie intra pentru un numar de ani, oameni care au furat o gaina, în timp ce marii corupti sunt liberi si bine mersi :-), iar asta nu este ceva caracteristic doar pentru Romania, dupa cum bine se stie în ultima vreme!
    Nu este oare ironic faptul ca asta se întâmpla tocmai în tarile cu istorie in social-democratie, dar in care secularismul s-a extins ca o plaga, iar curentul oponiei publice in marea ei majoritate este împotriva credintei crestine si a bisericii, in general vorbind, care a fost impinsa in “catabombe” reci si goale, pe cale sa fie transformate in muzee sau sali de teatru, cum am citit recent ca are loc in Olanda, de pilda? Societatea moderna nu mai are CUNOASTEREA si INSTINCTUL moralitatii crestine, si din pricina asta ea, oricât ar fi de organizata in sisteme, nu poate functiona normal. De aceea, cred in functia sociala de educatie morala pe care ar trebui s-o aiba biserica, si fara de care sistemul bazat pe codul penal si civil nu are cum sa functioneze, fara sa ajunga în final la faliment.
    Daca ne referim la sistemele religioase, ceea ce am scris mai sus cred ca este valabil si pentru ele. Dar, din punctul meu de vedere, exista sisteme si siteme religioase (cu referire doar la cele crestine). Nu cred ca toate pot fi puse în aceeasi gramada!
    Una din problemele cu sistemele religioase, in general, cred eu, este ca un procentaj semnificativ, în rândurile elitelor ierarhice este ocupat de “profesionisti” fara vocatie interioara de la Duhul Sfant si fara pocainta si convingeri ferme. Unii dintre ei, mai ales in bisericile majoritare, finantate de stat, sau cele care au adoptat o asa zisa “teologie liberala”, in care moralitatea crestina, Biblia, persoana divina a Domnului Isus Hristos, chiar existenta lui Dumnezeu, sunt fie negate pe fata, fie puse sub semnul întrebarii, aceste functii de autoritate sunt ocupate chiar de atei, sau agnostici, si numarul lor nu este redus. In asemenea sisteme, influenta secularismului este foarte ingrijoratoare, iar coruptia si scandalurile care fac de râs numele lui Isus au ajuns la ordinea zilei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Desi, nu exista nici un sistem religios crestin neafectat de spiritul vremii, totusi, în cel putin unele dintre ele, exista, cred eu, un “aer mai respirabil”, mai multa prezenta a Spritului Sfant, mai multa credinciosie, ascultare si spiritualitate, si prin urmare mai multa moralitate. Situatia nu este generala! Ea variaza de la confesiune la confesiune, de la o tara la alta, de la o biserica locala la alta! Iar, biserica adventista, despre care tu scrii in articolul tau, eu vad ca este unul din aceste sisteme religiase. Este nevoie de reforma si reformatiune in organizatiile religioase? Cred ca da!
    Daca, organizatiile sunt in pericolul de a ajunge la faliment, si pentru asta sunt criticabile si au nevoie de schimbare, pe de alta parte eu cred in necesitatea existentei organizatiei! In afara de motivele despre care ti-am mai scris, as mai invoca unul care are de-a face cu conditia umana, despre care tocmai tu scrii, care este este “mizerabilă, sadică și nespus de înșelătoare”. Pentru oamenii corupti sau coruptibili, este nevoie de un sistem de control. Calauzirea plenara a Duhului sfant este un ideal, o nazuinta a crestinului sincer, insa practic nu este realizabila deplin la nivel colectiv. Nu toti vor fi calauziti plenar de Duhul, in acelasi timp si in aceeasi masura. Vor fi destui care nu se lasa si nu cauta calauzirea Duhului. Nici Duhul nu lucreaza in afara vointei omenesti, ci numai in masura in care exista colaborarea individului. Niciodata idealul nu se va atinge pe pamânt!
    De aceea, asa cum este omul in natura lui, chiar si cel pocait, care niciodata in aceasta viata nu scapa de coruptia virtuala, deci este coruptibil, pentru a trai de maniera colectiva, absolut necesara, experienta crestina, are nevoie de o forma de organizare, cu un sistem de învataturi, cu regului si porunci, izvorâte din principiile Cuvântului lui Dumnezeu, la care toti consimt voluntar si de un sistem rezonabil de control pentru asigurarea ordinii si identitatii religioase a acelei organizatii.
    Pe de alta parte, ceea ce propui tu, anume, o resetare totala a atasamentului fata de propria confesiune sau fata de orice forma de organizatie si acceptarea trairii experientei crestine doar la nivle individual si personal, nu cred ca este o propunere viabila, nu este o solutie realista. Pana la urma, cei ce împaratesc aceleasi convingeri la nivel individual, vor intra in legatura, se vor asocia si vor sfârsi in a se organiza intr-un fel sau altul, chiar si numai intr-o forma rudimentara la început, dându-se multa libertate spontaneitatii si deciziei individuale, insa tocmai datorita conditiei naturii umane, si a nevoii de coeziune si unitate interna si de actiune in afara, ei isi vor crea in timp o organizatie tot mai complexa.
    George, eu vad problema pe care tu o ridici, desigur cu multe dintre argumente valabile, de o mai mare complexitate! Inainte ca sa-mi darâm casa, ar trebui sa ma întreb, daca am unde sa locuiesc provizoriu pâna la construirea uneia noi, sau daca am de gând sa-mi construiesc o alta casa. Sub cerul liber se poate trai cateva zile, chiar este interesant si emotionant sa gasesti vara o claie de fân si sa te culci in ea, însa, daca vine ploaia, frugul iti dai seama in cele din urma ca ai nevoie de un acoperamânt! Din punct de vedere spiritual, nevoia asta este imperioasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. George, de ce nu ai permis si primei parti din raspunsul meu sa fie afisat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuze, îmi intrase în spam și acolo nu mă uit mereu. Oricum, eu nu blochez dreptul la liberă exprimare, așa cum face sistemul adventist cu oponenții lui :-))((...În afară de cazul în care apar înjurături sau atacuri clare la persoană, ceea ce ar fi culmea să fie cazul la tine :-)

      Ștergere
  6. @ George Boanta

    'eu cred in necesitatea existentei organizatiei!'

    Potrivit Bibliei, pe care nu stiu daca o luati ca indrumar de comportare sau nu, dar bisericile ar trebui sa o faca, exista intr'adevar ceva care trebuie sa se desfasoare organizat. Intrebarea este ce anume e acest lucru ce are nevoie de organizare (nu organizatie, sa folosim totusi cuvintele corect).

    'Pentru oamenii corupti sau coruptibili, este nevoie de un sistem de control.'

    Da si nu. Pentru cei corupti exista puscaria, sistemul penitenciar. Inschimb, coruptibilul cinstit nu e corupt, deci nimeni nu are voie sa'l controleze. Daca n'o face Dumnezeu, ci il lasa liber pe coruptibil sa devina sau nu corupt, de ce s'o faca niste oameni sau un sistem?

    'Calauzirea plenara a Duhului sfant este un ideal (...) Niciodata idealul nu se va atinge pe pamânt!'

    Pai si atunci de ce se mai roaga oamenii inainte de a trece la politica/vot?

    'o forma de organizare, cu un sistem de învataturi, cu regului si porunci, izvorâte din principiile Cuvântului lui Dumnezeu'

    De ce nu e de ajuns Cuvantul lui Dumnezeu? De ce e nevoie de mii de zorzoane si panglici si floricele? Tin aceste dogme si reguli si invataturi si porunci de cald? Folosesc la ceva? Nu a zis Isus limpede ca nimeni sa nu se numeasca Invatator, eliminand astfel dreptul oricui de a mai face vreo Mishna la vorbele sale? Nu a interzis explicit ca cei care 'conduc' sa fie 'stapani'?

    'Pana la urma, cei ce împaratesc aceleasi convingeri la nivel individual, vor intra in legatura, se vor asocia'

    S'a intamplat asta vreodata in istoria crestinismului?

    'si vor sfârsi in a se organiza'

    Serios? De cate ori ma uit in istorie, a venit Puterea si i'a organizat. Cine este Puterea sau cine este stapanitorul acestei lumi gasiti in Evanghelii exprimat limpede.

    'ai nevoie de un acoperamânt! Din punct de vedere spiritual, nevoia asta este imperioasa!'

    Dumnezeu i'a zis lui Abraham ca nu e chiar asa de imperioasa nevoia asta de acoperis deasupra capului. Sau de ziduri de cetate de jur-imprejur. Si l'a indemnat sa'si ia lumea in cap si sa plece din casa si familia lui, din cetatea si din tara lui si sa fie strain si calator, nomad si peregrin, cu singura certitudine credinta in Dumnezeu, nu protectia vreunei comunitati.

    Acoperamintele astea omenesti se strica, precum orice lucru omenesc. Dumnezeu nu locuieste sub acoperisuri facute de oameni, asa ca stand sub aceste acoperisuri, in aceste adaposturi caldute, omul poate sa piarda tocmai ocazia de a'L intalni pe Dumnezeu, nu?

    RăspundețiȘtergere