E păcat sau nu e păcat să mergi la vot?... Dincolo de faptul că întrebarea asta trădează un oarecare limbaj de lemn și o dezorientare spirituală de genul Agamiță Dandanache, ea este de asemenea un indiciu despre faptul că oamenii din biserici văd probleme de genul acesta doar în alb și negru, fără să fi auzit că mai există și alte culori. Având în vedere că astăzi este o zi de „ crucială importanță pentru România” (cică), mi-a venit ideea să abordez și problema legăturii dintre politică și religie. Au ceva în comun politica și religia? Ar trebui un creștin autentic să meargă la vot? Au ceva de-a face Dumnezeu și Cezarul?
Păi să le luăm încetișor. Mai întâi despre politică și religie. La o primă vedere, s-ar părea că nu există vreo legătură între una și alta: politica are ca domeniu de interes lumea aceasta, religia se ocupă cu viața și lumea viitoare. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa.
Când vine vorba despre politică și religie, cele două sunt sinonime în fond. Politica are partide. Religia are biserici. Partidele au membri care candidează pentru posturi mai înalte ( de ex parlament). Bisericile au membri care candidează pentru posturi mai înalte ( de ex uniune, conferințe generale, etc). Partidele își fac campanie electorală pe baza unei platforme-program, bisericile fac „ lucrarea misionară ” pe baza unor doctrine. Și într-un caz, și în celălalt, BANII joacă un rol covârșitor. Este imposibilă existența unui partid sau câștigarea vreunui proces electoral fără bani, precum este imposibilă supraviețuirea vreunei organizații religioase fără zecimea enoriașilor. BANUL, IMAGINEA ÎN EXTERIOR, PUBLICITATEA, RACOLAREA DE MEMBRI sunt ADN-ul oricărui partid politic dar și a oricărei biserici. Sunt chintesența, bosonul Higgs, nucleul amândurora. Așa că nu ai cum să NU amesteci religia cu politica, decât dacă ești orb, călăuzit de alți orbi. Ele sunt de fapt amestecate din plin, pentru cine vrea să vadă.
Oamenii cred că un nou partid politic sau un nou candidat politic poate reprezenta o soluție pentru o țară anume. De asemenea, mai cred că intrarea într-o nouă biserică sau aderarea la o doctrină nouă poate rezolva cumva problemele spirituale ale cuiva. În realitate, totul este greșit din start, deoarece omul este soluția în ambele ipostaze, în timp ce biblia spune tocmai contrariul, și anume că omul este ... cauza tuturor problemelor. Așadar, religia și politica se întrepătrund foarte profund, deoarece ADN-ul lor este banul, iar scopul lor final este puterea. Pe scurt: tot o drăcovenie amândouă...desigur, o drăcovenie făcută în numele binelui , fie vremelnic ( politica ), fie veșnic ( religia ).
Expresia „ Dați Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu ” este celebră în contextul despre care vorbim. Atât de celebră încât am văzut că este de unii creștini folosită ca un argument pentru a merge la vot și a-ți exercita în felul acesta îndatorirea civică față de țară. Ca să nu mai zic cum sunt folosite vorbele lui Pavel din Romani 13, 1-4 în sprijinul celor care chiar doresc o implicare serioasă în viața politică. Cunosc adventiști care fac cu plăcere politică, iar unii sunt chiar în parlament. Mihai Gâdea , directorul Antenei 3, este un adventist „ de marcă”. Astfel de „ creștini ” implicați în politică sucesc și tergiversează biblia după bunul lor plac, astfel încât nu m-ar mira chiar să se roage înainte de a merge la secția de votare. Evident, pentru binele țării. Așa că ajungem acum la punctul doi al problemei: Ar trebui un creștin autentic să se ducă la vot? Au ceva în comun Cezarul și Dumnezeu?
Cineva mi-ar reproșa în acest moment că tergiversez îndemnul celebru al lui Isus din Matei 22, 21. Dar tocmai asta este. Nu cred că tergiversez eu, ci tocmai ei, cei care citează acest verset în sprijinul implicării în viața politică. Haideți să vedem scurt contextul în care a fost spusă acea vorbă celebră, ca mai apoi să pricepem CE a vrut să transmită Isus prin ea. Irodienii care l-au ispitit pe Maestru erau niște saduchei profund implicați în viața politică a momentului. Dar în timp ce făceau lobby pentru tributul către Cezar, pe ascuns ... pentru ca să le iasă jocurile politice cu romanii ( saducheii sunt cunoscuți în ceea ce privește implicarea lor politică, lucru care era un motiv în plus de dispreț din partea fariseilor), în mod public se văicăreau că acest tribut este contrar legii lui Moise. Cu alte cuvinte, erau cele mai mari și mai ordinare curve de oameni. Isus le-a cunoscut jocurile ascunse, și nu le-a mers deloc cu El. Iar expresia aceea celebră invită fără îndoială chiar la o separare absolută între politică și Dumnezeu. Cei doi, Cezarul și Dumnezeu... nu au absolut nimic în comun. Iar în mod logic, copiii lui Dumnezeu nu au absolut nimic de-a face cu propaganda Cezarului.
Argumentul că Isus ar fi încuviințat totuși prin acea expresie plata tributului către Cezar, arată cât de puțin a fost înțeles mesajul Lui. Tocmai acest argument a fost utilizat din plin de pastorii adventiști și refomiști care în timpul comunismului colaborau cu securitatea, ca să nu mai spun că în timpul celui de-al treilea Reich a făcut din biserica adventistă din Germania și Austria o adunătură de zombi spirituali, care au pupat mâinile pătate de sânge ale lui Hitler. Nu dragii mei, Isus nu a răspuns acolo în alb și negru, așa cum i-au pus întrebarea sducheii. Mai citiți o dată toată întâmplarea. Saducheii de atunci au venit la Isus exact cu aceeași întrebare stupidă a „ creștinilor ” de azi, cu exact același creier lobotomizat de textul biblic: „ E păcat sau nu e păcat? ” „ E alb sau negru ?”
Ei bine, Maestrul nu le-a răspuns în alb și negru, ci în verde. Verde-n față: „ Dumnezeu nu are nimic de-a face cu Cezarul. Dacă doriți să fiți copiii lui Dumnezeu, nu aveți ce împărți cu Cezarul. Dacă doriți să fiți copiii Cezarului, nu mai luați atâta numele lui Dumnezeu pe buze. Ori una, ori alta. Nu se poate să slujiți la doi stăpâni. Hotărâți-vă: ori Mamona, cu banii și politica ei, ori Dumnezeu. ”
Adventiștii, ca orice alți creștini cu numele, se pare că nu au priceput asta nici acum, la 2000 de ani de-atunci. Pe de-o parte ar vrea musai să meargă la cer, iar pe de alta să contribuie la bunăstarea împărăției lui Mamona, ca să nu pară rupți de societate. Să o mai fardeze puțin, așa …pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Și-ar dori să vină mai repede evenimentele finale, dar se tem de „ persecuția ” care le însoțește. Și nu mă mir deloc de asta, deoarece îi știu duplicitari de toată viața: sâmbăta sunt ai lui Dumnezeu, celalalte zile ai lui Mamona. Pe buze iau una-două numele lui Dumnezeu, în realitate sunt copiii Cezarului, trăind și complăcându-se în minciună. Ei vor să vină mai repede Isus, dar își construiesc cele mai luxoase și mai durabile case… și lista s-ar putea încheia cu vorbele alea din Apocalips 3: „ nici rece, nici în clocot” . Adică nici laie, nici bălaie. Nici ai lui Dumnezeu, nici ai Mamonei. Ai nimănui…exact ca și evreii, acum două mii de ani.
Pe adventist nu-l interesează adevărul. El nu vrea să capteze pentru sine mesajul bibliei, singurul lucru care contează cu adevărat. Tot ce îți cere el este să-i răspunzi în alb și negru: „ se cade să plătim bir Cezarului sau nu? ”; „ e păcat să mergem la vot ca să-l dăm jos pe Băsescu sau nu? ” Cu creierul malformat de atâta Ellen White și biblie, el nu cunoaște decât două culori, nu știe decât să fie comandat precum boul: hiii, la dreapta! Hiii, la stânga ! Iar atunci când Isus îi răspunde altfel decât cum se așteaptă el, altfel decât cu Ellen White și cu biblia, altfel decât cu nu sau cu da, adventistul-saducheu-irodian rămâne cu ochii mari cât cepele: „ Hă? Ce-a mai vrut să spună și ăsta?!? ” …
Poporul lui Dumnezeu însă nu are de-a face prin definiție cu Cezarul. Nu participă la politica lui, nici la proiectele lui. Nu face parte din sistemele Cezarului, nici din legiunile Cezarului, nici din bisericile Cezarului. Poporul lui Dumnezeu este un popor de ciudați. Nu face parte din această lume, după cum Isus, Maestrul, nu a făcut parte din această lume. Copiii lui Dumnezeu mereu vor fi contra învățăturii populare, mereu persecutați, mereu batjocoriți și neînțeleși de societate. Vor fi chiar urâți de lumea asta, pentru că valorile lor nu sunt valorile lumii. Plăcerile și obiceiurile lumii nu sunt plăcerile și obiceiurile lor. Vor înota mereu și mereu contra curentului teologic popular, stârnind disprețul și chiar mânia elitelor „ irodiene ” conducătoare. Iar în final vor deveni subiectul urii Antihristului, care dorește ca toată planeta să se închine din nou în fața lui, în noua câmpie Dura ( Daniel 3 ).
„ Creștinii ” instituționalizați nu pricep nici astăzi ce a vrut să spună Isus când a luat în mâna Sa banul Cezarului. Nu pricep nici astăzi că Dumnezeu chiamă AFARĂ din Babilonul spiritual, cu păsările lui necurate și urâte ( doctrinele ) și cu vinul său îmbătător ( teologiile și mentalitățile populare ). Nu pot să accepte în ruptul capului că religia organizată a devenit cea mai bună uneltă de manipulare a Cezarului. Nu vor să deschidă ochii și să vadă. Le place în schimb să fie duși de la spate, ca niște vite: „ Hiii, la dreapta ! Hiii, la stânga ! Aia e păcat! Aia nu e! Aia „ se cade ”… aia nu „ se cade ”. Le place să se închine în fața chipului de aur numit religie, dar nu în orice fel, nu cum și când vor ei, ci musai când comandă trâmbița, cavalul, psaltirea, chitara, lăuta și cimpoiul Cezarului. Iar când Cezarul comandă, nu mai există discuție… trebuie să asculți, altfel te paște cuptorul de foc, crucea sau excomunicarea din biserică.
Iar tinerii, foarte puțini la număr, care îndrăznesc să nu se închine Cezarului când toată masa de zombi „ creș(t)ini ” se pleacă până la pământ, care chiamă afară pe cei sinceri din lagărele de concentrare ale spiritului numite biserici, care nu sunt interesați nici de politica din viața țării și nici de politica din viața bisericii, ei bine…acei tineri sunt periculoși, aduc confuzie și seamănă tulburare în norod. Dar… poate fi mai mare confuzie decât aceea de a numi Adevărul minciună și minciuna adevăr? Poate fi mai mare confuzie să-l numești pe Isus sluga lui Beelzebub, când de fapt chiar tu ești copil al diavolului? Poate fi mai mare aberație decât aceea de a pretinde că predici „ evanghelia cea veșnică ” în timp ce tu bei cot la cot cu mai marii zilei din vinul Babilonului?
Cineva ar putea crede, după citirea a tot ceea ce am spus până acum, că nu-mi ( mai ) iubesc țara din care am ieșit sau biserica în care am crescut. De parcă ele m-ar iubi pe mine, să fim serioși.... Și totuși, nimic mai fals! Îmi iubesc fosta țară și fosta biserică! Spunând oamenilor din ele adevărul crunt și dureros în față, și nu lozinci politico-religioase de doi bani de genul „ dacă vreți să ajutați cu ceva România ( biserica ), faceți și dregeți … ” Spunând oamenilor să iasă din asemenea rahaturi, și să nu mai conviețuiască cu minciuna și hoția. Spunând oamenilor că singura soluție este AFARĂ din rahat, și nu parfumarea rahatului, îndulcirea rahatului, decorarea rahatului, alegerea unui rahat mai mic în loc de unul mai mare, sau ascunderea rahatului ca și când el nu ar exista. Cine mai crede că poate schimba cu ceva vreo biserică sau vreo țară anume, somn bun și noapte liniștită...
You're doomed. :))
RăspundețiȘtergereTocmai ieri m'am enervat bine pe o adventista crestina cu mari simpatii politice, dupa cum ti'am si spus dealtfel.
Astia scot din context citate biblice ca sa'si sprijine propaganda politica jegoasa. S'o faca sa para voia lui Dumnezeu!
Si daca le spui, esti paria.
Welcome to the club my bro.
Un punct de vedere diferit.
RăspundețiȘtergere“Când vine vorba despre politică și religie, cele două sunt sinonime în fond. Politica are partide. Religia are biserici. . .”.
Similitudinea pe care o afirmi intre politica si religie, partide si biserica este superficiala, aparenta si incorecta. Tine de aspecte strict exterioare, care nu au nimic de-a face cu motivatia pentru care exista fiecare, cu impulsul interior din care se nasc si se mentin in existenta si nici cu scopurile pe care le urmaresc si unele si altele. Este ca si când ai spune ca între un tâlhar din puscarie si un detinut pentru credinta lui, cum a fost de pilda Richard Wurbrand, exista similaritate numai pentru ca si unul si altul sunt detinuti, manânca la aceeasi masa si aceeasi mâncare, poarta haine vargate identice, dorm in acelasi fel de pat si in celule identice, etc. Este adevarat ca pentru sergentul de paza cu pusca in mâna nu exista nici o diferenta între cei doi, deoarece si unul si altul este puscarias, si unuia si altuia se adreseaza dispretuitor prin formula consacrata in puscariile bolsevice, “banditule”! Vezi cartea “Biserica din subterana” de R.Wurbrand.
Nu, între cele doua sisteme, nu exista similaritati de fond, ci doar aparente. Politica si partidele ei au scopuri pur seculare, iar biserica are o chemare cereasca si un destin divin. Si politica la fel ca si biserica ii abordeaza pe oamenii din societate, însa fiecare cu o oferta diferita. Faptul acesta este prea evident, ca sa nu-l poti vedea. Iar, exemplele negative singulare nu pot justifica o concluzie critica nefavorabila fata de biserica in chintesenta ei, fata de elementele ei de autenticitate si fata de motivatia care ii determina existenta si misiunea ei milenara.
Îți respect punctul de vedere, măcar că nu-l aprob. Și sper ca măcar acum să înțelegi că ceea ce eu își permit aici ție ( libertatea să-ți exprimi acest pct de vedere) biserica nu o acordă celor ca mine sub nicio formă. Și nu este vorba aici că nu ni-l acordă din cauză că am utiliza acele cuvinte-jargon de care se plânge Păurras. Nu ne acordă acest drept deoarece se teme de adevăr.
ȘtergereAcum, tu spui că este doar o aparență comparația mea dintre religie și politică, iar Păurras spune că este forțată. Eu vă întreb doar un singur lucru: ” Este banul cel care decide de cele mai multe ori, atât în politică, cât și în biserică? Poate funcționa un partid politic sau o biserică dacă membrii săi nu cotizează regulat acolo? ”
Biserica pe care a întemeiat-o Hristos NU ARE NIMIC DE-A FACE CU BANII, FUNCȚIILE SAU IERARHIA OMENEASCĂ. Toate aceste lucruri sunt omenești, ale Cezarului. Dacă nu ați înțeles asta din articol, mă tem că oricât de clare ar fi comentariile mele ulterioare, și în orice limbă de pământ le-aș scrie, tot mi-aș irosi timpul de pomană. Isus nu a cerut bani pentru ca să-și îndeplinească misiunea, Apostolii nu au cerut bani ca să ducă neamurilor evanghelia, nu a existat nicio ierarhie, și niciun program omenesc de „ lucrare misionară ”. Doar Duhul Sfânt era cel care conducea asolut totul. Și creștinismul a cucerit lumea de atunci în câteva decenii.
Astăzi, cu părere de rău o spun, sunt învârtiți sute miliarde de dolari sau euro în creștinismul instituționalizat, dar lumea e mai seculară ca oricând. Iar creștinismul de astăzi mai prosperă decât eventual în Africa sau Papua Noua Guinee , decât în lumea civilizată și modernă, așa cum a făcut-o în secolul I. De ce? Deoarece efectiv nu mai are nimic relevant de spus, iar absența Duhului Sfânt în așa zisa „ lucrare de suflete ” este mai mult decât evidentă. Astăzi creștinismul organizat înconjioară marea și pământul ca să facă un tovarăș de credință, pentru ca mai apoi acesta să devină de două ori mai rău decât era înainte de a-l cunoaște pe „ dumnezeu ”. Sorry. Voi refuzați să vedeți realitatea...!!!
Acum, sunt putin "rautacios" fata de tine:-). Folosesti un "false-friend" spaniol rumânizat. "Cineva mi-ar reproșa în acest moment că tergiversez îndemnul celebru al lui Isus din Matei 22, 21. "Tergiversar" ⇒ Desfigurar o interpretar erróneamente palabras o sucesos. "A tergiversa" în româneste are alt sens. Se pare ca Spania te-a marcat si pe tine din plin :-).
RăspundețiȘtergere"Mihai Gâdea , directorul Antenei 3, este un adventist „ de marcă”. - Are de-a face MG cu adventismul si crestinismul in general cât au de-a face penele de gâsca cu apa, când aceasta înnoata. Vezi comentariul lui Andrei Plesu referitor la acest ciudat personaj. Faptul ca a studiat cândva la I.T.AZS nu-l face nici adventist, nici crestin, nici de marca. In plus, dupa stiinta mea, rolul pe care-l desfasoara in societatea româneasca se bucura de o dezaprobare generala a adventistilor. Omul este liber sa se si "prostitueze", dpv moral vorbind, daca asa alege! La urma culege!
In propozitia finala doream sa spun "Omul este liber sa se "prostitueze", dpv spiritual vorbind", nu dpv moral, care da un inteles pe care nu l-am intentionat. Imi cer scuze!
ȘtergereTare mi-e teamă că Mihai Gâdea nu face altceva decât să calce pe urmele bisericii sale. El este mult mai puțin vinovat, ca individ, față de biserica adventistă, ca instituție care face exact aceleași lucruri. Adoptând teologia populară, bazată pe doctrine care nu au nimic de-a face cu Scriptura oricât de mult ar insista ea, negând libertatea de conștiință membrilor ei, negând libertatea de exprimare biserica adventistă , etc, etc, etc... biserica adventistă se împărtășește din exact același vin al Babilonului ca orice altă biserică organizată și instituționalizată. Este la mintea cocoșului că la începutul creștinismului nu a fost așa!! Nici vorbă de organizare eclesială în sensul de astăzi al cuvântului, de instituțonalizare a bisericii , sau ceva de genul acesta.
ȘtergereCreștinii originari nu erau din această lume din toate sensurile posibile. Adventiștii de astăzi, ca biserică, sunt exact la fel constituiți ca și celelalte biserici așa zis creștine. Doar zilele de odihnă diferă și niscaiva doctrine, în timp ce Spiritul Sfânt le lipsește tutror acestor biserici.
Martin...cu tot respectul, dar articolul mi se pare fortat...
RăspundețiȘtergerePS. Te-am mai atentionat o data in legatura cu limbajul...uneori e prea de cartier si subcultura...asa ca te rog din respect pentru noi cititorii tai, evita-l.
“Cei doi, Cezarul și Dumnezeu... nu au absolut nimic în comun.”
RăspundețiȘtergereCu referire la Cezar, apostolul Pavel spune în Romani 13: 4 “El este slujitorul lui Dumnezeu” , în greceste “diakonos”, cuvânt ce defineste o slujba din biserica.
Iar versetul 6 spune: “caci dregatorii sunt niste slujitori ai lui Dumnezeu”, in greceste “leitourgoi”, inrudit cu “leitourgia”, liturghie, o slujba divina publica înaintea poporului.
Cum comentezi aceasta pozitie biblica in lumina articolului tau?
Domnul Boanta are din nou mare dreptate.
ȘtergereCezarul era slujitorul lui Dumnezeu. Si inca este!
Cei mai entuziasti dintre cezari, cum ar fi Nero, Diocletian, Caligula, etc, chiar daca au avut mici derapaje in slujirea lui Dumnezeu si au exagerat putin in ce priveste slujba, in greceste " diakonos " ba prajindu'i pe crestinii cei necredinciosi la foc mic, ba organizand mici show'uri in Coliseum,( in greceste "leitourgia" ) in care crestinii erau actorii principali, alaturi de mici si draguta animale de casa ( in engleza "Pet" ),erau in esenta oameni de treaba si cu frica de Dumnezeu.
Ba mai mult, insusi Pavel, Petru, si ceilalti apostoli au beneficiat de clementa Cezarului, slujitorul lui Dumnezeu si au murit in chinuri.
Domnu' Boanta, va pot recomanda niste Biblii ilustrate? Chiar am vazut una si avea poze misto. Avantajul ar fi ca privesti poza si nu tre' sa citesti si sa gandesti.
Pozele stimuleaza logica adventista!....
Domnul Tamas este o persoana interesanta, directa, caustica, verde in ochi, ce are in gusa are si in capusa, incomoda etc. insa un crestin autentic nu are cum sa nu-l iubeasca. Domnul sa va binecuvânteze (eram pe punctul sa comit fatala greseala de a folosi singularul persoanei a doua) domnule Tamas! Dupa cum stiti, în pedagogie imaginile vizuale sau cele verbale, cum sunt ilustratiile si parabolele, stimuleaza perceptia logica a mesajului transmis. Isus a stiut asta si de aceea s-a folosit de ele. Nu vad nimic rau intr-o Biblie in imagini. M-ar purta inapoi peste timp spre niste vremuri idilice, foarte frumoase, pe care mi-as dori sa le retraiesc. Va primesc oferta, pentru ca eu de data asta nu va iau in gluma ci foarte in serios. La varsta mea, as pune deoparte timp suficient sa ma minunez de mesajul lor vizual si sa ma "teleportez" departe in acele timpuri de nevinovatie, o buna ilustratie pentru lumea cea noua pe care o asteptam sa vina.
ȘtergereCand vreti sa va rugati pt mine si mai ales sa ma laudati, puteti sa ma si tutuiti.
ȘtergereNu si cand criticati.
Ironia, domnule Boanta are in ea ceva educativ. Anume ca scoate in evidenta, ridiculizand, ideile care n'au nimic in comun nici cu logica, nici cu ratiunea si mai ales, nici cu realitatea.
Observ de ceva vreme modul de lucru a lui George.
George e baiat mai bun ca mine, cu mai multa rabdare, si mai multa aplecare inspre oameni decat mine, de exemplu.
In timp ce el isi sacrifica timpul cititorilor blogului, incercand sa'si expuna punctul de vedere intr'un mod in care crede el ca va fi inteles, eu apelez la ironie. Nu stiu cat succes are el!..
Pt ca spre deosebire de el, eu cred ca omul nu realizeaza cat de ridicol e, pana nu'i scoti in evidenta intr'o maniera dezavantajoasa pt ego'ul lui, falsitatea propriilor idei.
Dupa cum vedeti, nu incerc sa schimb puncte de vedere, oricum nu la modul agresiv sau violent, nu anuland parerea celuilalt, ci facandu'l sa'si reconsidere intr'o alta lumina afirmatiile. Un exemplu ar fi cel de mai sus, cand v'am laudat in ce priveste parerea despre Cesar. Care daca ar fi fost sa mi'o exprim franc....preferam sa va ironizez.
Fara a fi un expert in logica, nici vreo autoritate, cum se mai intampla sa mai gasim pe pagina asta, regasesc in felul Dvs. de'a vedea lucrurile un ghiveci ideologic influentat de 3 religii: ortodox, adventist si putin penticostal. Cu mici malformatii influentate de...alte ideologii politice.
Daca ar fi sa va spun ce cred, as zice ca nu sunteti un om rau. Nu in sensul intentiei de'a face raul. Insa din multimea cuvintelor Dvs, detectez o destul de slaba calitate a ideilor. In fapt, Dvs. n'ati gandit mai niciodata cu creierul dumneavoastra, ci ba cu al sfintilor parinti, ba cu al Elenei Ehite, ba cu a nu stiu mai cui. There's no Ghita Boanta!
Cauza, ca nu'mi place sa'mi pierd vremea cu efectele, decat cand fac misto, ar fi ca bisericile cele dragi nu v'au incurajat sa ganditi. Si mai ales critic.
Si cand spun critic, as incepe cu a supune propriile idei la un examen critic. Doar dupa un filtru atent pot fi emise. Altfel ne trezim ca's ridicole, si ne miram de ce rad de ele mizantropii. N'au logica. N'au noima!
Oricate sofisme mi'ati insira, si oricate expresii din limba greaca mi'ati pune intre ghilimele, atunci cand ne gandim ca Cezarul e slujitorul lui Dumnezeu ( asa cum afirmati Dvs ) , care Dumnezeu a avut un Fiu a carui imparatie nu este din lumea asta, ma duce gandul ca dumneavoastra ganditi stramb si in romana si in greaca cu ghilimele. E pur si simplu ridicol, intelegeti? Nu v'o spun nici pe departe cu rautate si de data asta daca observati, nici din bascalie.
Iar ideea cu Biblia ilustrata e buna: "darama tot ce stii ca sa poti reconstrui". Templul nu se carpeste domnule Boanta. Vedeti ca'i ridicol. Ce mai vreti sa salvati din el?
Am stat pe gânduri daca sa va raspund sau nu. Am decis totusi s-o fac, in putine cuvinte, ca nu cumva sa risc sa-mi acopar ideile prin multimea lor si sa va para de slaba calitate :-).
Ștergere1. A ironiza si a ridiculizara inseamna inseamna a-ti bate joc de cineva, cele doua cuvinte exprima doar grade diferite de intensitate a batjocurii. Daca este ca sarea in bucate este posibil sa dea bun gust dialogului de idei in dezbatere, cu conditia sa respecte anumite limite de decenta si respect personal. Daca raspunsul celeilalte parti din dialog se rezuma numai si numai la ironie si ridiculizare, lipsit total de idei, indiferent ca sunt de slaba sau bogata calitate, nu mai poate avea nimic educativ in el. Ba mai mult, dezvolta ceva foarte grav privitor la caracter, anume cinismul. Vorbesc in linii generale, nu cu directie stricta spre dvs. Inca nu m-am simtit lezat serios de ironia pe care o practicati. In general, sunt o persoana întelegatoare.
2. Pentru ca anumite idei sa fie considerate false, inepte, ridicole sau de slaba calitate ar trebuie masurate dupa un etalon in general recunoscut ca masura a întelepciunii, adevarului si calitatii veritabile. Care va este etalonul de evaluare pentru ideile exprimate de mine pana acum in aceasta pagina? Gura si hârtia suporta multe afirmatii, de tot felul, însa acestea ar trebui verificate pentru a-si dovedi veridicitatea.
3. Despre gândirea critica am tot auzit vreo 20 de ani, pe vremea când mergeam la scoala din regimul comunist, însa de fiecare data însemna gândirea rationala empirica, în opozitie cu gândirea rationala idealista, în care era introdusa si credinta religioasa. Pentru mine, rezultatul a fost lehamitea de tot empirismul unei asemenea gândiri critice si un tot mai mare atasament de credinta crestina. Eu nu stiu, nu pot, nu am curajul si nici destula credinta sa gândesc critic, in sensul in care spune titlul unei carti din fata mea, care chiar acum imi sare in ochii, “Nu am destula credinta ca sa fiu ateu”- Geisler Tuker. Eu nu pot sa-mi folosesc ratiunea separat de credinta, nici macar la serviciu cand merg cu camionul, deoarece consider ca toata analiza mea rationala cu privire la regulile de circulatie este insuficienta fara rugaciunea pentru protectia divina pe drum. Va rog suportati o asemenea persoana ridicola! Pentru o asemenea pozitie, nu ma simt lezat sa fiu ridiculizat, ba chiar ma simt mândru uneori. Banuiesc ca ati observat ca nu am prea prostestat nici macar atunci când ati varsat prea multa “sare in mâncare”.
4. Ghiveciul ideologic din trei religii. Gresiti când folositi expresia 3 religii, deoarece aici avem de-a face cu o singura religie. Daca nu ati reusit inca sa constatati fondul comun, dincolo de variatiile pe aceeasi tema, la diferitele confesiuni crestine, aveti mult de pierdut si riscati sa navigati in ape tulburi, ceea ce vad ca se întâmpla pe aceasta pagina. Cât despre ghiveci in gândirea mea, nimic mai neadevarat. Sunt atasat acestui fond comun al invataturii crestine, care este unitar si universal. Cât despre preferinta mea pentru liturgica bizantina, aceasta tine de structura mea de personalitate, de gustul meu pentru ceea ce este clasic, de perceptia subiectiva privitor la prezenta si maretia coplesiatoare a lui Dumnezeu pe care o experimentez mai bine ca oriunde in liturghia ortodoxa. De unde va vine ideea de nuante penticostale in gândirea mea, nu-mi dau seama, însa in afara de ceea ce penticostalismul împartaseste din fondul comun al credintei crestine, nimic specific din penticostalism nu ma caracterizeaza. Dar, nimic absolut. Asta chiar ca este o idee ridicola. Iar, despre adventism nu pot sa spun decat ca accentuati prea putin influenta lui asupra mea. Doar sunt un adventist!
5. Sofismele cu expresii din greaca din comentariul meu de mai sus, nu sunt decat strict cuvinte din Biblie. Nu am facut nici un comentariu, decat ca am pus intrebari. In loc de calificative, nu credeti ca ar fi fost mai potivit sa incercati un raspuns dupa opinia dvs.? Nu pe mine m-ati ironizat si Biblia.
Ștergere6. Recunosc faptul ca nu sunt original in idei. Nu ma simt umilit sa afirm ca le-am împrumutat din diferite lecturi, insuficiente in raport cu dorinta mea. Doua mentiuni: 1. Nimeni nu este suta la suta original, din minoritatea de originali. Putini, extrem de putini, sunt cei care in istoria ideilor culturale si religioase au reusit sa fie recunoscuti ca originali in adevaratul sens. 2. In domeniul credintei crestine nu-ti poti permite sa fii original fara riscul de a-ti periclita viata vesnica. Ideile credintei crestine nu sunt produsul gândirii si speculatiei filozofice a ratiunii umane, ci produsul revelatiei divine. Incercarea de a fi original aici - riscul pe care si-l asuma si George si dvs. – nu face decat sa desfigureze aceasta revelatie. Va rog, nu asteptati de la mine idei originale, pe care dvs. sa nu le puteti califica de slabe sau ridicole. “Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa. . . si pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntasii veacului acesta”. “ Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie. . .”. “Caci. . . lumea cu întelepciunea ei n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu. . .” (1Cor.1:21; 2:7-8).
7. Faptul ca Dumnezeu are un Fiu a carui Imparatie nu este din lumea aceasta, nu anuleaza in nici un fel faptul ca traim si in imparatia cezarului si nici declaratiile numeroase ale Scripturi privitor la relatia crestinului cu ea. Altfel, se ajunge la o interpretare cu adevarat ridicola, o interpretare falsa in raport cu Biblia in totalitatea ei si chiar periculoasa prin consecinte.
Sper ca cele 7 idei de baza sa nu fi fost imbracate in prea mult “frunzis” de cuvinte, asa incat sa fie acoperite de acesta. Sunt totusi 7 idei, a caror dezvoltare necesita cuvinte. Nu am avut o alta solutie :-).
Multumiri pt raspuns domnule Boanta.
ȘtergereCa sa nu alunecam off-topic, o sa insist pe ideea Cezarului versus Dumnezeu, tema articolului.
Ironia...sigur ca e educativa, atata timp cat nu lezeaza persoana.
Eu, uneori, din exces de zel, mai condimentez exagerat. Si stiti de ce? Haideti sa ma laud. Merita, ca's baiat de treaba. Am impresia deseori ca omului daca ii spui prea frumos, ii traverseaza spatiul gol dintre urechi fara sa observe.
Insa daca stii unde sa'l atingi, stimulezi punctul G al creierului si'l faci atent. In plus, ironia e musai o dovada de inteligenta. Nu v'ati intrebat niciodata de ce adventistii nu sunt niciodata ironici? Sa nu mi'o scuturati pe aia cu bunul simt ca ne suparam. Stim amandoi ca n'au mai mult decat un ortodox sau un budist.
Ironia e deci arma cu care v'am expus mai sus cat de ridicol a fost argumentul cu Cezarul-slujitor a lui Dumnezeu. Care e etalonul? La ce ne raportam?
Simplu. La realitate. Sau daca ii preferati pe sfintii parinti, sau EGW, sa'mi spuneti, si schimbam etalonul! Orice pt Dvs. Putem sa'l facem etalon si pe Adrian copilul minune.
Sa nu va suparati pe franchetea mea, insa versetele biblice de la punctul 6, expuse de Dvs, indica o profunda cunoastere manelistica a Bibliei.
Pai cine sunt fruntasii veacului acestuia, domnule Boanta? Si mai ales pe vremea lu' Pavel. Brad Pitt?
Nu v'ati ganditi niciodata sa faceti o legatura intre fruntasi si politicieni sau popi?
Si daca ar fi sa dam un exemplu aflat in cealalta extrema, as zice ca the winner is Ioan Botezatorul. Ca sa nu'l nomnalizam pe Hristos...
Care ia faceti'i profilul moral, si cam cu ce se ocupa. Si daca se poate logic, nu mimetic ca adventistii, ca mintenas va vad copiindu'i dieta de va vaz mancand lacuste pane cu miere!....
Mai aduceti'va aminte de citatul de la Samuel, de care cred ca v'am mai spus odata, in care poporul cere un Imparat. Iar Samuel le spune israelitilor ca Dumnezeu le transmite complimente, spunandu'le ca de fapt prin alegerea aia tocmai pe El L'au dat de'o parte.
Dumnezeu, domnule Boanta e cam libertate. Cezarul, sa nu va suparati, nu prea.
Doua lucruri diametral opuse. Niciodata n'o sa se intrepatrunda decat in mintea celor rataciti.
Deocamdata nu pot scrie mai mult. N'am timp acum, insa revin cu mai mult.
Respecte.
„In domeniul credintei crestine nu-ti poti permite sa fii original fara riscul de a-ti periclita viata vesnica. ”
ȘtergereGhiță, asta e o afirmație gen lozincă de partid , adică una pe care ai auzit-o de n ori pe la amvoane și pe care ai primit-o ca din gura lui Dumnezeu fără să o digeri. Chestia asta nu numai că dovedește cât de dur este lemnul unui astfel de limbaj religios, dar nici măcar nu are acoperire în istorie. Dimpotrivă, parafrazându-te pot să spun astfel, dar cu argumente: „ În domeniul credinței creștine, numai dacă ești original, „ venind cu noutăți la mai toate capitolele teologice ” , ai șansa vieții veșnice. ”
Argumente:
1. „ Venind cu noutăți la mai toate capitolele teologice ” este chiar o afirmație EGW, în contextul uriașei diferențe teologice introduse de Pavel și aspotoli față de paradigmele vechi fariseice cu care erau obișnuiți.
2. Istoria va arăta că absolut toți profeții și reformatorii care au fost vreodată folosiți de Dumnezeu... „ și-au permis riscul de a fi originali ” față de ceea ce exista la momentul respectiv. Toți... Măi, dar sunt chiar toți. Adică toți. Nu e nici măcar unul singur ca să fi zis/crezut/scris/ceva identic cu biserica din care s-a desprins ulterior, și totuși să fi fost remarcat de istorie. Dimpotrivă, Pavel, Apostolii, Martin Luther, apoi șirul lung de reformatori, William Miller, Ellen White and co, Jones și Waggoner... toți aceștia și încă mulți alții, ca să nu-i numesc pe Ioan Botezătorul, Isus sau mai ales profeții vechi.... TOȚI ACEȘTIA „ și-au permis ” riscul de a fi originali, vorbind contra orânduirii religioase/laice a timpului lor.
Este pur și simplu sucirea aberantă a istoriei să afirmi și să crezi contrariul, doar ptr faptul că ai auzit afirmația asta de nșpe mii de ori venind de la amvoanele AZS.
„ Ideile credintei crestine nu sunt produsul gândirii si speculatiei filozofice a ratiunii umane, ci produsul revelatiei divine.”
ȘtergereAici e mult de discutat. Despre care creștinism vorbim? Ăla originar(l), care era împotriva Cezarului și a împărăției acestuia bazată pe minciună și violență, sau despre creștinismul-babilon, care a început din secolul 4 să bea cot la cot cu Cezarul din potirul spurcăciunii lui? Vorbim despre creștinismul lui Pavel ( care a fost decapitat de Cezar ) sau Petru ( care a fost răstignit cu capul în jos de Cezar ) sau Ioan ( care a fost exilat pe o insulă pustie ), sau vorbim despre creștinismul lui Ioan Gură de aur, Constantin cel Mare, Augustin, Ieronim,Atanasie, Thomas d-Aquino, etc, etc, etc...care au fost părinții Babilonului spiritual de după secolul 3-4? Sau poate greșesc eu.... în sensul că ultimii citați au primit numai revelații divine pe bandă rulantă, iar primii au filozofat și au speculat după cum i-a dus rațiunea umană. Dacă tot spui că ești adventist, numai faptul că mulți dintre părinții bisericii din sec 3-4 au introdus duminica, cultul icoanelor, al cadavrelor demne de pupat, al euharistiei hocus-pocus ( sangele lui Hristos prefăcut din vin ), etc, etc, etc....numai această enumerare de aberații catolice de tristă amintire ar trebui să te facă să gândești altfel. Dar nu, tu ești îndrăgostit de „ spiritualitatea ” remarcabilă a sfinților părinți. Cum se împacă asta cu adventismul, trinitatea o ști...
” Incercarea de a fi original aici - riscul pe care si-l asuma si George si dvs. – nu face decat sa desfigureze aceasta revelatie. Va rog, nu asteptati de la mine idei originale, pe care dvs. sa nu le puteti califica de slabe sau ridicole.”
ȘtergereBa nu, Ghiță, pe blogul ăsta chiar e binevenit cine are idei originale. Că de sforăieli preluate de la alții, de copy-paste religios fără să-ți pui creierul la contribuție sunt sătul până în gât. Oamenii din bisericile așa zis creștine au devenit chiar roboți spirituali fără creier, din cauză că nu pot gândi cu creierul lor, că e păcat. Trebuie musai să gândească cu creierul lui Ellen White, sau cu cel al lui Joseph Smith, sau Thomas d-Aquino. Iar asta e moarte spirituală, prietene, moarte. Când numai repeți mecanic ce auzi, și tu n-ai nimic de zis/gândit/scris... ești bun de comitetul CC al PCR, și-atât.
Cât despre riscul pe care eu mi l-am asumat, el este în primul rând acela de a da oamenilor din nou curajul/libertatea de a gândi singuri. Că Dumnezeu nu stă cu parul în sabat la ieșirea din biserică să te lovească din cauză că gândești de unul singur. Și mă rog, cum adică riscul pe care mi l-am asumat eu „ desfigurează revelația biblică ”?!?!?!? Păi ce, eu vorbesc contra evangheliei? M-ai văzut pe mine încurajând necredința? Ai văzut vreun articol de pe aici de pe blog invitând la batjocură la adresa credinței sau a lui Dumnezeu? Despre ce revelație BIBLICĂ vorbești?!? Că dacă e vorba despre revelație biblică, nu am nici cea mai mică intenție să o desfigurez. Numai BIBLICĂ să fie. Să nu fie însă de-a sfinților părinți, sau de-a lui Ellen White sau de-a lui Calvin sau Luther. Cu siguranță or fi spus și aceștia multe lucruri bune, dar au spus și multe tâmpenii. Iar dacă eu critic obiectiv, cu argumente solide, acele tâmpenii de-ale lor, nu sunt eu vinovat că desfigurez evanghelia. Ba dimpotrivă, prin critica mea vreau să arăt că tocmai ei au desfigurat evanghelia, și nu eu.
P e site-ul ăsta este binevenit orice are curaj să gândească liber despre orice. Și agnosticii și ateii sunt liberi aici, numai să fie respectuoși față de partenerul de dialog și să aducă argumente solide în sprijinul a ceea ce afirmă. Că afirmațiile de dragul afirmațiilor e praf în vânt. Acum 30 de ani impresionau. Azi însă nu mai impresionează pe nimeni nimic, decât adevărul. Și cred că doar adevărul mai poate să impresioneze pe cineva, deoarece pe planeta asta blestemată suntem toți mințiți într-una de elitele politice și religioase. Așa cum ți-a spus-o și Mizantropescu în felul lui mai dur, fruntașii lumii acesteia nu au cunoscut înțelepciunea lui Dumnezeu, iar fruntașii lumii pe timpul lui Pavel erau fariseii, saducheii, romanii, Cezarul. Dacă am fi să folosim vocabularul curent, popii și politicienii. ĂȘTIA AU FOST FRUNTAȘII LUMII ACESTEIA DINTOTDEAUNA. Chiar nu poți să înțelegi că Dumnezeu niciodată, adică NICI MĂCAR O SINGURĂ DATĂ, nu s-a folosit de vreun popă, pastor, prelat, cardinal sau ceva de genul ăsta ca să se reveleze pe sine oamenilor, ci numai de pescari, tâmplari, păstori de oi, adică numai oameni simpli? Și chiar nu poți să pricepi că dacă au fost oameni simpli înseamnă că nu au fost fruntașii veacului?
Toți cei care au făcut teologia creștină a secolelor 3-4, inclusiv canonul biblic, au fost fruntașii veacului, Ghiță. Nu oamenii simpli. Să mai continui. Deja nu mai am chef.
P.S. Cât despre riscul de a-mi periclita viața veșnică, mie și a celor care citesc pe aici... țin să repet un lucru extrem de important: PE MINE NU MĂ INTERESEAZĂ NICI CÂT O CEAPĂ DEGERATĂ VIAȚA VEȘNICĂ. După aia aleargă adventiștii, și baptiștii și -iștii. Pe mine mă interesează ADEVĂRUL. Mă interesează să-L cunosc pe Dumnezeu. Mă interesează să știu dince constă acea viață veșnică. Că mie nu-mi pasă de coronițe cu stele de aur, nici de case de aur, nici de banchetul lui Isus, nici de animale exotice și fructe zemoase. Pe mine mă interesează să-L cunosc pe Dumnezeu, să investighez, să pun întrebări, să caut...da, și în veșnicie, să caut într-una , cât o fi ea de mare. Dacă veșnicia o fi însă doar o huzureală adventistă la marea de cristal și doar osanale nord-coreene la adresa Marelui Șef, mulțumesc, dar nu mă interesează. Stagnarea și lenevia intelectuală pentru mine e groaznică. Prefer moartea veșnică decât așa ceva. Așa că cine vrea să nu-și pericliteze locul rezervat la marea de cristal, harfa de aur și coronița cu stele de aur, mai bine să stea locului, și să-și vadă de predicuța lui de la amvon, deoarece aici, spre deosebire de acolo, SE CAUTĂ ADEVĂRUL, NU SE POSEDĂ DEJA.
ȘtergereDomnului Tamas.
Ștergere- “Nu v'ati intrebat niciodata de ce adventistii nu sunt niciodata ironici?” . Experienta mea cu ei este diferita. Printre ei am vazut destul de multi ironici, uneori pana la cinism, insa acestia de obicei nu erau printre cei mai seriosi si spirituali. Nu vad o virtute in a fi ironic. In plus, cu ironia este ca si cu gluma. Tine de personalitate. Unii, daca fac glume, pur si simplu nu au haz, la fel ca unii din cei ce incerca sa fie ironici si termina prin a rani pe ceilalti. A face ironie “educativa” este o arta pe care putini o stpânesc.
- “Sa nu va suparati pe franchetea mea, insa versetele biblice de la punctul 6, expuse de Dvs, indica o profunda cunoastere manelistica a Bibliei”. Sunteti si franc si ironic, pentru ca expresiile “profunda” si “manelistica” nu merg impreuna aici, fara sa fie o ironie. Daca este profunda, nu poate fi manelistica, nu? De fapt, afirmatia mai corecta ar fi: “Domnule Tamas, imi interpretati menelistic cuvintele.” Textele acelea au fost citate, nu în legatura cu fruntasii veacului, privitor la care in parte nu va contrazic, ci in relatie cu conceptul de revelatie divina versus idei originale privitor la invatatura crestina. V-ati grabit sa fiti ironic si ati pierdut sensul paragrafului meu :-).
- Raspunsul dvs. privitor la etalon este foarte generalist. Nu spune nimic. Cât despre sfintii parinti sau EGWhite eu cred ca pot fi folositi adesea ca etalon, in virtutea autoritatii lor spirituale si in masura atasamentului lor fata de Cuvantul lui Dumnezeu, etalonul final si absolut.
- Inteleg ca va place tare Ioan Botezatorul, nu neapart pentru dieta lui, ci pentru pui de naparci, secure, pomi taiati si aruncati in foc :-). Dar, despre ceea ce a zis vamesilor - angajati ai statului si soldatilor-armata statului, va amintiti? Le-a spus oare sa isi dea demisia ca ar altfel ar fi in slujba diavolului?
- Da, imi amintesc de cererea lui Israel pentru un imparat si despre raspunsul lui Samuel. Insa, argumentul asta împotriva rolului statului, din perspectiva divina, nu tine deloc, credeti-ma. Israel este un caz special, fara termen de comparatie cu celelalte natiuni. Era o teocratie, condusa printr-un profet caruia Domnul ii vorbea direct. Functiile statale si cele religioase erau unite in Samuel, profet si judecator. Legea lui Moise era de asemenea un amestec de norme religioase, cultice, sociale, civile si statale. Prin cererea lor, ei lepadau teocratia, in schimbul regalitatii. La celelalte natiuni cazul este diferit. Vezi Fapte 17:26 unde spune ca Dumnezeu a stabilit anumite vremi si hotare (granite) natiunilor, iar in interiorul lor o anumita forma de guvernare (Dan.4:17).
-Da, sunt de acord, Dumnezeu este pentru libertate colectiva si individuala, in sensul nobil al cuvântului, nu pentru libertinismul necontrolat care duce la anarhie, iar reactia sociala la anarhie, de regula, este tirania dictaturii. Cezarul cu statul lui, in masura in care se pastreaza in pozitia lui legitima de asigurare a justitiei, a sigurantei si a libertatii individuale si colective in termenii rezonabili este slujitorul lui Dumnezeu in societate. Nu am spus slujitorul lui Dumnezeu in neprihanire, chemare pe care statul nu poate s-o aiba niciodata.
"Doua lucruri diametral opuse. Niciodata n'o sa se intrepatrunda decat in mintea celor rataciti".
ȘtergereSunt de acord, ca Imparatia lui Dumnezeu si împaratia cezarului, nu au nimic in comun, prima este vesnica Împaratie a neprihanirii, care odata cu venirea lui Isus este prezenta in lume si de aceea nu trebuie sa ne refugiem de lume, ci dimpotriva sa stam in ea ca sa-i promovam valorile eterne, in timp ce a doua este o forma de organizare a societatii omenesti, vremelnica, insa necesara din perspectiva divina pentru cata vreme va tine lumea aceasta a pacatului. Prin libertatea, justitia si siguranta pe care le ofera in mod real, statul poate favoriza un cadru de succes pentru misiunea Evangheliei in lume. Cele doua imparatii insa pot ajunge intr-o pozitie diametral opusa si in conflict (Apoc.13), atunci când diavolul reuseste sa puna stapânire pe stat prin uneltele lui. Intrepatrunderea lor, nici in cele mai bune momente ale statului in raport cu vointa divina, nu este posibila vreodata, fara sa aduca grave prejudicii credintei crestine. Incercarile in acest sens ca de pilda cezaro-papismul bizantin, suprematia papala in evul mediu, biserica de stat, etc, sunt rataciri la fel ca si atitudinea de nesupunere fata de cerintele legitime ale statului sau de nerecunoastere a rolului pe care Dumnezeu l-a desemnat pentru stat.
George, aceleasi stereotipii, aceleasi sabloane verbale despre crestinism, biserica, amvon si membrii bisericii care nu gândesc, ci doar inghit nerumegat ceea ce ii invata biserica!
ȘtergereCând folosesc conceptul de originalitate, ma refer la creativitatea mintii omenesti capabila sa produca tot felul de inovatii prin care sa inlocuiasca invataturile de la baza credintei crestine primite prin revelatie, desfigurând-o astfel. Poti fi original si inventiv in felul in care o predici, o explici, o ilustrezi, o dezvolti intr-un tratat de teologie, insa niciodata nu poti adauga ceva nou si strain de ea asa cum se afla in Scriptura, fie din mintea ta, fie din filozofii desarte, fie din stiinta, cum mai nou este la moda.
Era normal ca intre paradigma fariseica traditionala si credinta predicata de Pavel si ceilalti apostoli sa fie o diferenta categorica, prin originalitatea si noutatile pe care Evanghelia le-a adus in mod exclusiv. Aceasta originalitate a Evangheliei insa trebuie sa ramana nestirbita si in sec.21. Nu mai poti adauga nimic. Originalitatea in acest domeniu poate fi cel mult variatiuni pe aceeasi tema.
In succesiunea traditiei profetice pana la Isus exista o legatura de continuitate si de progres, nu de originalitate. Originalitate gasesti daca compari pe Buda, cu Confucius, cu Mahomed, etc. Profetii insa “vorbesc aceeasi limba” si pe aceeasi veche structura de baza, construiesc unul si acelasi edificiu al credintei, toti in legatura stransa unii cu altii. Isus este apogeul si punctul terminus al revelatiei (Evrei 1:1-2). In misiunea Evangheliei, trebuie sa fim atenti sa nu punem o alta temelie decat cea care a fost pusa si sa nu folosim alte materiale decat cele autorizate, chiar daca noua ni s-ar parea ca altele de data mai recenta ar fi de mai mare calitate si relevanta (1Cor.3:10-15).
“Și mă rog, cum adică riscul pe care mi l-am asumat eu „ desfigurează revelația biblică ”?!?!?!?
Ceea ce faci tu aici pe blog s-ar putea numi deconstructie, adica presupui ca Biblia este in parte gresita si pretinzi ca prin analiza critica si prin filtrul datelor oferite de “stiinta” redescoperi adevarul. Nu este aceasta o desfigurare a revelatiei biblice?
Cât despre parintii bisericii si despre toate vocile profetice care s-au auzit de-a lungul istoriei bisericii, inclusiv Elena White, nu cred ca acestia au adus revelatii in plus fata de Evanghelie. Ei au avut un alt rol. Nici unul din ei nu aveau permisiunea sa fie originali in raport cu originalitatea Evangheliei si nici nu au fost, decât in felul in care au contextualizat Evanghelia cea vesnica.
Ultimul paragraf este o parodie la adresa adventistilor si crestinilor in general cu privire la credinta lor despre viata vesnica. Nu asta este realitatea credintei noastre in mantuire.
" Experienta mea cu ei este diferita. Printre ei am vazut destul de multi ironici, uneori pana la cinism, insa acestia de obicei nu erau printre cei mai seriosi si spirituali. "
ȘtergereExperientele pot diferi domnule Boanta. Si eu am vazut tentative de ironie la adventisti, insa majoritatea au esuat in mitocanie. Ironia e intr'adevar o arta si cere inteligenta. Ironia in gura prostului e ca ragetul magarului in imparatia cerurilor.
" ...de aceea nu trebuie sa ne refugiem de lume, ci dimpotriva sa stam in ea ca sa-i promovam valorile eterne, in timp ce a doua este o forma de organizare a societatii omenesti, vremelnica, insa necesara din perspectiva divina pentru cata vreme va tine lumea aceasta a pacatului."
Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?
Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.
Din nou, aveti mare dreptate. Si vorba Dvs: nu pe mine ma contraziceti, ci Biblia. Va riscati viata vesnica domnule Boanta?
"George, aceleasi stereotipii, aceleasi sabloane verbale despre crestinism, biserica, amvon si membrii bisericii care nu gândesc, ci doar inghit nerumegat ceea ce ii invata biserica!"
E gresit ca va repeta la nesfarsit ca gresiti? Asta e greseala lui? Luati'l la tinta cu pietre, cum faceau evreii cand se saturau de cate unu' care le tot zicea ca nu's in regula!
Iar realitatea, domnule Boanta, sigur ca e un termen generalist pt unul mai interesat de delirurile sfintilor parinti decat de descoperirea ei. Pt ca sfintii parinti pot face cata gargara vor, ca realitatea tot CEL CE ESTE ramane...
Domnule Tamas, desi sunt intru-totul de acord cu textele pe care le enumerati, totusi nu-mi pot schimba pozitia privitor la relatia crestinului cu lumea! "Nu te rog sa-i iei din lume ci sa-i pazesti de cel rau" (Ioan 17). Nu trebuie sa ne refugiem in izolare, asa cum fac pustnicii si unele secte distructive, pe motiv ca nu poate exista nici o legatura intre neprihanire si faradelege, ci sa stam in lume, printre oameni, ca mesageri si cetateni ai Imparatiei lui Dumnezeu. Deoarece Imparatia lui Dumnezeu este activa in lume, tocmai prin cei care au acceptat in inima lor pe Isus Hristos ca Domn. De aceea, ar fi trebuit sa faceti copy-paste in felul acesta: "prima este vesnica Împaratie a neprihanirii, care odata cu venirea lui Isus este prezenta in lume si de aceea nu trebuie sa ne refugiem de lume, ci dimpotriva sa stam in ea ca sa-i promovam valorile eterne".
ȘtergereTextele pe care le enumerati fac referire la compromisul pe care unii crestini il practica, in relatie cu cele doua imparatii spirituale in conflict prezente in lume. Ei accepta in viata si comportamentul lor ceva din valorile imparatiei neprihanirii, în timp ce le amesteca cu nonvalorile imparatiei diavolului, care sunt promovate cu succes astazi in societate.
Dar, de aici nu inteleg ca crestinul nu trebuie sa se comporte ca un cetatean responsabil in indeplinirea obligatiilor sale fata de statul in care locuieste ca peregrin in lume. Eu nu identific statul cu lumea, in sens spiritual, asa cum nu identific nici familia sau biserica. Ele pot sa nu fie ideale, pot sa fie adesea afectate de spiritul lumii faradelegii, insa dincolo de orice, ele sunt institutii rânduite de Dumnezeu, prin urmare nu le putem identifica cu lumea peste care stapâneste diavolul. Ar fi o eroare.
Domnule Boanta, intram incet pe un taram tare ma tem ca putin explorat de Dvs.
Ștergere" "Nu te rog sa-i iei din lume ci sa-i pazesti de cel rau" (Ioan 17). Nu trebuie sa ne refugiem in izolare, asa cum fac pustnicii si unele secte distructive, pe motiv ca nu poate exista nici o legatura intre neprihanire si faradelege, ci sa stam in lume, printre oameni, ca mesageri si cetateni ai Imparatiei lui Dumnezeu. "
Daca studiati putin istoria omenirii, si daca se poate si serios, o sa vedeti ca civilizatia in general se rupe de Dumnezeu. Este o directie aleasa de om, nu de Dumnezeu.
Civilizatia poarta in sine o structura a raului, prin modul in care e organizata si prin valorile ei. Tot civilizatia, ca sa ramanem in continuare in topic, a dezvoltat sistemul in care Cezarul stapaneste peste alt om, glorificand tirania.
E lucrul dracului, domnule Boanta.
Tot ce a devenit ulterior, nu sunt decat variatiuni pe aceeasi tema, unele mai perfide decat altele, cu scopul de'a le masca si de'a le face usor de digerat si acceptat. Un curvasarai global, pe care il numim politica si pe care Dvs il numiti necesar si ca venind de la Dumnezeu. De'aici ne dam seama ca Dvs confundati dumnezeii!...
Votul Dvs, ala cu maxim simt civic, nu reprezinta decat alegerea Dvs "libera", in care va alegeti stapanul. Punct. Faceti diferenta?
De'aia, eu sau George nu votam, pt ca avem deja unul, care nu e om. La mine e mai mult o idee. Nu stiu cum e la George.
Tot in civilizatia asta a Dvs, pe care eu o urasc pana la sange, vi se flutura dinaintea ochilor gaselnita grecilor: democratia.
Cica puterea poporului.
Poporul e prost, domnule Boanta. E prost gramada. Si cei care au inventat nenorocirea asta numita democratie, stiau asta. Nu trebuia decat sa tina poporul in ignoranta si sa'l manipuleze in ce directie voiau. Pt ca in final, poporul cel liber alegea ... ce li s'a sugerat. Si de regula li se sugereaza sa aleaga intre 3-4 rahati pusi pe masa. Poporul nu stie ca exista si altceva.
Mai mult, democratia asta a voastra, ca a mea nu e devreme ce'o urasc, e dictatura majoritatii.
Majoritatea e proasta. Cei aflati in minoritate se supun alegerii majoritatii. Ce inseamna vointa Dvs in acest context? Nimic domnule Boanta. Nimic. Daca sunteti in minoritate sunteti zero. Nada!
Ce ziceam? Ca Dumnezeu e libertate. Ce treaba are Dumnezeu cu democratia grecilor? Poate ma lamuriti Dvs.
Intr'o astfel de lume, sa ma scuzati, abia daca'mi gasesc locul. Nu'i a mea. Nu'mi place, o urasc din tot sufleul.
Ma constrange, ma obliga, ma face sclav. Ma manipuleaza, ma trage de picioare in jos. Ma duce curentul cu ea.
Si asta e valabil in fiecare amanunt al vietii noastre mizerabile.
Nu poti trai intre ei fara sa'ti amarasti sufletul. Nu daca nu esti ca ei. Ca majoritatea.
Civilizatia, poarta in sine destule boli. Stiu cum cititi si interpretati asta, din pacate. Insa tehnica strutului nu va salveaza decat pt moment. Realitatea e tot aia.
Nu stiu daca este o alegere gresita, daca literalmente esti satul si le urasti civilizatia, cam cum urasti camasa manjita de carne... si le intorci spatele, iesind la propriu dintre ei.
Ajungi, culmea departe de ei, dar aproape de Dumnezeu. Eu as numi asta exercitiu de credinta.
Cine merge in continuare pe calea lumii, cu biblia in mana, se joaca in continuare sotron printre citate biblice, demonstrand ca n'a inteles nimic.
Iar asta tine in primul rand de cat de departe vrei sa mergi.
Se pare ca dumneavoastra va cam lipseste curajul asumarii propriilor convingeri.
Si da: civilizatia se va autodistruge. Deja e pe calea aia. Asa e setata. Asa cum s'au autodistrus si altele. Asa cum nici din Capernaum n'a ramas piatra peste piatra...
Tot ce mai pot sa sper e : " Vino Doamne Isuse ".
George, in dimineata asta ti-am recitit articolul. Cometariul tau la Matei 22:21, il vad ca o ironie care are laturile ei de adevar, insa nu tot adevarul. El ataca anumite atitudini condamnabile in raport cu Scriptura, insa mai si amesteca elemente din domenii diferite si le ataseaza conceptului de cezar sau politica.
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu tine ca versetul acesta ca si cele din Romani 13 nu trebuie interpretate in sprijinul implicarii in viata politica. Credinta crestina si politica nu trebuie sa se amestece, deoarece amandoua reprezinta concepte in conflict, care nu se pot armoniza fara sa apara “prostitutia” spirituala. Mai mult, Apocalipsa este plina de imagini simbolice in care puterea politica, avand in spatele ei forte ale raului, uraste si persecuta crestinismul.
Totusi, dincolo de politica, in societate exista latura civica, cetateneasca, pe care se pare ca tu o amesteci cu politica, ceea ce nu cred ca este corect. Ce ne spun aceste texte, si alte cateva pe care le gasim in Biblie, privitor la responsabilitatile civice ale crestinului? Biblia este foarte clara in privinta datoriei crrestinului de a-si onora responsabilitatile civice. Este votul pentru cetatean o chestiune politica sau o responsabilitate civica? Daca politica se angajeaza intr-un anumit demers, indiferent ca este corect sau gresit, iar cetatenii - nu membri de partid care cotizeaza si sunt angajati ca masa de manevra a politicului, ci cetatenii obisnuiti, printre care sunt si crestinii - sunt chemati, asa cum se procedeaza intr-o democratie, sa isi arate prin vot adeziunea sau opozitia fata de acel demers cu implicatii la nivelul vietii lor individuale si colective, este aceasta o chestiune politica sau una civica? Trebuie sa fie crestinul un resemnat, un marginal, un izolat in relatie cu latura cetateneasca a societatii in care traieste sau trebuie sa isi aduca, prin valori morale si spirituale inalte pe care care le are si prin influenta si capacitatea sa de decizie, aportul sau la binele comunitatii civice din care este parte constitutiva?
Privitor la responsabilitatile civice Isus spune: Dati cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Este adevarat ca totodata Isus face o separare intre cezar si Dumnezeu, asa cum spui tu, aratand ca aici sunt doua imparatii diferite si separate, care nu au nimic in comun, insa crestinul care traieste practic in ambele imparatii, adica are doua cetatenii in acelasi timp, trebuie sa isi indeplineasca si fata de cezar si fata de Dumnezeu responsabilitatile legitime.
Chiar daca puterea de influenta spre bine, spre schimbare pozitiva, a crestinului, ca sare a pamantului, este tot mai mica in societate, in raport cu raul care s-a extins asa de mult si este tot mai puternic si mai corupt, din partea lui ar fi un act de lasitate sa stea indiferent deoparte fara sa-si aduca acel putin pozitiv de care dispune.
„ Este votul pentru cetatean o chestiune politica sau o responsabilitate civica? ”
ȘtergerePăi nu e clar că politică? Aici vorbim despre un vot politic, nu despre unul dintr-o corporație națională unde ca anjagat trebuie să-mi spun părerea dacă trebuie sau nu modificat statutul corporației . Responsabilitatea civică are de-a face cu plata taxelor și impozitelor către Cezar, că tot Cezarul îmi dă pâine și circ ( a se citi mass-media actuală), dar de aici și până la a spune că ptr faptul că îmi dă pâine și circ trebuie să mă duc să-l votez pe el sau senatorii lui...e cu totul altceva. Eu nu văd votul nicidecum ca o resp civică, ci ca pe una esențialmente politică.
” insa crestinul care traieste practic in ambele imparatii, adica are doua cetatenii in acelasi timp, trebuie sa isi indeplineasca si fata de cezar si fata de Dumnezeu responsabilitatile legitime.”...
Ghiță, Ghiță... păi exact asta e scuza perfectă despre care vorbeam mai sus a acelor „ creștini ” care au intrat în politică, prin parlamente și partide politice. Ce? nu propovăduiesc partidele politice o lume mai bună? Nu a propovăduit nazismul și comunismul un viitor luminos omenirii? Și nu a propovăduit capitalismul împărăția lui Dumnezeu pe pământ? Astăzi știm însă cu siguranță că TOATE sunt ale dracului, și nu au nimic de-a face cu Dumnezeu. Chiar nimic!
Eu unul, dragă Ghiță, nu am decât o singură cetățenie spirituală! Eu nu umblu și nu vreau să umblu cu duplicități! Trăiesc fizic pe pământ, dar știu că acest pământ nu este destinația mea finală, nu este interesul meu primordial, nu este ... țara mea! Pentru aceia care consideră totuși că trebuie să investească până și votul lor în treburile acestui pământ, atunci da...votul este o responsabilitate. Altfel cum ?!?
Eu raman la parerea ca votul este o chestiune civica, cel putin pentru acea majoritate a crestinilor neimplicati in dezbaterile luptei politice. Indiferent cum ar fi privit, eu nu cred ca a vota este ceva rau, asa cum nici abtinerea de la vot nu implica o greseala din punct de vedere moral.
ȘtergereCa unii crestini au intrat in politica, prin partide si parlament, este adevarat insa: 1. sunt foarte putini, majorititatea crestinilor nu ar face asta 2. nu stiu in ce masura se pot mentine curati, asemenea lui Daniel, si se folosesc de mijloace in acord cu morala crestina in deciziile pe care le promoveaza 3. este o alegere personala si privata, si fiecare este liber sa desfasoare orice activitate legitima pe care o doreste, iar la urma raspunde de faptele lui inaintea lui Dumnezeu, la fel ca mine si ca tine 4. ei nu angajeaza biserica in nici un fel, nu o reprezinta, si nici biserica nu-i recunoaste in aceasta calitate.
Sunt de acord cu ceea ce afirmi in ultimul paragraf, cu exceptia nuantei maniheiste, pe care o sesizez si care prezinta lucrurile in alb si negru, de parca tot ceea ce este in lume este absolut rau, iar binele se afla undeva intr-o lume ideala indepartata in care speram sa ajungem, motiv pentru care ar trebui sa fugim de/din lume, sa nu avem legatura si sa nu ne implicam in nimic din ceea ce apartine ordinii ei de lucruri stabilite. In practica nimeni din cei ce gandesc asa nu este consecvent cu ceea ce afirma, cu exceptia unor secte distructive si periculoase. Eu cred ca trebuie sa fugim de lume doar in sensul respingerii sistemului de valorii pervertite al lumii. In timp ce traim fizic in "cetate" si ne indeplinim constiincios responsablitatile fata de ea, dpv spiritual si moral, traim in împaratia lui Dumnezeu, manifestând dragostea Sa fata de oamenii din lume.
O comentez astfel: Indiscutabil marele Pavel a greșit aici. A vorbit de la el însuși, cum a mai făcut-o și altă dată prin epistolele sale. Nu ar fi deloc singura dată când vorbește din înțelepciunea sa, nu din înțelepciunea divină.
RăspundețiȘtergereArgumente:
1. O acceptare adliteram a acestor idei a dus întotdeauna la acte morale de o gravitate deosebită. În timpul comunismului mulți popi și pastori, chiar adventiști sau reformiști, care au intrepretat literal acest pasaj din Romani 13... și-au liniștit conștiința că nu e cine știe ce lucru grav să colaborezi cu securitatea comunistă din moment ce „ statul comunist este slujitorul lui DUmnezeu ”. Și și-au liniștit-o tocmai pe baza acestor pasaje. Tinerii AZS care preferau să facă instrucție sâmbăta în loc să nu meargă la instrucție în această zi, și-au ușurat enorm viața din acest pct de vedere, deoarece nu au trebuit să fie trași la rsăpundere în vreun fel, ca tinerii reformiști sau iehoviști, deex. Nu au trebuit să fie trași la răspundere nici măcar de pastorii lor, care au închis ochii în fața acestei clare călcări de poruncă a poruncă a patra, argumentând că armata statului și statul în sine nu sunt altceva decât „ slujtori ai lui Dumnezeu ”. Tot la fel se duceau unii copii adventiști sâmbăta la examene, etc.
Dar asta e floare la ureche pe lângă ceea ce s-a întâmplat în WW II în germania și Austria. Biserica AZs de aici a ascultat militărește ordinele lui Hitler, ba chiar a vândut pe frații ei reformiști mai conservatori, deoarece ... nu-i așa, Pavel a spus clar că „ nu este stâpânire care să nu vină de la Dumnezeu ”, ...prin urmare, cu siguranță, și stăpânirea nazistă a fost o unealtă în mâna lui Dumnezeu. Ca să-i curețe pe evrei, desigur. Ei bine, acceptarea unei astfel de interpretări a acestor versete nu numai că este aberantă, dar chiar periculoasă în societatea care trăim ( aici în germania dacă îndrăznești să spui public așa ceva, fie și pe forumuri, ești aspru amendat ). Nimeni sănătos la cap nu cred că mai este în stare pe baza acestor versete să afirme că Stalin sau Hitler sau Ceaușescu, sau Mao tze dun , etc, etc, etc,... au fost stăpâniri „ venite de la Dumnezeu ”... și că „ cine se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu. ” Trebuie să fie efectiv dus cu pluta rău de tot, să afirmi că acele stăpâniri omenești, plus încă multe altele, au fost „ rânduite de Dumnezeu ”.
2. Pavel se pare că a făcut abstracție în totalitate de afirmațiile lui Isus, cum că nu Dumnezeu sau el este stăpânitorul acestei lumi, ci diavolul.Ca atare, dacă diavolul este Stăpânitorul din umbră a acestei lumi, trebuie să stăpânească cumva această lume. Cum? Prin stăpânirile omenești. Este atât de logic, nu? Ce fel de stăpânitor al acestui pământ este diavolul dacă nu are supuși aici? Ori ca să spui că supușii diavolului, gen Hitler, Cezar , Pilat, Nero, Ceaușescu atc, și-au primit stăpânirea de la DUmnezeu este o contradicție nu numai cu logica, dar și cu afirmația lui Isus. DUmnezeu nu are nimic de-a face cu împărățiile acestei lumi, și chiar împărăția Lui nu este din lumea aceasta, și nu se supune sub niciun fel standardelor acestei lumi. A, că uneori în istorie, Dumnezeu s-a folosit de anumiți lideri politici sau militari sau împărați pentru interesele sale, asta e altceva. Dar nu deduc de aici că dacă Dumnezeu s-a folosit de Cir de exemplu, sau de Nabucco, efectiv Dumnezeu i-a instalat în funcția respectivă și că având acea funcție le-a dat acelor indivizi vreodată dreptul să se numească „ unelte ” sau „ slujitori ” ai lui DUmnezeu ”.
George, subscriu la unele din afirmnatiile tae, iar cu altele sunt in dezacord.
Ștergere1. “Indiscutabil marele Pavel a greșit aici. A vorbit de la el însuși”.
Nu cred ca apostolul Pavel in Romani 13 a vorbit din întelepciunea lui si neinspirat. Este adevarat ca in 1 Corinteni 7 apare ideea unor sfaturi personale, pentru situatii circumstantiale, pentru care el nu are o declaratie directa de la Domnul, asa cum are in cazul casatoriei, (“dupa parerea mea”, “le poruncesc nu eu ci Domnul”), însa incheie seria lor cu declaratia “Si cred ca si eu am Duhul lui Dumnezeu”, care dupa parerea mea da autoritatea inspiratiei pentru cele declarate. Nicaieri in Romani 13 nu apare un asemenea fel de vorbire, care sa denote parerea lui personala, dar chiar si in cazul acesta nimic nu ne-ar indreptati sa privim ca inspirate unele declaratii ale sale, in timp ce pe altele sa le consideram pareri pesonale neinspirate.
2. “Pavel se pare că a făcut abstracție în totalitate de afirmațiile lui Isus, cum că nu Dumnezeu sau el este stăpânitorul acestei lumi, ci diavolul”.
Cu tot respectul afirm ca nu Pavel a facut abstractie de afirmatiile lui Isus, ci tu, George, faci abstractie de totatilatea declaratiilor lui Isus, ale lui Pavel si ale intregii Biblii privitor la subiectul nostru, in timp ce amesteci “merele” din afirmatia lui Pavel, cu “perele” din afirmatia lui Isus.
a. Când Isus a spus ca diavolul este stapânitorul acestei lumi, nu a zis ca Dumnezeu si-a pierdut dreptul Lui de proprietate si de stapânire asupra ei. Pentru ca Acelasi Isus care a zis “vine stapânitorul lumii acesteia” (Ioan 14:30), a mai zis, “Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stapânitorul lumii acesteia va fi aruncat afara” (Ioan 12:31), ceea ce s-a si întâmplat la cruce. Pentru Isus, diavolul este un stapân uzurpator, nu un stapân de drept. Stapanul de drept al lumii acesteia este Dumnezeu si El niciodata nu a renuntat la acest drept si nici nu a abandonat-o în mânile diavolului. El a fost, este si va fi pana la sfarsit prezent si activ in lume, atât prin lucrarea providentei Sale, cât si prin cea de mântuire. Pentru ca lumea este a Lui!
b. Ce se intelege prin “lumea” in care diavolul s-a pus cu de la sine putere stapân? Cu certitudine nu se refera in mod direct la stat, societate, biserica, familie, planeta pamânt. Este adevarat ca acestea pot fi penetrate intr-o masura mai mare sau mai mica de “lumea” diavolului, dar acesta este un alt subiect. Biblia are numeroase avertizari sa nu iubim lumea si lucrurile din lume, in timp ce pe de alta parte ne spune ca Dumnezeu iubeste lumea, ca ea este proprietatea lui Dumnezeu, ca este creatia Sa si obiectul grijii Lui providentiale si mantuitoare, iar lucrul acesta este adevarat nu numai cu privire la copii Sai credinciosi din lume, ci si cu privire la cei necredinciiosi (Matei 5:45). In acelasi timp, ne cere sa ne rugam pentru toti oamenii din lume, inclusiv pentru reprezentantii sistemului politic (1 Tim.2).
ȘtergereCum întelegem aceasta aparenta contrazicere? In Efeseni 2 apostolul Pavel spune: “Voi erati morti in greselile si pacatele voastre, in care traiati odinioara, dupa mersul LUMII acesteia, dupa DOMNUL PUTERII VAZDUHULUI, a duhului care lucreaza acum in fii neascultarii...”. Aici si in alta parte, Pavel vorbeste in consonanta cu Isus, care numeste pe diavol stapânul lumii. Iar lumea (imparatia) diavolului este una de natura spirituala si consta dintr-un sistem de valori pervertite, pe care din nefericire a reusit sa-l implementeze in lumea care este proprietatea lui Dumnezeu. Si sunt foarte multi cei care le-au acceptat ca sistem de viata. Insa, slava Domnului ca in aceasta lume pentru care se lupta imparatia diavolului s-o supuna in totalitate, dar înca nu a reusit - ca daca ar fi adevarat ca a cucerit-o total, nici eu nici tu nu am mai scrie acum linistiti in fata calculatoarelor - odata cu venirea lui Isus Hristos, Imparatia lui Dumnezeu a intrat in lume si isi desfasoara lucrarea, pana la incheierea istoriei. Iar, prin harul Domnului, ma bucur sa ma pot considera un supus al acestei ultime împaratii.
c. In Romani 13 apostolul Pavel spune ca autoritatea de stat a fost asezata de Dumnezeu (la fel ca familia si biserica) si cere crestinilor sa i se supuna. Când face aceasta afirmatie, nu numai ca nu face abstractie si nu-L contrazice pe Isus - care spune: “Daci cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”, iar in cuvintele catre Pilat “N-ai avea nici o putere (exousia, stapânire) asupra Mea. . . daca nu ti-ar fi fost data de sus” (Ioan 19:11) – ci, mai mult, el se încadreaza in indelungata traditie a V.Testament, la fel ca si Isus, conform careia Domnul (Yahweh) este suveran peste împaratiile oamenilor “si le da cui Ii place” (Da. 4:17) si prin întelepciunea Lui “împaratesc împaratii. . . si cârmuiesc dregatorii” (Pr.8:15). Pentru ca statul este o institutie rânduita de Dumnezeu care este împotriva anarhiei in societatea omeneasca, in mijlocul careia Isi desfasoara planurile Sale. Motiv pentru care crestinii nu trebuie sa fie nici anarhisti, nici subversivi. Este voia lui Dumnezeu sa existe statul pentru asigurarea justitie, pacii si sigurantei, si sa protejeze pe cetatean, dupa cum bine spunea Platon, atât de “bestiile” din exterior (barbarii agresori), cat si de “bestiile” din interior. Statul are rolul de staul protector pentru turma. Fara guvernarea legilor lui drepte, ticalosii si egoistii ar pune mâna pe putere, iar cel slab ar fi lipsit de aparare, iar în lipsa lui ar domni legea junglei. Sper ca nu esti de acor cu asa ceva. In plus, existenta statului confera anumite beneficii economice si de confort al vietii pe care nu le-am putea avea in lipsa lui.
ȘtergereExista multe exemple din Scriptura si din istorie care arata ca autoritatea de stat poate functiona ca “slujitor” al lui Dumnezeu. Amintesc doar rolul imperiului roman in pregatirea conditiilor istorice prielnice pentru venirea in lume a Mântuitorului (Gal.4:4), decretul lui cezar August privitor la recensamântul ce avea sa contribuie la împlinirea profetiei din Mica 5:2, despre nasterea din Betleem, vestita “pax romana” ceea ce a facut posibila raspândirea misionara a crestinismului, etc.
Acum, in timp ce trebuie sa recunoastem rolul divin al statului, trebuie sa fim foarte atenti cum interpretam Romani 13. Nu putem intelege pe baza lui ca Caligula, Irod, Nero, Domitian, Hitler si Stalin, etc. ar fi slujitorii lui Dumnezeu sau ca Dumnezeu ar fi responsabil de faptele lor si ca ar trebui sa ne supune unor asemenea bestii diabolice. Dumnezeu este împotriva tiraniei, la fel cum este împotriva anarhiei. Ceea ce scrie Pavel privitor la stat si la supunere fata de el, scrie in termeni universali si de principiu, de aceea nu înseamna o “foaie in alb” pentru dicatori, in care ei ar putea scrie ce vor. Pavel nu cere o supunere neconditionata si necritica fata de toate cerintele statului. El este slujitorul lui Dumnezeu numai in masura in care ramane in cadrul lui legitim acordat “de sus”, numai in masura in care isi indeplineste functia dupa voia lui Dumnezeu, numai in masura in care promoveaza binele si pedepseste raul. Pentru un regim de dicatura care “lauda” pe raufacatori si “pedepseste” pe cei buni, nu putem folosi necritic Romani 13 fara capitolul complementar acestuia din Apocalipsa 13 si fara Fapte 4:19 si 5:29. Cand cerintele statului vin in conflic cu cerintele lui Dumnezeu, suntem datori sa ascultam mai degraba de Dumnezeu.
Un exemplu admirabil in acest sens. Imediat dupa instalarea regimului comunist in tara, toti pastorii, preotii, rabinii, etc, au fost convocati la sala palatului pentru a li se cere colaborarea bisericilor la construirea noii societati. Dupa ce unii si altii din cei prezenti au vorbit in termeni, care uneori frizau absurdul in interpetarea lui Romani 13, pastorul anglican Richard Wurbrand, fost lider ilegalist comunist in tinerete, a trecut la tribuna si a declarat ca datoria slujitorilor bisericii este sa slujeasca pe Dumnezeu si nu statul comunist ateu, sa promoveze valorile credintei, nu pe ale necredintei. . . A stat 14 ani in inchisorile comuniste din Romania. A supravietuit celei mai barbare persecutii pentru credinta si a iesit apoi sa dea marturie despre ceea ce inseamna sa ramai credincios lui Dumnezeu, atunci cand statul isi foloseste puterea unor scopuri nelegitime in raport cu vointa divina.
ȘtergereIar in Germani nazista este binecunoscut martiriul lui Dietrich Bonhoeffer, pastor luteran din asa numita biserica marturisitoare a Germaniei, care nu s-a supus lui Hitler.
"Tinerii AZS care preferau să facă instrucție sâmbăta în loc să nu meargă la instrucție în această zi, și-au ușurat enorm viața din acest pct de vedere, deoarece nu au trebuit să fie trași la răspundere în vreun fel, ca tinerii reformiști sau iehoviști, deex. Nu au trebuit să fie trași la răspundere nici măcar de pastorii lor, care au închis ochii în fața acestei clare călcări de poruncă a poruncă a patra, argumentând că armata statului și statul în sine nu sunt altceva decât „ slujtori ai lui Dumnezeu ”. Tot la fel se duceau unii copii adventiști sâmbăta la examene, etc."
ȘtergereVad ca reinvii vechea disputa adventisto-reformista privitoare la armata si scoala sambata. Aici, tu afirmi pozitia reformista cat si pe cea a unei bune parti a adventistilor din acea vreme, care in realitate nu credeau altceva decat reformistii, asa cum pretinzi tu din pricina la Romani 13, ci doar ca unii dintre adventisti au fost mai pragmatici in aceasta chestiune, iar altii au suferit.
Te-as intreba totusi: Tu ai facut armata? Nu cred ca ai facut-o! Parerea mea ca nu este bine sa te pronunti in aceasta chestiune. In 1979 eu m-am incorporat si am fost militar un an si jumatate la artilerie. Problema cu sambata in armata dpv practic nu era chiar asa de simpla cum apare acum intr-o teoretizare a ei.
Punctul meu de vedere, care este unul strict personal, s-ar putea sa scandalizeze pe unii. Eu nu cred ca militantii iudei de pe vremea lui Antioh Epifanul, care au refuzat sa puna mana pe sabie in sabat si s-au lasat sa fie macelariti cu miile de sirieni, au avut o pozitie inteleapta, lipsita de fanatism si legalism gratuit si perdant. Ca dovada, dupa aceasta drama iudeii au hotarat sa-si schimbe pozitia si sa lupte chiar si in sabat daca era nevoie.
Eu am ca principiu calauzitor in aceasta chestiune cuvintele lui Isus care spune: "Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” (Marcu 2:27)."Daca ati fi stiut ce inseamna: ´Mila voiesc, iar nu jertfe´, n-ati fi osândit pe niste nevinovati" (Mat.12:7). Omul, cu viata si bunastarea lui fizica si spirituala sunt mai presus de orice norma religioasa sau cultica.
Ghiță, te-am citit cu atenție, dar ori scrii prea mult și obosesc eu să fiu atent, ori faci un ghiveci total din afirmațiile tale. De fapt, tu însuți ba afirmi că avem două cetățenii ( una de aici, una de sus ), ba spui că diavolul este stăpânitorul acestui pământ dar se mai interferează și Dumnezeu din când în când pe parcela diavolului, desemnând El anumite stăpâniri, ba că nu trebuie să ne amestecăm în politică, dar că trebuie totuși să ne ducem la vot ( că votul nu e politică .... dar ce-o fi, atunci?!? ) și o suită de astfel de contraziceri flagrante ideologice astfel încât cineva chiar nu mai înțelege ce vrei să spui. În fine, probabil că cineva mai capabil ca mine poate să te înțeleagă, eu unul nu reușesc.
ȘtergereNumai un singur exemplu este suficient de revelator,exemplu care demonstrează cât se poate de clar duplicitatea ta teologică, jocul tău de glezne recunoscut iudeo-adventist, gândirea ta babiloneano-laodiceană: spui că „ eu nu cred că militanții iudei de pe vremea lui Antioh Epifanul care au refuzat să pună mâna pe sabie în sabat au avut o poziție înțeleaptă ...”
Culmea este că tot tu ai accepta imediat valoarea principiului non-violenței exprimat de Isus în Ghetsimani : „ Petre, bagă sabia în teacă, căci oricine scoate sabia, de sabie va pieri ”. Adică tu ai accepta imediat, repet, acest principiu ...că na, doar vine din gura lui Isus, dar la trei fraze după, ca și Petru, ai spune că există situații deosebite în care luarea săbiei în mână devine imperioasă. După care ai începe să dezbați acele situații în care luarea săbiei în mână ar fi legitimă. Legitimă, deși Isus a făcut-o NELEGITIMĂ.
Dar asta știu adventiștii să facă: duplicitatea ideologică le curge prin vene, și au moștenit-o cu siguranță de la evrei: Nici cu Dumnezeu, nici cu Cezarul. În timp ce Isus spune clar: ori cu Dumnezeu, ori cu Cezarul. Ghiță, chiar am răbdare cu tine... dar nu mă obliga ca să-ți consider ideile care se bat cap în cap drept niste argumente serioase. Încolo, te cunosc personal și știu că ești chiar un om de treabă :-)
George, ma uimeste faptul ca ma intelegi cu totul aiurea, si pui in gura mea idei pe care nu le-am spus. Sau sa fie asta o tehnica de aparare? De pilda, eu nu stiu sa fi amintit ceva de Petru. Iar despre subiectul in discutie am scris destul de clar si pe inteles.
ȘtergereConsider raspunsul tau o bascalie, mai degraba decât un raspuns la ideile pe care le-am exprimat cu destula claritate si coerenta incât sa poti intelege. Ma uimeste pur si simplu!
Ce este confuz si fara inteles in ideea ca lumea aceasta este creatia si prorpietatea lui Dumnezeu, ca El niciodata nu a renuntat la ea, si ca este implicat activ in societatea omeneasca prin providenta si lucrarea Sa mantuitoare?
ȘtergereCa diavolul este un stapan urzupator, nu de drept, care a incercat o cucerire totala a lumii, insa niciodata nu a reusit complet, ca altfel nu am mai vorbi de poporul lui Dumnezeu din VT? Ca la cruce diavolul a fost invins, chiar daca i s-a mai lasat inca putina vreme sa lucreze?
Ca imparatia lui Satana nu este una pamanteasca, ci una spirituala, o lume a valorilor morale pervertite, la fel cum si imparatia lui Dumnezeu care a intrat in lume odata cu venirea lui Isus Hristos, este una spirituala, dar a valorilor autentice?
Ca aceste doua împaratii spirituale sunt in conflict in lumea aceasta, iar societatea si formele ei legitime de organizare pot fi influentate fie de una fie de alta dintre cele doua imparatii, in functie de alegerea celor care le reprezinta?
Ca este o grava confuzie sa identifici statul cu lumea peste care guverneaza diavolul, asa cum faci tu?
Ca Dumnezeu, in lumea aceasta, care este proprietatea Lui, a rânduit de-a lungul istoriei sa existe guvernarea de stat, pentru asigurarea dreptatii, libertatii si sigurantei individuale? Ca in aceasta isi gaseste statul legitimitatea existentei sale din perspectiva divina?
Ca la fel cum individul, familia si biserica, si alte institutii din societate sunt sub asaltul imparatiei diavolului, la fel este si statul? Si ca adesea statul isi iese din cadrul lui de legitimitate pentru care a fost rânduit de Dumnezeu sa existe, si in loc sa slujeasca scopurile divine pentru societate in general, devine o unealta in mana diavolului? Apoc 13.
Ca cerinta din Romani 13, de a ne supune autoritatii statului este conditionata de ramaneerea acestuia in cadrul lui de legitimitate? Ca Romani 13 nu este o foaie in alb pentru tirania dictaturii si ca trebuie sa ne supunem cerintelor staului atata vreme cat acestea nu vin in conflict cu cerintele lui Dumnezeu?
Ce este asa de greu de inteles George? Sau te faci ca nu intelegi? I´m sorry, dar nu asa se poarta un dialog!
George, duplicitatea asta e clar de unde vine: din necredinta.
ȘtergereAvraam a fost socotit neprihanit pt ca l'a crezut pe Dumnezeu. Punct.
Cine nu'L crede, oscileaza sau rataceste vesnic printre ideologii, nemaistiind care'i buna sau care nu. Se codeste sa accepte realitatea spusa de'un om simplu, pt ca din snobism tinde sa creada ce'i spun sfintii parinti, ca cica ei au fost scoliti in de'astea. Yeah, sure. E de acord ca Dumnezeu a ascuns intelepciunea de fruntasii veacului, insa nici nu poate crede adevarul unui om simplu, ca deh, nu se potriveste cu scala lui de valori care cauta la fata omului...
Asa ceva pe limba noastra se numeste curvasarai. Adica esti curva. N'ai coloana. Sau ai, da' putin flexibila, ca adventistii...si nu numai. Toti sunt o apa si'un pamant.
Nu'si imagineaza cum a fost privit Isus, un simplu fiu de tamplar in ochii lor, care le dadea peste cap toata lumea lor mincinoasa, infruntand invatatii vremii, si ridiculizandu'le "intelepciunea".
Au transformat un mesaj de iubire, asa cum este cel al Bibliei intr'o monstruozitate, in ceva care nu mai atrage privirile nimanui. Si din cauza asta, tocmai ei, religiosii, sunt instrumentele prin care taticul nostru, Satana ne inseala. Stiu cat de greu cade afirmatia asta, insa stiu la fel de bine si ca'i adevarata.
Ghiță, că înțeleg aiurea ce spui tu .... ar fi discutabil, dar că fac bășcălie, este exclus cu siguranță! Întreabă-l pe Mizantropescu, K și Agricultor că obișnuiesc chiar să șterg comentarii dacă ele devin exclusiv bășcălie. Deci chiar nu e cazul să mă acuzi de asta.
ȘtergereApoi, tu nu ai amintit nimic de Petru, aia a fost doar o comparație făcută de mine, un exemplu imaginat de mine. Însă acest exemplu a fost binevenit, deoarece Petru a fost omul care fost lăudat de Isus la un moment dat că Dumnezeu i-a descoperit ceva, după care la doar 5 minute distanță a fost mustrat cu „ Înapoia mea Satano !”. Petru era confuz și schimbător în concepția lui despre Mesia, deoarece accepta cuvintele lui Isus doar prin prisma mentalității care fusese formată de „fruntașii veacului” său, fariseii. La fel ești și tu. Accepți biblia și evanghelia ca etaloane supreme spirituale, dar consideri că și sfinții părinți au fost inspirați, deși au vorbit clar împotriva evangheliei. Accepți că Cezarul nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, dar apoi îl bagi musai pe Dumnezeu în treburile acestei lumi, în guverne, state, și alte forme de guvernământ politico-religioase, chipurile pentru că acestea respectă anumite libertăți fundamentale ale omului. Sorry, nu ai dreptate deloc, cfm tocmai Scripturii. A spune că Dumnezeu este implicat cumva în treburile acestei lumi, punând stăpâniri omenești și guverne democrat-liberale, și că adevărații creștini ar trebui să meargă la vot ca să-și exercite niște îndatoriri civice față de Cezar, este pur și simplu o gogoriță, pe care eu nu o înghit. Dacă tu poți să accepți ghiveciul ăsta politico-religios dintre Dumnezeu și Cezar, treaba ta. Eu nu pot. oricum, știu f bine că evreii și adventiștii sunt campioni neîntrecuți la a împăca capra cu varza, lumina cu întunericul, templul lui Dumnezeu cu idolii. Dar eu nu particip la asemenea orgii, mulțumesc.
” ... că este implicat activ in societatea omeneasca prin providenta si lucrarea Sa mantuitoare?”
ȘtergereCred că este implicat activ, dar dacă tiparul de acum 2000 de ani se repetă ( și eu cred că sunt convins că se repetă, că doar de atunci nu s-a schimbat nici omul, și nici Dumnezeu în esență ), atunci NIMENI NU ÎL BAGĂ ÎN SEAMĂ. Adică oamenii prin care El vorbește și pe care El îi alege ca să spună ceva omenirii sunt mereu anonimi celebri, oameni simpli, desconsiderați, marginalizați, batjocoriți și ridiculizați de stăpânirile acestui veac, bisericile și guvernele.
„ Ca este o grava confuzie sa identifici statul cu lumea peste care guverneaza diavolul, asa cum faci tu?”
De la vreo 6-7 ani știu că lumea asta a diavolului, Stăpânitor de facto al ei, are forme de guvernare concrete, numite state. Când vorbim despre lumea de la piață este una. Dar când vorbim despre lume ca termen socio-politic, vorbim despre state și guverne. Așadar, orice copil de 6 ani știe că „ statul ” și ” lumea” nu sunt decât două substantive diferite, dar cu aceeași semantică. Confuzia nu este să identifici statul cu lumea din punct de vedere socio-politico-moral, ci să nu o identifici. Adică lumea aia ce e? Așa, o masă amorfă de oameni și idei, sau un cadru organizat socio-politico-religios?!?!? Ei bine, ceea ce spune eu pe acest blog de vreo doi ani este că acea organizare socio-politico-religioasă este „ lumea ”, „ fruntașii veacului acestuia ”, „ supușii diavolului ” sau cum mai vrei tu să le spui.
„ Ca Dumnezeu, in lumea aceasta, care este proprietatea Lui, a rânduit de-a lungul istoriei sa existe guvernarea de stat, pentru asigurarea dreptatii, libertatii si sigurantei individuale? Ca in aceasta isi gaseste statul legitimitatea existentei sale din perspectiva divina? ”
Te rog frumos, adu argumente serioase, dacă vrei să te iau în serios. Despre argumentul Romani 13 deja ți-am spus răspicat că este înțelepciune omenească, și nu inspirație divină. Am explicat logic deja de ce, și nu am chef să mă mai repet. Încearcă dacă se poate să găsești vreun cuvânt de-al lui Isus sau Dumnezeu direct în acest sens, dacă e cu putință. Apostolii au spus și multe bazaconii, deși pentru tine este impactant asta. Dar asta este o altă temă de discuție, nu intrăm acum în ea.
„ Si ca adesea statul isi iese din cadrul lui de legitimitate pentru care a fost rânduit de Dumnezeu sa existe, si in loc sa slujeasca scopurile divine pentru societate in general, devine o unealta in mana diavolului? Apoc 13.
Devii deja ridicol cu apărarea ideii că statul este vreo unealtă divină întru slujirea scopurilor divine. Confuzia ta este uriașă aici și ideologia ta direct contrară vorbelor răspicate ale lui Isus ” Împărăția mea nu este din lumea aceasta ”; „ Dați Cezarului ce-i al cezarului, și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu, etc, etc,etc ). Poate îmi explici și mie cum poate fi concret statul o unealtă divină, cum și când a fost rânduit de Dumnezeu să existe, și ce scopuri divine vrea să-și împlinească Dumnezeu prin stat? Ghiță, când spui stat, spui implicit guvern, parlament, constituție, președinte, prim ministru, curte constituțională, partide, adică POLITICĂ. Cum oare e posibil ca Dumnezeu să se folosească de așa ceva întru atingerea scopurilor sale... poate ne explici și nouă, ptr că eu chiar găsesc extrem de aberantă o asemenea idee !!!
Ceea ce faci tu Ghiță este să atribui oricăror evenimente „lumești ” implicații divine. Vedeam zilele astea un documentar din Siria unde vorbea un rebel care luptă împotriva guvernului lui Assad. La fiecare propoziție lua în gură numele lui Alah. Alah în sus, Alah în jos. Ce mare e Alah că i-a ajutat să doboare un elicopter, ce mare e Alah că i-a ajutat să anihileze un blindat guvernamental, că cu voia lui Alah victoria e aproape, șamd. Creștinii spălați la creier de o viață întreagă fac exact la fel. Îl văd pe Dumnezeu peste tot. Ba într-o amendă radar sau un mic accident de circulație( că n-au dat zecimea la timp ), ba că și-au găsit partenerul potrivit de căsătorie, ba că au luat bac-ul cu brio, ba că a venit tramvaiul la timp ca să nu piardă cine știe ce eveniment, etc, etc. Din păcate, nici tu nu faci excepție, făcându-l pe Dumnezeu profund implicat în treburile acestei lumi, în statele și guvernele așa-zis democratice. Chiar nu îți sare în ochi nicio asemănare izbitoare cu musulmanul care țipă într-una Allah Aqbar?!? Pentru mine și Mizantropescu sunt evidente. Și bănuiesc că și pentru alții....
ȘtergereNu am stofa de moralist (ca altii) dar inainte de toate mi se pare ca pragmatismul ar trebui sa fie mai important decat teoriile abstracte. Daca ar exista un crestin "model" nu cred ca ar fi pasiv la ce se intampla in jurul lui mai ales daca mai si mor oameni din deciziile la care participa. Probabil intr-o tara in care jocul politic decurge normal intre putere si opozitie, in care tensiunea politica dintre stanga si dreapta ajuta dezvoltarea democratiei, am putea crede ca participarea la vot e un moft (dar nici asa). Numai ca Romania de mult nu mai are dea face cu democratia. In timp ce milioane de oameni traiesc in conditii similare lumii a treia, in timp ce viitorul tinerilor romani este calcat in picioare pentru ca buzunarul parvenitilor sa creasca, din moment ce populatia romaniei munceste pe branci ca sa supravietuiasca nu ca sa traiasca, din moment ce pitipoancele si interlopi traiesc in palate din banii populatiei. Din momentul asta mi se pare ca nu mai e o chestiune de moft ci de responsabilitate.
RăspundețiȘtergerePentru isterici care sustin ca participarea la actele sociale inseamna indepartarea de credinta ii invit sa se izoleze in grote, se se faca pustnici si sa renunte si la privilegiile care i le ofera statul. Sunt satul de domnii care vinerea merg sa semneze actele pentru somaj, iar la biserica ne spun cat de rau este statul in relatie cu biserica. Daca am fi onesti ne-am face sihastri si am continua existenta in Tibet. (in mintea unora)
In alta ordine de idei mi se par rizibile unele comentarii facute la adresa lui Mihai Gadea. Nu am inteles de ce trebuie sa condamnam oamenii care au succes in afara bisericii ca si cum ar fi niste vrajitoare in evul mediu. Mi se par oameni cu care ar trebui sa ne mandrim, sa aratam ca poti fi crestin nu e incompatibil cu succesul. Insa suntem imbibati de un soi de nationalism religios, care nu ne lasa sa vedem mai incolo de propiul nas. Suntem o barca naufragiata la doi pasi de tarm, iar pe cei care au ajuns sa navigheze oceane ii catalogam ca eretici.
Spunea Napoleos ca in politica prostia nu e un handicam, ca de fapt e o normalitate... ma intreb daca anumite grupari religioase nu se ghideaza dupa aceasi maxima...!
Nu am stofa de moralist (ca altii) dar inainte de toate mi se pare ca pragmatismul ar trebui sa fie mai important decat teoriile abstracte. Daca ar exista un crestin "model" nu cred ca ar fi pasiv la ce se intampla in jurul lui mai ales daca mai si mor oameni din deciziile la care participa. Probabil intr-o tara in care jocul politic decurge normal intre putere si opozitie, in care tensiunea politica dintre stanga si dreapta ajuta dezvoltarea democratiei, am putea crede ca participarea la vot e un moft (dar nici asa). Numai ca Romania de mult nu mai are dea face cu democratia. In timp ce milioane de oameni traiesc in conditii similare lumii a treia, in timp ce viitorul tinerilor romani este calcat in picioare pentru ca buzunarul parvenitilor sa creasca, din moment ce populatia romaniei munceste pe branci ca sa supravietuiasca nu ca sa traiasca, din moment ce pitipoancele si interlopi traiesc in palate din banii populatiei. Din momentul asta mi se pare ca nu mai e o chestiune de moft ci de responsabilitate.
RăspundețiȘtergerePentru isterici care sustin ca participarea la actele sociale inseamna indepartarea de credinta ii invit sa se izoleze in grote, se se faca pustnici si sa renunte si la privilegiile care i le ofera statul. Sunt satul de domnii care vinerea merg sa semneze actele pentru somaj, iar la biserica ne spun cat de rau este statul in relatie cu biserica. Daca am fi onesti ne-am face sihastri si am continua existenta in Tibet. (in mintea unora)
In alta ordine de idei mi se par rizibile unele comentarii facute la adresa lui Mihai Gadea. Nu am inteles de ce trebuie sa condamnam oamenii care au succes in afara bisericii ca si cum ar fi niste vrajitoare in evul mediu. Mi se par oameni cu care ar trebui sa ne mandrim, sa aratam ca poti fi crestin nu e incompatibil cu succesul. Insa suntem imbibati de un soi de nationalism religios, care nu ne lasa sa vedem mai incolo de propiul nas. Suntem o barca naufragiata la doi pasi de tarm, iar pe cei care au ajuns sa navigheze oceane ii catalogam ca eretici.
Spunea Napoleos ca in politica prostia nu e un handicam, ca de fapt e o normalitate... ma intreb daca anumite grupari religioase nu se ghideaza dupa aceasi maxima...!
Agac, nu aș condamna niciodată pe cineva ptr că a decis să meargă la vot. Cine sunt eu să fac asta?!? Sau cine suntem noi să devenim moraliști pentru alții? Dacă ai înțeles cumva că eu stau să împart sentințe pe aici, care e bun și care păcătos ptr că s-a dus la vot, ai înțeles greșit. Normal că trebuie o implicare a noastră în viața socială, că „ nu mai trăim în grote ”, cum bine zici. Dar asta e una, iar politica e alta. Politica este pentru mine o curvă, și a fost mereu o curvă. Scuză-mi limbajul, dar cei pudici pot să treacă mai departe. NU mă simt de aceea obligat ( de altfel nu mă obligă nici măcar legile țării ) să merg să votez, când știu prea bine că orice-ai face, și ptr oricine ai vota, tot .... rahatul ăla iese.
RăspundețiȘtergereIar dpdv creștin am argumentat deja suficient în plus că apartenența la împărăția lui DUmnezeu, care are cu totul alte valori decât așa zisa democrație, mă determină din start să nu am nimic de-a face cu politica țării mele și a lumii în care trăiesc. Nu pentru că nu sunt un bun cetățean, nu ptr că sunt un Gică-contra sau altceva degenul acesta, ci ptr că sunt un ... CREȘTIN. Dacă Isus, de unde derivă numele de creștin, s-a implicat cumva în chestii de-astea politice, atunci am tot dreptul să o fac și eu. Dar dacă nu... atunci sunt al lumii. Nu înțeleg ce e așa de greu de priceput.
Omul Mihai Gâdea poate că este un om în toată puterea cuvântului. Nu l-a făcut nimeni eretic, ci politicianist. Iar alți AZS sunt și mai implicați decât el în politică, chiar în parlament. „Ce-are de-a face lumina cu întunericul” nu este o întrebare pe care am pus-o eu, ci Pavel. Chiar așa, ce are ?!?
Imi place site-ul asta pentru ca nu trebuie sa spui lucruri "perfecte", ci poti sa exprimi parerea. Varietatea opiniilor face ca lumea sa fie interesanta. Respect idea ca votul nostru conteaza foarte putin pentru politicieni fara constiinta,insa cred ca indiferenta valoreaza si mai putin. Am votat duminica trecuta pentru prima data in viata mea, nu pentru ca astept o schimbare radicala, ci doar din indignarea faptului ca unii au furat cam mult, "sa mai fure si altii". Desigur e ironica ultima afirmatie. Ce vreau sa spun este ca daca se pierde speranta schimbarii, a unei lumi mai bune, sau pur si simplu dorinta de mai bine, nu mai suntem oameni. Devenim automati, niste roboti care asteptam sa se termine bateriile ca sa devenim fier vechi. Cred ca omul are un destin mai mare si nu trebuie sa se multumeasca cu ce ii ofera istoria.
RăspundețiȘtergereAsa cum spui probabil ca politica este o curva care priveste spre Roma, iar religia o fecioara care se uita spre Ierusalim. Fraza asta probabil era usor inteleasa acum 100 de ani. Astazi mi se pare greu de definit cine e cine, si unde se uita fiecare. Politicianul mi se pare un parvenit care se foloseste de orice mijloace ca sa isi atinga scopurile. Discursul lui nu are nevoie de argumente, ci de platitudini si de tipete, de lozinci strigate in campanie. Pastorul se apropie tot mai mult de speta asta de om, cu care nu poti discuta spontan.
Politica se spune ca nu are principii ci numai interese.
Nu vreau sa par un aparator al lui Gadea, dar nu are dea face cu politica, ci cu jurnalismul. E licentiat in teologie si jurnalism cu un doctorat in istorie. Mereu s-a catalogat ca un um a-politic.
„ Asa cum spui probabil ca politica este o curva care priveste spre Roma, iar religia o fecioara care se uita spre Ierusalim. Fraza asta probabil era usor inteleasa acum 100 de ani. Astazi mi se pare greu de definit cine e cine, si unde se uita fiecare. ”
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut mult fraza asta. Eu cred că amândouă se îmbină dureros de profund, din moment ce amândouă gravitează în jurul banilor și al intereselor personale. NU există un partid fără ca să-și facă campanie electorală sau vreo biserică fără ca să facă prozelitism. Interesant este că Isus nu a făcut niciun fel de prozelitism, niciun fel de campanie electorală ptr el însuși. El doar a arătat un mod de viață, și apostolii i-au copai exemplul. Așa trebuia să fie creștinismul, dar din păcate n-a fost să fie așa...și totul, de la Constantin cel Mare încoace, a devenit politică religioasă sau religie politicianistă.
„ Pastorul se apropie tot mai mult de speta asta de om, cu care nu poti discuta spontan.”
Foarte bine zis, din nou. Pastorul sau popa nu poate discuta spontan ptr că în religie nu există spontaneitate, individualism, creativitate, ci doar lozinci, tradiție, uniformitate, reguli. Te abați de la reguli, ești periculos. La fel ca într-un partid, unde nu-ți este îngăduit să formulezi părerea ta personală despre un anume eveniment contra părerii oficiale a partidului, altfel ești tras imediat la răspundere... tot așa și în orice biserică nu poți gândi independent despre Dumnezeu în virtutea liberului arbitru, ci trebuia musai să aderi la platforma-program: dogmele. Altfel..zbori, cum am zburat eu și mulți alți prieteni...
E clar că Gâdea face jurnalism, și poate chiar unul bun. Nu mă înțelege greșit, mie chiar îmi place de felul în care el face jurnalism. Dar jurnalismul ăsta este totuși politicianist la un moment dat. Nu cred că lui îi este indiferent cine câștigă referendumul de duminică. La asta m-am referit. În fine, aici s-ar putea și eu să fiu subiectiv, nu zic nu.
"E păcat sau nu e păcat să mergi la vot?"
RăspundețiȘtergereNu, nu este. Nu exista "pacat", exista etica (morala) personala si sociala.
"Au ceva în comun politica și religia?"
Da.
"Ar trebui un creștin autentic să meargă la vot?"
Nu.
"Au ceva de-a face Dumnezeu și Cezarul?"
In God we trust. Raspunsul la a doua intrebare.
Salut Alex și bine ai venit. MI-ar place să dezvolți ideile tale, mai ales cea potrivit căreia „ nu există păcat, ci doar etică personală și socială”.
RăspundețiȘtergereDragul meu, ai dat-o rau in bara cu acest articol, dar nu-i nimic, toti invatam tot timpul. Desi incerci sa scapi de molozul adventisto-reformat din creier, mai inca multe reziduuri. Pe scurt, ca sa nu o lungesc, crestinul autentic poate sa mearga la vot, asta nu inseamna ca sprijina neconditionat Cezarul si "imperiul" lui. Crestinul desi triaeste ca cetatean al cerului, nu se poate sustrage total acestei lumi. Este ridicol sa afirmi asa ceva. Isus insusi a spus Tatalui ca nu il roaga se ne ia din lume, ci doar sa ne pazeasca de cel rau, adica de Dracu'. Ca ne place sau nu ne place, asta este. Gogomania maxima este cand afirmi ca noi, crestinii nu trebuie sa sprijinim deloc Cezarul si "imparatia lui". Se pare ca nu ai citit Biblia. Multi oameni ai lui Dumnezeu au fost oameni cheie in imparatiile Cezarilor acestei lumi. Au slujit pe acesti Cezari si au fost apreciati sau persecutati.
RăspundețiȘtergereUn alt reziduu din educatia ta sectara este acela ca daca vine Domnul nu trebuie sa mai traim, sa ne mai facem case frumoase, etc... Asta este o imbecilitate fara margini, iar daca sustii asa ceva in raport cu Dumnezeu, te faci de ras si esti exact ca cei pe care ii critici.
Cat despre Mihai Gadea, eu cred ca el sta de partea adevarului si a dreptatii, mult mai mult decat multi adventisti si neadventisti care il sustin pe un corupt, pe un hot si pe un criminal ca Traian Basescu. Crestinii lasi, fricosi si aburiti de Dracu' se ascund in spatele unor afirmatii de genul: inlocuim un hot cu alt hot, votul este Dracu', politica este Dracu' si alte balarii din astea asa zis crestine. Va reamintesc tuturor ca slujitorii lui Dumnezeu precum si Dumnezeu insusi a facut politica cand au mustrat direct pe toti ticalosii acestei lumi care o conduceau din pozitii de regi, imparati sau simpli cetateni. Voi vad ca nu vedeti asta ! Articolul este o ineptie, desi are si parti bune, dar esenta lui nu sta pe Biblie, ci este doar o invatura omeneasca ca atatea altele. Cu respect,
Danuț, mulțumesc ptr apelativul lasciv de genul „ dragul meu ”, dar nu este cazul în ceea ce mă privește. Ești mult mai autentic atunci când folosești expresii de genul „ ai dat-o rău în bară”; „ mai ai încă multe reziduuri ”, „ gogomănia maximă ”, „ imbecilitate fără margini ”, „ te faci de râs ”, „ ești exact ca cei pe care îi critici ”, „ articolul este o inepție”, etc, etc.
RăspundețiȘtergereIar cu oameni care „ argumentează ” în stilul tău colorat chiar nu am chef să dialoghez. Poate cel mult să-i ignor, din moment ce știu public atât de multe despre reziduurile mele adventisto-reformiste.
Dragul meu, atunci chiar esti un prost.
ȘtergereCum adica nu vrei sa dialoghezi ? Atunci pentru ce scri pe aici, pe blogul acesta ? Vorbesti singur ca televizorul ? Cui te adresezi ? Doar celor care te aplauda ? Pe mine ma injura atatia pe blogul meu, si nu mai dau ochii peste cap ca tine. Sanchi, te deranjeaza limbajul. Biblia este plina de cuvinte ca: prost, curva, nebun, dobitoc, pui de naparci, morminte varuite, etc. spuse de oameni condusi de Duhul lui Hristos. Tu esti mai tare ca Hristos ?! Biblia mai vorbeste de adulter, de homosexualitate, de crime, de violuri, si acestea spuse tot prin Duhul lui Hristos. Si atunci, de ce dai tu ichii peste cap a virgina ?! Nu inteleg. Citesti cumva alta Biblie ?
Eu iti amintesc de oameni importanti ai lui Dumnezeu care au servit la Cezari si la "imperiile" lor. De Iosif si de Daniel ai auzit ? Dar de Moise ? Dar de Pavel, cetatean roman care vroia la Roma, la Cezar ? Si atunci cum vi tu sa sustii aberatiile pe care le sustii in acest post? Argumenteaza-mi si mie!
A dialoga este una, a deversa tone de vulgarități și cuvinte abjecte în numele libetății de exprimare este alta. Știu de mult ( de pe blogul tău )că ai un limbaj murdar și nu intenționez sub nicio formă să transform blogul meu într-o troacă de porci care își râgâie unul altuia tot felul de invective, ca cel cu care ai început mai sus : „ atunci chiar ești prost ”. Lasă-mă pe mine în prostia mea, dacă aceasta înseamnă să nu suferi mitocănia și lipsa elementară de civilizație.
ȘtergereIar singur chiar nu vorbesc deloc de peste doi ani pe blogul ăsta, după cum singur poți să constați. Dar e genul tău să arunci cu gunoaie în jurul tău și să țipi apoi în gura mare că unii sunt proști pentru că te ocolesc. Eu unul te ocolesc, iar pe blogul ăsta nu ai ce căuta. Rămâi cu limbajul suburban made in Rromania. Și cu cititorii tăi consacrați...
Imi pare rau daca n'o sa folosesc cuvinte din Biblie sa'l descriu pe Danut, insa sunt convins ca valoarea lui poate fi exprimata si altfel. Danut este un mitic, exact asa cum ii percepem noi ardelenii pe mitici: nesimtiti si needucati. Iar tara lor de dincolo de Carpati, arata ca o cloaca de goz, ca un Sheol, ca un Ritzikle bin, tocmai din cauza caracterului lor. Am mai discutat cu omul asta nu odata. L'am laudat pt ce'am crezut ca spune adevarat, si l'am criticat acolo unde am crezut ca greseste. Insa dansul stie atat de bine sa dialogheze incat nu suporta critica, si in secunda doi te face prost si imbecil. Aadar, il rog pe Danut sa ma ierte ca i'am atribuit un cuvant care'l descrie, si cu care nu s'a prea intalnit in Biblie: MITIC. Pe cei care locuiesc dincolo de Carpati si nu intra in categoria lui Danut, o sa'i rog sa nu se simta mitici.
ȘtergereMizantropescule,
Ștergeresunt mandru ca sunt MITIC ! Regatul Romaniei a facut Romania moderna ca stat independent si suveran. Sufletele de sluga ale ardelenilor s-au vazut si acum la referendum, cand au stat acasa ca maghiarii. S-au infratit lasii de ardeleni cu stapanii lor magiarii, care le-au fost si le sunt stapani spirituali, inca.Tu Mizantropescule, esti daor un las care fugi cu coada intre picioare cand altul iti spune verde-n fata niste chestii. Tie iti place sa faci doar pe altii prosti, dar cand si tu la randul tau esti descoperit ca fiind prost, dai bir cu fugitii. Daca esti barbat te astept in lista mea de pe FB de unde te-ai delete singur, ca lasul, adica ca ardelenii. Eu nici nu vreau sa fiu vreodata un ardelean tradator ca Boc, Rus si toata gasca de slugi ale cui vor sa-i cumpere. Capisci ?!
Danut dragule, greselile de tastare indica o stare de nervozitate ridicata. Tu tot timpul esti nervos?
ȘtergereDespre parerea ta e putin de discutat. Ti'e plin blogul de articole despre lumea curva, insa tu participi activ la curvasarai. Te felicit pt claritatea gandirii. Nu ajunge ca migrezi de la o biserica la alta dupa cum iti dicteaza interesele, mai faci si politica pe deasupra, basca mai si iti permiti sa judeci pe cei care nu'si unduiesc coloana vertebrala precum faci tu.
Noi astia ca mine sau George gandim simplu: stapanul nostru nu e om. Ca tu ti'ai votat unul e treaba ta. Ca tu nu esti sluga!....
Si degeaba imi insiri o lista de hoti ca tot n'am de gand sa aleg care mi se potriveste. Alege tu! Standardele mele sunt mai high.
In ce priveste spusul verde in fata, nu ma deranjeaza. Ma deranjeaza modul, forma. Si adevarul e ca tu esti prea mandru ca esti mitic ca noi sa mai putem vorbi.
Dar daca papi tot din farfurie si esti baiat cuminte, e posibil sa'ti imbunatatesti karma si sa reusesti sa vorbesti ca omu'. Pana atunci, trebuie sa'mi pazesc serios pagina de facebook, sa nu mi'o mazgalesti.
A! Si Danut: politics will make ya dumb dumb!
Bine ma Mizantropescule, se pare ca nu am gresit deloc cand pe FB ti-am spus ce ti-am spus. Tu inca nu ai inteles, sau te faci ca nu intelegi ca nu trebuia sa alegi nimic. Trebuia doar sa elimini un mincinos, un hot, un corupt si un criminal, adica pe Traian Bsescu. Alegerile sunt la toamna, dar tu nu pricepi din cel putin 4 motive, ori esti prost ori interesat ori maghiar ori ardelean. Eu merg pe toate. Este imposibil ca cineva cu minte de clasa a 7-a sa nu inteleaga ca un referendum nu inseamna alegeri. Cat despre crestini si politica, am sa scriu pe blogul meu, pentru ca vad ca aici sunt doar mimoze "crestine" care se dau si se cred virgine. In rest ramane cum am stabilit, sunt MITIC(a) si sunt extrem de multumit cu asta. Mai bine MITIC decat iobag la grofii de la Budapesta.
ȘtergereMeanwhile....
Ștergerehttp://www.youtube.com/watch?v=GlQPNB6aSH8
Ce faci lasule din Germania ? Ma cenzurezi ? Ti-e frica de adevar ? Ti-am pus niste intrebari clare, raspunde daca esti capabil. Chiar daca nu ai sa postezi acest comentariu, mi-e de ajuns ca ai sa-l citesti. Esti un las ca toti "crestinii" de mucava. Te lamentezi de altii dar tu faci exact la fel.
RăspundețiȘtergereDa, pe tine te cenzurez. Poți să numești asta lașitate dacă vrei. Cu indivizi ca tine nu numai că nu am ce discuta personal, dar nici nu le dau libertatea de exprimare la mine pe blog, ca să facă din el o troacă de porci. Văd din comentariul către Mizantropescu că îți cam place politica. Ei bine, mie nu-mi place nici religia și nici politica, deoarece amândouă sunt prostituate : una zic și alta fac. Și nu e de mirare că îți place politica, din moment ce ești posesorul unui limbaj foarte vulgar și aici și la tine pe blog. Dar ca să mai spui că acest limbaj vulgar are ceva de-a face cu Dumnezeul care a inspirat biblia, asta e deja prea de tot pentru mine! Este nesimțirea supremă.
RăspundețiȘtergereIndivizi ca tine și Agricultorul care vine pe aici doar ca să provoace scandal nu sunt bineveniți. Rămâneți în RRomânica voastră, eventual în biserica voastră. Aici pur și simplu nu aveți ce căuta, decât dacă folosiți un limbaj civilizat și mai ales, dacă sunteți capabili să purtați un dialog civilizat. Deocamdată, și tu și Agricultorul ați căzut testul. Îmi pare rău. Resetați-vă manierele și poate că mai vorbim. Deocamdată harul e închis pentru voi pe aici.
Esti nedrept fata de mine Martin L. Tu sti bine cine a provocat scandal si cine a folosit un limbaj suburban. In orice caz nu eu ci "protejatul" tau, care si-a permis sa ma jigneasca, in timp ce tu ii tineai isonul, luindu-i apararea in mod partinitor, in timp ce el folosea repetat un limbaj ironic dulceag dintr-un mediu care mie imi provoaca dezgust, desi l-am rugat sa termine cu asa ceva. In ce a constat vina mea? Ca am intercalat in text cateva emoticoane cu zambetul pe fata? Asta era provocarea mea? Esti nedrept!!! Faptul ca faci asemenea aprecieri negative la adresa mea, imi ridica semne de intrebare in privinta onestitatii si sinceritatii tale. Pe mine tu nu ma cunosti ca sa poti sa faci declaratii, iar daca cineva citeste cu atentie opiniile pe care le-am exprimat, precum si spiritul in care m-am exprimat, si-ar da usor seama ca eu am dreptate si nu tu. In plus, eu la adresa ta nu mi-am permis sa fac aprecieri, chiar daca cu un aer de superioritate nejustificata ai subapreciat contributia mea in idei. Este treaba ta, insa asa nu iti vei face prieteni de dialog. Stiu ce vei raspunde. Ca nu te intereseaza prietenia mea. Iar eu iti raspund: in asemenea conditii nici pe mine nu ma intereseaza prietenia ta. Sanatate!
Ștergere"Indivizi ca tine și Agricultorul".
ȘtergereIndivid = (Peior.) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț. Frumos din partea ta Martin L! Frumos! Nu prea vad sa-ti fie luate in considerare articolele asa incat sa provoci dezbateri serioase cu ele. Scurta mea contributie te-a onorat prea mult, din moment ce tu nu stii altceva decat sa dai cu pietre! Si mai spui ca eu provoc scandal!
Eu nu vreau să fiu nedrept față de nimeni, că nu suport nedreptatea. Ca o mică dovadă în acest sens, uite că îți public ultimele plângeri. Cât despre cenzura la care m-am referit, vreau să-ți spun că nu-mi place nici caterinca românească, miștocăreala sau păruiala între comentatori pe blogul meu. Te cam plângi de pomană, și mielușel precum te dai nu prea ești. V-am rugat și pe tine și pe K să încetați cu atacurile la persoană reciproce și nu ați încetat niciunul. Ca atare, v-am șters amândurora comentarii, nu numai ție. Pentru că dacă nu înțelegeți de vorbă bună, poate înțelegeți altfel. Iar de apostrofat l-am apostrofat și pe K, în sensul că nu era deloc cazul să devieze discuția spre teritorii ... gramaticale. De aceea eu consider că am fost imparțial totuși, iar K nu-mi este nici-un protejat. Fii sigur că nu mă plătește cu nimic ca să scriu sau să fac ceea ce fac. E doar părerea ta, o părere absurdă.
ȘtergereDesigur, nu neg că pot fi și eu greșit uneori și că pot răni din neatenție pe cineva. Dacă te-am rănit cu ceva, îmi pare rău. Poți să comentezi oricând și orice vrei aici, dar fără să te mai lași atras în eventuale provocări, provocând la rândul tău. Pentru că nu greșesc când spun că și tu ai provocat...nu știu dacă vei fi bărbat să-ți recunoști greșeala.
În altă ordine de idei, nu am deschis blogul ăsta ca să-mi fac prieteni. Sunt destul de trecut prin viață ca să știu ce e prietenia adevărată, până unde ține, și cu ce se mănâncă. Iar prietenia virtuală de aici e cu totul diferită de cea reală, sper ca esti de acord. Nu scriu aici nici ca să culeg laude, emoticoane sau like-uri de doi bani. Sau comentarii. Prea puțin îmi pasă dacă lumea comentează sau nu comentează. Adică ce? Validitatea unor idei se măsoară după cantitatea de like-uri sau comentarii primite pe marginea lor? De când și până când? Dar dacă tot vine vorba despre numărul de comentarii, și aici te cam înșeli. Câteva zeci de comenturi la articolele unui neica nimeni ca mine nu este „ neluare în considerare de către cititori ”. Plus că astăzi mai există și alte modalități de a afla dacă îți citește lumea articolele sau nu: Facebook, Messenger, Twitter, etc... deci?
Ok Martin! Eu nu doresc sa mai continui cu acest conflict. La vremea respectiva am fost "barbat", cred, cand am recunoscut ca am gresit platindu-i dupa legea talionului si ca nu mai pot vorbi despre lucrurile sfinte in ambientul de discordie creat de K., in care din pacate am fost atras si eu. Nu-mi place cearta. Nu-mi plac jignirile si adresarile umilitoare de desconsiderare a celuilalt. Astept ca cel cu care dialoghez sa fie un partener de dialog, nu unul care prin tot felul de artificii cauta sa-ti dovedeasca cât esti tu de prost, pentru ca este el destept. Numai bine si sanatate!
ȘtergereDeci... dacă așa e precum zici, și nu-ți place cearta și caterinca românească, atunci îmi schimb și eu decizia de mai înainte când spuneam că tu nu mai ai dreptul să scrii pe aici. Greșeli facem toții, dar foarte puțini sunt în stare să și le recunoască , mai ales public.
Ștergeremama ce tare esti! Sunt impresionat pana la lacrimi ! Vezi ca o sa-ti dau raspunsul la mine pe blog. Dar sa nu-l citesti, lasa doar pe altii. Postul pe care l-ai cenzurat era foarte decent, dar tu te ascunzi in spatele limbajului meu ca sa nu raspunzi clar, pe Biblie, la ceea ce te-am intrebat. Si stii de ce ? Pentru ca nu poti, pentru ca eu am dreptate, fie ca-ti place, fie ca nu-ti place. Am zis !
RăspundețiȘtergere"Mi-ar placea să dezvolți ideile tale, mai ales cea potrivit căreia „ nu există păcat, ci doar etică personală și socială”."
RăspundețiȘtergereNu înteleg nici măcar ce înseamnă mai exact termenul "pacat" (care nu se confundă cu imoralitate), atât timp cât explicaţiile (interpretările) oferite de credincioşi fiind destul de subiective, obscure și echivoce.
Nu cred în existenţa păcatului, consider că este o invenție omenească religioasă, o încercare eșuată (tainică, supranaturală) de a oferi un răspuns la marile framântări ale conștiinței umane. Alfel spus, nu cred în revelaţie (cel puțin, în revelația de până acum - cea a pretinsei descoperiri a voinţei divine către muritori, de către alţi muritori antici).
„ Păcat” este într-adevăr un termen religios destul de abstract pe care nici eu nu îl mai folosesc. Cu toate acestea este prezent în noul testament foarte des, iar asta mă face să nu-l tratez nici cu ușurință. Ai dreptate că fiecare credincios creștin are câte o explicație pentru păcat, și țin să spun că explicațiile teologice mă nemulțumesc și pe mine, mai ales când e vorba despre transferul păcatelor într-un ipotetic sanctuar „ adventist ” din ceruri. Personal prefer să echivalez termenul păcat cu acela de „ rău” pentru suflet și corp. Tot ceea ce bunul simț și știința îmi spune că este rău , atât în ceea ce mă privește, cât și în ceea ce-i privește pe semenii mei, este păcat... adică ceva rău, dăunător, distructiv. Normal, discuția e mult mai lungă de atât.
ȘtergereDefiniția biblică a păcatului este păcat = fărădelege, iar eu consimt la aceasta. ideea este că nerespectând o lege anume, ești amendat, chiar și în cele de zi cu zi. Cred că în domeniul spiritual paralela rămâne. Și acolo există o Lege morală, iar desconsiderarea ei este dăunătoare pentru spirit și în cele din urmă chiar pentru trup. Sper să vorbesc chiar curând despre asta ( păcat/ sfințenie într-un material video care va ridica problema naturii umane, dependentă în mod brutal de hormoni, gene, etc).
În ce privește revelația, aici e f mult de discutat. Dacă arunci o privire mai amplă pe blog vei găsi articole de unde reiese clar că nu mai privesc biblia ca pe o icoană „ sfântă ” ( chiar sâmbătă am publicat al șaselea episod dintrun serial interesant pe tema asta ) , dar cred totuși că în spatele textului scris se află însă o Inteligență supranaturală. Și am foarte multe motive să cred asta, dar pe care nu e cazul să le detaliez aici.
"Personal prefer să echivalez termenul păcat cu acela de „ rău” pentru suflet și corp. Tot ceea ce bunul simț și știința îmi spune că este rău , atât în ceea ce mă privește, cât și în ceea ce-i privește pe semenii mei, este păcat... adică ceva rău, dăunător, distructiv."
ȘtergereMulţumesc pentru răspuns. Se pare însă că nu putem evita subiectivitatea/relativitatea aici. "Tot ceea ce bunul simț și știința..." nu este departe de "nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.[...] Tot ce nu vine din încredinţare e păcat." Este vorba, până la urmă, de conştiinţa fiecăruia când vine vorba de păcat (conştiinţă care nu apare miraculos peste noapte, nefiind dată de ceva supranatural, ci depinde de educaţie si evoluţia culturală a unui individ). Ceea ce înseamnă pentru mine un construct al minţii omeneşti. Şi nimic mai mult.
În ceea ce mă privește, putem vorbi despre etică, dar nu despre păcat. Mai ales când punem problema în termenii: "E păcat sau nu e păcat să mergi la vot?"
"Cred că în domeniul spiritual paralela rămâne. Și acolo există o Lege morală, iar desconsiderarea ei este dăunătoare pentru spirit și în cele din urmă chiar pentru trup."
O lege morală universală? Ce reprezintă "spiritul" pentru tine, pentru a putea înţelege mai exact și pentru a risipi limbajul mistic? Termenul poate fi înlocuit cu personalitatea/conştiinţa/mintea?
"Dacă arunci o privire mai amplă pe blog vei găsi articole de unde reiese clar că nu mai privesc biblia ca pe o icoană „ sfântă ”, dar cred totuși că în spatele textului scris se află însă o Inteligență supranaturală."
Am înţeles. Nu (mai) crezi în ineranţa Bibliei, dar nu eşti adeptul deismului )de exemplu). Aş fi vrut să te întreb ce anume te determină (argumentele raţionale) să respingi deismul (în contextul în care scriai la articolul recent despre construcţie si deconstrucţie). Poate o vei face într-un articol viitor, eventual.
„ Se pare însă că nu putem evita subiectivitatea/relativitatea aici ”
Ștergere- Dacă vrem musai să fim relativi în absolut orice domeniu și discuție, putem fi. La o adică , putem să fim relativi inclusiv cu privire la existența noastră sau a acestui blog.
„ Este vorba, până la urmă, de conştiinţa fiecăruia când vine vorba de păcat (conştiinţă care nu apare miraculos peste noapte, nefiind dată de ceva supranatural, ci depinde de educaţie si evoluţia culturală a unui individ). Ceea ce înseamnă pentru mine un construct al minţii omeneşti. Şi nimic mai mult.”
Dacă ai fi zis/ scris „ conștiința este un construct al minții omenești ” ți-aș fi dat dreptate în mare parte, deoarece chiar așa stau lucrurile, fără să intrăm în detalii. Dar pentru că ai scris „ și nimic mai mult ”, ei bine... prin acel adverb „ numai ” ai schimbat toată semantica frazei dintr-un adevăr ( relativ ) într-o minciună. De ce? Pentru că ideea de moralitate este transcendentă minții omenești. Subiectul desigur că este foarte vast, și nu am timp acum ptr detalii. În caz că ești ateu, te întreb doar atât: excluzând divinitatea ca instanță morală superioară care a influențat prin diferite mijloace omenirea, care la rândul ei a evoluat din animale lipsite de rațiune și lipsite de noțiunea de moralitate, care este etalonul suprem după care construim în societate o etică comună?!? Părerea ta, părerea șefului de trib, părerea celui mai tare sau celui mai bogat?!?
„Ce reprezintă "spiritul" pentru tine, pentru a putea înţelege mai exact și pentru a risipi limbajul mistic? Termenul poate fi înlocuit cu personalitatea/conştiinţa/mintea?”
Aceeași abordare din partea ta, același răspuns. Termenul poate fi înlocuit cu personalitate/conștiință/minte/ dar ar fi o abordare reducționistă să spun/accept numai atât. Sau altfel, răspunzându-ți cu o întrebare: ce este gândul?
Resping deismul deoarece implicarea lui Dumnezeu în istoria umanității este clară pentru mine . Iar dintre aceste implicări concrete ale divinității în istorie, cea care mi se pare cea mai serioasă din capul locului, astfel încât chiar și un agnostic ca Bart Ehrman o confirmă, este persoana lui Isus Hristos, faptele sale, moartea și învierea sa acum 2000 de ani. Chiar și numai aceasta dacă ar fi, și îmi este suficient ca să cred într-un Dumnezeu personal, și nu într-un Demiurg care a creat ceva și ne-a uitat. Din fericire, există însă multe alte mărturii personale care atestă implicarea unei forțe supranaturale în viața muritorilor, ca să trec nepăsător pe lângă ele. Am mai spus-o, sunt prea multe ca TOATE să fie simple „povești nemuritoare ”.
"Dacă vrem musai să fim relativi în absolut orice domeniu și discuție, putem fi."
ȘtergereNu era vorba de orice domeniu şi discuţie, ci de subiectul "păcat". Cuvintele tale au fost: "Personal prefer să echivalez termenul păcat cu acela de..."
Ştiu ca putem fi (avem capacitatea să fim) relativişti cu privire la orice, numai că asta nu dovedeşte (întotdeauna) înţelepciune şi realism.
"Dacă ai fi zis/ scris „ conștiința este un construct al minții omenești ”"
Nu, nu am zis asta. Ceea ce am zis (şi probabil nu ai înţeles exact sensul, citindu-mi fraza - mea culpa) este: PĂCATUL este un construct al minții omenești. Al minţii omeneşti superstiţioase si religioase. Este un termen inventat, o idee (născută pentru a fi oarecum o explicaţie la problema răului si suferinţei), nu o realitate. Şi nimic mai mult.
"... ideea de moralitate este transcendentă minții omenești."
Pe ce te bazezi când afirmi asta? Eu nu sunt de acord cu aceasta aserţiune. Ideea de moralitate nu există (şi nu văd cum POATE exista) în afara minţilor fiinţelor conştiente si sentiente (sentient beings). Tot aşa cum - poate ca o analogie nefericit aleasă - matematica nu poate exista "out there" (ca ceva transcendent, de sine stătător), dacă oamenii ar înceta să mai existe. Până acum, nu ştim de nicio existenţă a altor fiinţe decât a celor pământene.
Desigur, se poate explica facil prin faptul că aceasta este doar o OPINIE personală din partea ta. Şi nimic mai mult.
"În caz că ești ateu..."
Sunt mai degrabă deist. Întrebarea ta cu privire la baza unei etici comune în cadrul unei societăţi este prost formulată (begging the question) si denotă idei preconcepute, cu caracter specific religios (absolutist). Fără supărare.
"Termenul poate fi înlocuit cu personalitate/conștiință/minte/ dar ar fi o abordare reducționistă să spun/accept numai atât."
Nu mi-ai răspuns ce reprezintă spiritul. Aş fi dorit să înţeleg ce este "mai mult decât atât". Personal, nu-mi plac chestiunile învăluite în mister acolo unde nu există explicaţii inteligente (inteligibile), doar pentru a le conferi o aură "tainică", supranaturală.
"Cred că în domeniul spiritual paralela rămâne. Și acolo există o Lege morală, iar desconsiderarea ei este dăunătoare pentru spirit și în cele din urmă chiar pentru trup." De la această afirmaţie plecasem. Daca nu pricep ce vrei să spui (ce înțelegi tu) prin "spirit", nu pot înțelege nici sensul frazei tale (vis-a-vis de ideea "Legii morale"), mesajul tău rămânând unul irelevant şi strict subiectiv.
Mulţumesc pentru răspunsul cu privire la deism. Cu toate că argumentele tale nu sunt nici pe departe convingătoare pentru o minte raţională, deprinsă cu gândirea critică, îţi respect convingerile si credinţele personale.
lutere de tinichea,
RăspundețiȘtergerevezi ca am postat adevarul biblic despre subiectul Dumnezeu si Cezarul, asa cum am promis. Ia, citeste si invata.
http://www.bucurestilive.ro/Spitalul-Clinic-de-Psihiatrie-Prof-Dr-Al-Obregia.htm?md=3&itm=798647544
ȘtergereAm avut răbdare să citesc numai până a intrat omu în subiectul propriu-zis, că pormă...nu mai era așa de captivant :-)) Și până la momentul respectiv, m-a binecuvântat de 7 ori cu epitetul „ prost, prostovan”, în afară de altele din aceeași familie, ceea ce , să recunosc, este ... aproape de desăvârșire :-))((
ȘtergereAcuma, lăsând gluma la o parte, stau și mă gândesc cum pot unii oameni să ajungă în asemenea hal și posesorii unui astfel de vocabular. No comment. Și ce e mai rău, este că e plină Rromânica de ei...
Stai ca si pe mine m'a blagoslovit gibonul! Asta traieste intr'o poveste. Are dusmani imaginari, este alesul lui Dumnezeu, tot prin voia lui Dumnezeu il injura pe Basescu, merge si'i voteaza pe comunisti, tot prin mila lui Dumnezeu , iti da cu Biblia in cap...chestii de'astea nobile!
ȘtergereCrezi ca gaseste spitalul Obregia? Ar trebui, ca de'aia i'am dat harta.
Domnule Luter,
RăspundețiȘtergereVa rog sa ma scuzati,dar articolele dvs imi par copilaresti iar dvs slab de minte(vorba lui Creanga/;tare de virtute dar slab de minte)sunteti si peste masura de acru,nimic nu va intra in voie,sunteti vesni nemultumit,nu ii sta bine unui crestin asta. Sau aveti putza mica,sau suferiti de disfunctii erectile?
Va dau un citat scurt din Steihardt,care transeaza problema participarii crestinului la viata comunitatii: -
"Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25).
Fraza e clara si regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: "e text!".
Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului - se talmaceste: Statului - ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la "spalarea creierului", cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: deindata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica - nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare.
Anonimule:
Ștergere1. Anonimii nu sunt bineveniți pe acest site, orice idei strălucite ar avea, și cu atât mai puțin dacă posedă un limbaj suburban și țigănesc, ca tine. Exemplu: „ Sau aveti putza mica,sau suferiti de disfunctii erectile? ”. Așa că ori înveți să te loghezi și să fii om civilizat, ori adio.
George, oare e cazul sa se mai semneze? Are aceeasi boala ca Danut saracu'. Il recomanda limbajul agresiv, nu ca pe mimozele cu bun simt, debilitatea precoce si josnicia. Nu l'ai recunoscut inca? Asta lupta pe mai multe fronturi! E un fel de arhanghelu' luminii ca Becali. Bietu' de el.
RăspundețiȘtergereVreau sa multumesc prin intermediul acestui site, Anonimului, pentru clarificarile care s-au produs in mintea ca urmare a postarii din 16 august, acum stiu pe cine sa votez, nu o sa votez Basescu ca e Mamona o sa votez Crin Antonescu ca e Cezarul...
RăspundețiȘtergereAnonimescule, statul se ocupa intr'adevar cu drumurile. Mai ales in Romania, unde la fiecare 2 centimetri de autostrada nou construita in 7 ani, inaugureaza cu mare fast, pt ca peste nici 3 zile sa intre in reparatie capitala. Statul se mai ocupa si cu pensiile. Peste 3 ani da faliment sistemul de pensii, iar matalutza o sa stai la coada la cantina saracilor. Daca va mai exista si de'aia. La capitolul " apararea tarii intr'adevar a excelat, intrucat ne'a aparat de multe cotropiri, mai ales in ultimii 60 de ani. De'aia, salariile si pensiile astronomice ale militarilor sunt pe deplin justificate. Si tot de'aia, cand am fost in serviciul militar, am invatat sa conduc cu valiza pe sub paturi, sa pescuiesc cu radiera in WC si sa spal pe jos cu sireturile. Imi aduc aminte cand a venit Mos Niculae, si ne'a umplut bocancii cu apa. Ce vremuri! Dar sa nu deviem. Tot la capitolul stat intra si birurile, prin care populatia hraneste politicienii sarmani, primind in schimb autostrazile de care am pomenit cu mandrie. Despre sistemul de sanatate nici nu mai pot vorbi, intrucat sunt coplesit de emotie si'mi vine sa plang. Sa mai zic, sau ajunge deocamdata?
RăspundețiȘtergereA, sa nu uit! Tot statului multumim strategia geniala de construit drumuri, intrucat in acest fel avem vreme sa taiem, cu spirijinul organelor abilitate, padurile ce stau in calea progresului. Tot prin sprijinul organelor statuli, creeate special sa ne protejeze, am reusit intr'un timp record sa furam tot sistemul de irigatii. Despre furtul la adapostul statului a intreprinderilor NOASTRE ( statul suntem noi - asa ni se spala creierele de mici ), pot vorbi numai daca ma rogi frumos.
RăspundețiȘtergere"Argumentul că Isus ar fi încuviințat totuși prin acea expresie plata tributului către Cezar, arată cât de puțin a fost înțeles mesajul Lui."
RăspundețiȘtergere----------
Iar tu, facandu-i reclama lui Isus, arata cat de putin ai reusit sa-l intelegi pe Dumnezeu.