joi, 26 decembrie 2013

Geneza, între mit și realitate ( III a) : Omul, o creație specială?!?



     Iată-ne ajunși nu numai la mijlocul acestui serial ( și implicit al rezumatului cărții lui John Lennox „ Seven days that divide the World” ) ci de asemenea în miezul fierbinte al dezbaterilor moderne despre Geneza: este omul o creație specială care poartă cumva amprenta divinității, sau este doar un accident fericit al hazardului și un produs remarcabil al selecției naturale? Căutarea după un sens al vieții este astăzi mai febrilă ca oricând. Iar investigarea originilor, atât ale speciei umane, cât și ale vieții în general, a dat naștere nu numai unor compartimente științifice specifice de-a lungul secolului trecut, ci și celor mai aprigi dezbateri filozofice și teologice. Așadar… ce putem ști cu siguranță? Și ce aparține de domeniul credinței sau speculației? 

duminică, 22 decembrie 2013

O altfel de biserică



      Asist în ultimul timp la o creștere exponențială a nemulțumirilor de tot felul în sânul bisericii, manifestată preponderent în rândul tinerilor. Deși nu numai tinerii sunt cei care încep în sfârșit să gândească cu creierul lor, ei sunt grupa de vârstă atinsă cel mai „grav” de virusul ăsta „blestemat” al curiozității edenice, virus care îi îndeamnă din când în când să caute soluții alternative out-of-the box în lipsa răspunsurilor serioase la dilemele lor în cadrul bisericii. Acum vreo 7 ani de zile , când mi-am pus primele semne de întrebări în legătură cu doctrina adventistă, nu bănuiam deloc că valul excluderilor sau al retragerilor din biserică, al depresiei religioase, al dilemelor de tot felul, va mătura cu furia din prezent peisajul adventist. Gluma se îngroașă însă de la an la an, iar masa critică a nemulțumiților amenință din ce în ce mai mult să atingă acea cotă de aproximativ 5% din numărul membrilor, cotă de la care scindarea bisericii nu mai este deja o utopie.

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Lacrimosa

                       

     
       Povestea biblică a lui Iov relatează drama unui „neprihănit” confruntat cu suferința cea mai cumplită, care crește în intensitate exponențial o dată cu trecerea orelor, pornind de la pierderea unor turme de oi sau măgari, continuând cu tragedia mult mai mare a pierderii copiilor și atingându-și paroxismul odată cu boala care îi macină carnea și îi mâhnește duhul. Ea este emblematică pentru problema teodiceei , atribuită sub acest nume matematicianului și filozofului german Gottfried Leibnitz, și analizată în fel și chip de-a lungul timpului de toți marii filozofi sau teologi din toate religiile lumii. Nu intenționez să comentez însă nici cartea lui Iov, și nici să-mi dau cu părerea despre monadologia lui Leibnitz, cu a lui masochistă părere că lumea noastră este „ cea mai bună dintre toate lumile posibile”. Au făcut-o alții destul. Vreau să propun cititorului doar un nou exercițiu de imaginație: un altfel de suferință, un altfel de Iov, o altfel de bogăție/sărăcie.

vineri, 29 noiembrie 2013

Geneza, între mit și realitate ( II d ) „ Și totuși este vechi” - zilele creațiunii



   Problematica zilei a patra 

    Așa cum am amintit până acum, există trei variante principale de interpretare a celor 7 zile ale creației: cea literală, cea cronologică a timpului adânc ( day- age view ) și cea logică ( frame-view ). Fiecare dintre noi este tentat să aleagă pe cea care îi place cel mai mult, susținându-și apoi punctul de vedere cu citate biblice sau de altă natură. Lucrurile nu sunt însă așa de simple. Iar ceea ce le complică și mai mult este raportul despre ziua a patra. Ce s-a întâmplat în această zi cu adevărat: au fost create soarele, luna și stelele în a patra zi, sau doar atunci au devenit vizibile de pe Terra?

duminică, 24 noiembrie 2013

Geneza, între mit și realitate ( II c ) - ,, Și totuși este vechi ”- zilele creațiunii

   

    
    O mult prea covârșitoare ( și rușinoasă) majoritate a teologilor și credincioșilor neoprotestanți este de părere că nu numai pământul și viața de pe el au o vârstă recentă de 6000 de ani, ci chiar și universul întreg, din moment ce în ziua a patra Dumnezeu a făcut soarele, luna și stelele. Motivul: interpretarea literalistă a Genezei. Episodul de azi este o încercare de a arăta că lucrurile stau altfel, fără ca prin aceasta mesajul bibliei să fie alterat cu ceva. Doar că adevărurile strict științifice, la fel ca în cazul conflictului dintre susținătorii geocentrismului și cei ai heliocentrismului, primează în fața interpretărilor teologice diverse, de ieri și de azi.

miercuri, 20 noiembrie 2013

Geneza, între mit și realitate ( IIb ) „ Și totuși este vechi” - zilele creațiunii




    

     În orice epocă a istoriei am îndrepta privirile, cititorii Genezei au fost familiarizați cu săptămâna de 7 zile, ciclul temporal de bază al vieții. Dar ce fel de săptămână a fost în realitate săptămâna creațiunii, una literală sau una logic/cronologică? Exodul 20, 8-11, adică acel pasaj atât de drag adventiștilor și iudeilor, indică ferm spre 6+1 zile literale. Pentru foarte mulți dintre prietenii mei adventiști, aici s-a încheiat orice discuție: în Geneza, Moise scrie despre o săptămână literală, o zi de repaus literală, confirmată în plus și de porunca a patra a decalogului. Și totuși… o singură întrebare este menită să țină dezbaterea deschisă în continuare: „ Odihna lui Dumnezeu din ziua a șaptea este tot literală?” Cu ce măsură stabilim ceea ce este literal și ceea ce este simbolic? Cu tradiția și mentalitatea ideologică moștenite de la părinți sau cu rațiunea și logica?

marți, 12 noiembrie 2013

Geneza, între mit și realitate ( II a) ”Și totuși este vechi” - zilele creațiunii

   

   
    La începutul anului am oferit cititorilor mei posibilitatea parcurgerii unor studii profesioniste despre lacunele de ordin lingvistic din genealogiile Genezei , respectiv despre validitatea datărilor radiometrice. Ambele seriale au urmărit să caute adevărul în mod onest în legătură cu concepția generalizată despre creațiune din neoprotestantism, potrivit căreia viața pe Terra a apărut recent ( acum 6000 de ani ) în urma unui proces de tip „ creatio ad nihilo” de 7 zile literale. Serialul de față ( care se dorește a fi un rezumat exhaustiv al cărții apologetului creștin John Lennox „ The seven Days that divide the World ”) este menit să aprofundeze controversa referitoare la zilele creațiunii din raportul Genezei. Au fost ele într-adevăr zile literale, așa cum pretind majoritatea covârșitoare a teologilor neoprotestanți, sau adevărul este mult mai complex decât pare la prima vedere? De ce există două rapoarte complet diferite despre crearea omului în Geneza 1, respectiv 2? Poate fi demnă de încredere vechea narațiune despre crearea vieții pe Terra, în ciuda numeroaselor sale inadvertențe de ordin științific? Care sunt punctele de convergență dintre biblie și știința modernă cu privire la acest subiect extrem de controversat? Despre toate acestea aflați amănunte pe larg în acest serial.

vineri, 8 noiembrie 2013

Geneza - între mit și realitate ( I ): „ Și totuși se mișcă ”- o lecție din istorie



     S-au scris o sumedenie de cărți despre Geneza și felul în care trebuie interpretată corect narațiunea lui Moise despre creațiune. Problema legată de literalismul cu care trebuiesc înțelese și citite cele 7 zile ale facerii, apoi cea legată de vechimea vieții pe Terra sau a sistemului solar și universului sunt prilejuri de aprigă dezbatere în mediul filozofico-religios. Din înțelegerea lor (corectă sau nu ) decurg o serie întreagă de implicații spirituale, legate mai mult sau mai puțin de ziua de odihnă, de problema suferinței, de imaginea corectă despre Creator. Cum trebuie înțeleasă deci Geneza? Ca mit preistoric al originilor neavând nimic în comun cu realitatea, ca narațiune de facto gen „reporter la fața locului ” sau ca expunere filozofică despre începuturi raportată la înțelegerea primitiv-științifică a autorului cărții Genezei și a generației sale? Serialul pe care îl încep astăzi este de natură să lămurească aceste serioase și fascinante întrebări.

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Lumina, un pericol pentru cei ce văd ( II )




      
     Dacă editorialul anterior cu acest titlu a fost o șarjă la adresa fundamentaliștilor religioși care consideră că „ au lumina”, cel de față este menit să condamne o altă ideologie umană care, prin intransigența și siguranța de sine cu care se exprimă , cauzează aceeași învrăjbire între oameni la fel ca orice sistem religios: ateismul. Prin negarea hotărâtă a existenței unei puteri creatoare supranaturale, ateii îndrăgesc la rândul lor cuvântul ultimei instanțe la fel ca și bigoții. Diferența între unii și alții este una singură: spre deosebire de primii, al căror idol întru orbire este Biblia și literatura religioasă din care se hrănesc exclusiv, ateii sunt copleșiți de admirație în fața propriului ego. Creierul lor le este Dumnezeu, iar știința le servește drept biblie. 

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Îmbrăcămintea femeii


Motto: PROVERBE 9:6 - „Părăsiți naivitatea și progresați în căile priceperii”.

Încă din primele luni (sau chiar zile) ale vieții creștine, o persoană proaspăt venită în absolut orice biserică neo-protestantă (baptist, penticostal, adventist, etc.) se izbește vrând-nevrând de un verset ciudat, controversat și chiar aducător de certuri. Este vorba despre DEUTERONOM 22:5. Redau mai jos acest verset în traducerea cea mai răspândită în România, adică traducerea lui Dumitru Cornilescu:

Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău”. 

vineri, 18 octombrie 2013

Lumina, un pericol pentru cei ce văd ( I )


                    

   
    Acum aproximativ 13,7 miliarde  de ani, din lumea sa inaccesibilă, „ de dincolo ” de orice știință și filozofie umană,  „Dumnezeu a zis:  Să fie lumină! Și a fost lumină”. Universul nostru a început printr-o descătușare indescriptibilă de fotoni și plasmă de quarci și gluoni, rămășițele acelei explozii fenomenale putând fi încă astăzi observate sub forma radiației cosmice de fond. De atunci și până astăzi, lumina călătorește neobosit prin univers, fiind subiect principal pentru nenumărate domenii de cercetare umană, începând de la fizica particulelor și până la … teologie. Știți de ce am amintit teologia printre ele, nu-i așa?… 

duminică, 6 octombrie 2013

O peșteră de tâlhari


           

   Știu. Eu sunt „pierdut în lume”, „căzut din har”, „despărțit de Hristos”. Am luat-o razna, sunt un rebel neînduplecat, cu accente de paranoia uneori. „Îmi bat joc de biblie și spiritul profetic”, „ nu mai cred în nimic” și am „devenit agnostic”. Un frustrat din cale-afară, care vrea să se răzbune pe biserică pentru eșecurile din viața personală. Fie ca voi, dragii mei creștini adventiști. Bine că ați scăpat de mine, tulburătorul. Dar spuneți-mi și mie: cu Gili Cârstea ce-ați avut? Pentru că el, și alții ca el, nu sunt nimic din toate acestea. Și totuși, v-ați bătut joc de el la fel ca și de mine. Și i-ați băgat pumnul în gură, lui și prietenilor lui, cu același cinism preabinecunoscut de mine. De ce „fraților”? De ce? Doar e unul dintre voi, care crede ca voi în multe aspecte și se închină cu voi în aceeași biserică. Cu el ce-ați mai avut, creștinilor? 

duminică, 29 septembrie 2013

Hristos Lumina Lumii - studiul Fred Veltman (concluzii)



   

     Studiul pe care l-am publicat este destul de revelator pentru mine în privința „originalității” și „ineranței” cărții HLL, aruncând o lumină mai amplă asupra întregului „spirit profetic”, atât de apreciat în lumea adventistă. Cu toate acestea, recunosc că el nu aduce nimic nou pentru o minte care funcționează după concepte prestabilite. Altfel spus, chiar după parcurgerea studiului lui FV, un adventist îndoctrinat „din fragedă pruncie” despre cărțile EGW are toate șansele nu numai să nu înțeleagă nimic din acest studiu, dar să considere atenția acordată lui drept timp pierdut. În realitate, pentru cine are ochii deschiși cu privire la fapte (descrise chiar de către un adventist ) , studiul lui Fred Veltman aruncă în aer concepții înrădăcinate despre „spiritul profetic” din mintea oricărui adventist. 

vineri, 27 septembrie 2013

Hristos Lumina Lumii - studiul Fred Veltman ( II )



  Concluziile Proiectului Hristos Lumina Lumii
Partea a doua
Fred Veltman


Unicitatea cărţii Hristos Lumina Lumii trebuie aflată în modul practic în care foloseşte Scriptura şi în accentul pus pe realităţile spirituale şi pe devoţiunea personală, mai mult decât pe originalitatea conţinutului său. 

Hristos Lumina Lumii- studiul Fred Veltman



    Așa cum mi-am obișnuit cititorii de aproape trei ani, încerc pe acest blog să aduc argumente solide, raționale, în favoarea credinței într-o inteligență supranaturală, argumente culese inclusiv ( sau mai ales ) din domeniul științific. Dar îmi place să fiu echidistant față de adevăr în general, deranjând de multe ori prin asta nu numai tabăra necredincioșilor, ci și pe cea a credincioșilor fundamentaliști, prezentând de asemenea suficiente dovezi  în legătură cu superstiția și tradiția pur omenească, înrădăcinată adânc în viața spirituală a acestora din urmă, cu privire la multe subiecte religioase.  Cu siguranță, unul dintre punctele fierbinți pentru adventiști,  atins de mine într-unul din editorialele recente, este discuția despre infailibilitatea „spiritului profetic” al Ellenei White. Prin studiul următor, doresc să prezint dovezi serioase întru demitizarea originalității și inspirației divine a uneia dintre cărțile ei cele mai apreciate între adventiști: „Hristos Lumina Lumii”. 

   De data aceasta, prin intermediul forumului Open Source Church, fac accesibil pentru cititorii mei studiul lui Fred Veltman despre această carte, deosebit de important după părerea mea pentru orice adventist. Membru al bisericii AZS, președinte al departamentului de religie la Pacific Union College, Angwin, California, (Ph.D)Fred Veltman este o voce profesionistă cu privire la acest subiect, nefiind oponent al bisericii sau sistemului, ba dimpotrivă chiar făcând parte din el la momentul redactării studiului. De aceea consider că fundamentaliștii adoratori ai EGW ar trebui să fie primii care să ia în serios acest studiu. Că doar vorbește chiar unul dintre ei. 

   Cum era logic de așteptat, munca de traducere în limba română a acestui material deosebit de important este meritul contestatarilor bisericii adventiste, și nu al acelora care ar fi trebuit să fie primii care să învețe adevărul: pastorii acestei biserici. Deocamdată mă abțin să-mi exprim concluziile în legătură cu acest studiu, limitându-mă azi doar la publicarea sa. În cursul weekendului voi reveni însă cu comentarii personale în acest sens. Enjoy it! 

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Adventism, agnosticism, sau adventism agnostic ?


   
      

    Ca și mine, mulți dintre cei care citesc acest blog nu mai sunt demult adventiști sau adventiști-reformiști. Alți cititori sunt foarte dezamăgiți de ceea ce au văzut ani de zile în biserică, mai ales dacă sunt veniți din așa-zisa „lume”, iar așteptările lor au fost crunt înșelate de „ frați și surori” după botez. Ca urmare, se gândesc serios să-și facă scrisoarea de retragere din biserică și să se despartă de acea baltă morală dubioasă care le-a cauzat atâtea decepții.  În fine, o a treia categorie o reprezintă fundamentaliștii care își apără cu dinții și ghiarele doctrinele lor, atacând mai întotdeauna din spatele anonimatului ideile mele sau chiar persoana mea. Indiferent însă de ce parte a baricadei ai privi lucrurile, fie că ești deja exclus sau încă membru, niște întrebări esențiale ar trebui să-i adune pe toți la masa discuțiilor și să le dea tuturor de gândit: „ Ce este adventismul în realitate? Dar biserica adventistă? Este posibil cumva ca biserica adventistă să nu aibă absolut niciun fel de legătură cu adventismul?” 

sâmbătă, 14 septembrie 2013

Earth and God Wikipedia sau doar ... Ellen?


                    

    
      M-am născut într-un mediu religios a cărui mentalitate, cel puțin cu 20 de ani în urmă, era dominat într-o măsură covârșitoare de influența scrierilor Ellenei White. Pentru un adventist de atunci nu prea existau alte mijloace de informare și căutare a adevărului în afara celor oficiale ale bisericii, în parte datorită cenzurii și pericolelor societății comuniste, în parte datorită carenței enorme de informații în general din mass-media sau a literaturii de specialitate din diferite domenii. Tocmai de aceea, prin spectrul larg al temelor atinse (educația copiilor, teologie, dietă, filozofie creștină, curtenie și căsătorie, etc )  scrierile EGW suplineau această carență de informații pentru adventistul de rând și dădeau în plus o siguranță deplină cu privire la dilemele vieții. Ellen White reprezenta pentru mulți adventiști de atunci unicul canal de informare despre lume, viață și Dumnezeu. Nu e deloc greu de înțeles de ce mentalitatea adventistă universală ( dar cu precădere cea românească ) este încă pătrunsă „până la os” de opiniile profetesei de peste ocean. Dar ce relevanță mai au astăzi scrierile Ellenei? Pot fi ele considerate efectiv vocea lui Dumnezeu sau mai degrabă doar opinii omenești în cea mai mare parte?

joi, 5 septembrie 2013

Minunile - obiecții raționale și confirmări raționale





      Impresia larg răspândită în cercurile academice potrivit căreia știința ar fi demonstrat că minunile sunt imposibile, îi este atribuită în forma ei cea mai inflexibilă filozofului scoțian David Hume. Întreaga comunitate științifică este astăzi puternic convinsă că deducțiile și concluziile lui Hume au fost corecte în ceea ce privește minunile, și anume că acestea ar fi în realitate doar povești pentru copii. Cum pot fi însă susținute minunile biblice chiar dintr-un punct de vedere rațional? Sunt ele doar invenții și basme vechi, sau pot fi reale? Este credința în minuni și supranatural o dovadă a superstiției umane sau o consecință logică a observațiilor făcute în urma unui eveniment? 

duminică, 25 august 2013

Scrisoare deschisă către Gili Cârstea


      

    Grupul de studii Minneapolis 1888 a constituit pentru mine punctul de cotitură către o revoluție spirituală și intelectuală care a început acum aproximativ 10 ani. Felul nonconformist cu viziunea oficială a bisericii despre caracterul lui Dumnezeu și originalitatea cu care erau interpretate de Gili episoadele întunecate ale vechiului testament ( gen potopul, Core, Datan și Abiram, Uza, etc ) m-au atras într-un mod irezistibil, cu siguranță și pentru faptul că aceste puncte de vedere rezonau cu setea mea de cunoaștere și noutate și nonconformismul meu înnăscut.

vineri, 23 august 2013

Dragostea, cea mai frumoasă minciună



                     
                 
      Îmbrăcată într-o hăinuță roșie, mergea la pas pe străzile Cracoviei împreună cu alți dezmoșteniți ai soartei. Oriunde te uitai, femei cu părul răvășit își țineau copiii de mână, presimțind disperate că secunda următoare va fi ultima când le vor putea vedea chipul lor gingaș, dar speriat peste măsură. Bărbați cu părul plin de păduchi implorau o bucată de pâine, conștienți că aceasta ar putea fi ultima lor zi de viață. Ici și colo se auzeau ca dintr-o gură de iad lacomă ba sunetul sec al mitralierelor, ba țipetele de groază ale femeilor și copiilor. Numai ea, cu hăinuța ei roșie, mergea aiurea înainte, aruncând inconștientă zâmbete în dreapta și-n stânga. Nu-i păsa de cruzimea cu care soldații împingeau grupuri de tineri în fața zidului pătat de sânge, nici de frigul nopții care se lăsa amenințătoare, nici de gheața din sufletul oamenilor. Înainta sprintenă pe drumul pavat cu cadavre, neînțelegând de ce toți adulții fug speriați unii de alții.

vineri, 16 august 2013

Evolution vs God, sau minciuni sfruntate în numele Domnului



              

     Vă aduceți aminte de povestea „proorocilor Domnului” din 1 Regi 22? Iosafat și Ahab se pregăteau de luptă contra sirienilor, dar doreau să primească mai înainte confirmarea divină că vor avea succes în aventura lor de arme. Întru aceasta s-a organizat ad-hoc o parodie de „serviciu divin” în cadrul căreia așa numiții „prooroci ai Domnului”, adică preoțimea oficială a lui Israel, i-au asigurat pe cei doi, în fel și chip, de reușita lor deplină. Cu o singură excepție, de natură să-i nemulțumească serios pe cei doi împărați : Mica. Ca un veritabil os de pește în gât, Mica le tulbura siguranța oferită de proorocii Domnului cu atâta nonșalanță. Merită să recitiți personal întâmplarea biblică , de care mă voi folosi argumentativ în paralel cu subiectul pe care mi l-am ales astăzi: ultima „creație” evanghelistică creștină made in USA, DVD-ul „ Evolution vs God ”, video pe care îl puteți urmări tradus în subsolul acestui editorial.

sâmbătă, 3 august 2013

Dumnezeu, creștinii și materia neagră

    


      
         Una dintre cele mai mari enigme ale momentului în cosmologie o constituie așa numita „materie neagră”. Conform savanților, ea însumează 25% din masa totală a universului, adică de 6 ori mai mult decât materia vizibilă cunoscută ( stele, planete, galaxii, quasari, etc), dar este pur și simplu invizibilă instrumentelor umane. Singurul mod prin care poate fi detectată este datorită efectului gravitațional asupra materiei vizibile și a luminii. Doar prin faptul că materia neagră deformează lumina altor galaxii în drumul ei spre noi, sau doar prin faptul că ea face de exemplu ca stelele de la limitele exterioare ale galaxiei să se rotească cu aceeași viteză în jurul centrului galactic ca și cele mai apropiate de el, putem ști că ea există cu adevărat. Nimeni nu o poate vedea, dar ȘTIM CĂ EXISTĂ datorită efectelor produse de ea. 

sâmbătă, 27 iulie 2013

Planul lui Dumnezeu pentru viața ta


   

     
    De câte ori n-ați auzit de la amvoanele creștine sintagma     ”Dumnezeu are un plan special pentru tine?” Nu-i așa că de multe ori? Dar și mai obsesiv folosita expresie ” trebuie să avem o relație personală cu Isus Hristos ”? Dar  părinteasca atenționare „ ce ar face Isus dacă ar fi în locul tău”? Pentru foarte mulți dintre noi, aceste „minunate” reverberații spirituale moodyene ale secolului 19 nu reprezintă câtuși de puțin exemplare-mamut ale unui limbaj de lemn desuet, nu sunt nicidecum clișee lingvistice la fel de goale ca replicile personajelor lui Caragiale, ci efectiv purul adevăr după care creștinii sinceri își ghidează secundă după secundă însăși viața lor. Chiar așa… are Dumnezeu vreun plan special pentru tine ( mine )? Dacă da, care? Și cum îl aflu?

sâmbătă, 20 iulie 2013

Datările radiometrice și sabatul - implicații




    
    Fie că este vorba despre închinarea în ziua sâmbetei sau a duminicii, creștinii de orice confesiune sunt ferm convinși în majoritatea lor că raportul din Geneza 1 și 2 este unul literal, despre o creațiune care a durat 7 zile , iar ca atare, conform poruncii a patra, există o zi pe săptămână în care trebuie să dedice din timpul lor lui … Dumnezeu. Orice om informat cât de cât și care a citit și altceva în afară de literatura religiei sale,  știe însă foarte bine că o creațiune literală de 7 zile nu stă în picioare, cum de asemenea nu stă în picioare o creațiune de gen Hocus-pocus „ a zis și s-a făcut ”. Oamenii se împart în acest moment în două tabere ireconciliabile, și anume a creștinilor conservatori care iau ad-literam povestea creației din Geneza și a celor care înghit pe nemestecate ideologia neodarwinistă unde orice implicare divină în procesul apariției vieții este exclusă. Cine are dreptate?

duminică, 23 iunie 2013

Gânduri


    ”Căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre, și căile mele nu sunt căile voastre, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile mele față de căile voastre, și gândurile mele față de gândurile voastre ” (Isaia 55, 8-9 ). Acesta este soiul de verset biblic  care ne dă de înțeles că, atunci când vine vorba despre Dumnezeu, concepțiile noastre, predicile noastre, doctrinele noastre, imaginația noastră sunt toate ca un fir de praf în comparație cu universul. Toți creștinii recunoaștem asta în principiu. Și cu toate acestea, atunci când vine vorba să ne apărăm doctrinele și ideile, câtă încordare, câtă nervozitate, câtă încăpățânare, câtă atotsuficiență și mândrie există!

marți, 18 iunie 2013

Adevărul- veșnică sursă de conflicte


         

   
     Știu că v-am plictistit pe cei mai mulți dintre voi cu ultimul meu serial despre datările radiometrice. Știu că pentru mulți a fost ceva prea tehnic, prea științific, prea mulți termeni de specialitate , izotopi radioactivi, chimie și/sau fizică. Îi înțeleg perfect pe cei care n-au urmărit așadar nici măcar un singur episod despre datările radiometrice. Cum spunea cineva, nu e musai ca preocupările acestea științifice să aibă ecou la majoritatea dintre noi, și cu atât mai puțin e musai ca ele să fie predicate de la amvoane oamenilor simpli, care constituie majoritatea celor din biserici.

miercuri, 12 iunie 2013

Exodul 20: Porunci sau principii de viață?!?


  

   
    Toți creștinii, dar în mod special cei care ne-am născut în adventism, am auzit de nenumărate ori predici, seminarii sau discuții pe marginea celor 10 porunci din Exodul 20. Viața adventiștilor este influențată în mod direct, până în cele mai mici detalii, atunci când vine vorba de sabat printre altele, de ” Legea celor 10 porunci ”. Dar ce sunt în realitate enunțurile din Exodul: porunci pline de autoritate ale unui Comandant suprem sau principii de viață dintr-o altă lume? 

luni, 10 iunie 2013

Datarea radiometrică- o perspectivă creștină ( X )


  

   Prejudecăți și neînțelegeri comune cu privire la datările radiometrice

   Printre creștini prevalează de multe ori câteva prejudecăți legate de știință în general, și datările radiometrice în particular. Voi încerca în cele ce urmează să redau aceste îndoieli și să vedem dacă ele sunt îndreptățite sau nu din punct de vedere științific. Iată așadar cum vor argumenta apărătorii unei creațiuni tinere și a unui pământ (univers ) tânăr - în jurul la 6000 de ani, cel mult 10.000 - în defavoarea rezultatelor și observațiilor științifice, și care este de fapt realitatea. Acestea sunt obiecțiile lor:

sâmbătă, 1 iunie 2013

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( IX )




   Credincioșii care se îndoiesc

     Unii creștini au încercat și încă mai încearcă să desconsidere datările geologice în mod abil , afirmând că nicio rocă nu este un sistem complet închis ( adică nicio rocă nu este complet izolată de mediul înconjurător astfel încât să nu fi pierdut sau primit unii dintre izotopii folosiți la datare ). Vorbind dintr-un punct de vedere strict tehnic, acest lucru este real - probabil un atom dintr-un miliard dintr-un anume izotop s-a „ evaporat ” din toate rocile, dar o așa mică schimbare ar fi total irelevantă pentru rezultatul final al datării. 

luni, 20 mai 2013

M(inciună)I(pocrizie)C(orupție)A(totsuficiență) de ieri și de azi


      

   

   Vă invit să facem împreună un simplu exercițiu mental în care să remarcăm asemănările și deosebirile dintre situația pretinsului popor al lui Dumnezeu din zilele lui Mica și pretinsul popor al lui Dumnezeu din zilele noastre. După care să urmărim împreună una dintre cele mai ( dacă nu cumva cea mai ) sincere și corecte afirmații pe care le poate rosti un pastor într-o emisiune video : „ Sistemul trebuie distrus”… pentru ca Hristos să poată trăi. O conviețuire pașnică a celor doi este imposibilă!

duminică, 19 mai 2013

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( VIII)




           
                Putem să credem metodele de datare?

      Am arătat pe parcursul acestui serial o serie de evidențe convingătoare despre faptul că pământul a fost creat cu foarte mult timp în urmă. Concordanța dintre diferitele metode de datare, atât radiometrice cât și non-radiometrice, este dincolo de orice îndoială. Cu toate acestea, unii creștini se întreabă dacă trebuie să credem ceva din trecutul foarte îndepărtat. Răspunsul meu este că același lucru îl facem cu privire la orice alt lucru din trecut. De ce crezi că a existat cineva pe nume Abraham Lincoln? Pentru că ar trebui să inventezi o groază de lucruri pentru a născoci existența lui, o grămadă de falsuri, de fotografii trucate, de scrieri vechi despre el falsificate , iar pe lângă asta, nu există niciun motiv serios pentru a-l inventa. Ei bine, același lucru este valabil și pentru datarea rocilor, cu diferența că de data asta avem de-a face cu înregistrări în rocă, și nu cu înregistrări istorice. Să luăm în considerare următoarele :

marți, 14 mai 2013

Viața ca superla(xa)tiv




   
     A trecut doar un an de zile de când scriam un articol legat de o gafă memorabilă a unui pastor adventist ploieștean de la Speranța TV. Criticam atunci în mod dur nu pe omul Liviu Dumitrașcu ( cui dintre noi nu ni se întâmplă să facem gafe mai mari sau mai mici ?), ci balta morală plină de pești morți în care se zbate nu numai acel pseudo-post de televiziune, ci adventismul românesc ( și nu numai ) în ansamblul său. Și iată că la doar un an de-atunci, un alt mare scandal cutremură de data asta nu numai redacția acelei televiziuni, ci toată suflarea adventistă română: divorțul cu cântec (lugubru) al starului media AZS Cornel Dărvășan.

joi, 9 mai 2013

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( VII )




   
Metode non-radiometrice de datare pentru ultimii 100.000 ani

         Voi face o scurtă pauză de la descrierea metodelor de datare radiometrică pentru a vorbi de asemenea despre alte tehnici non-radiometrice. Este important să înțelegem că un număr foarte mare de datări corecte acoperind ultimii 100.000 de ani au fost obținute folosind și alte metode decât cele radiometrice. Am menționat deja dendrocronologia (datarea după inelele copacilor) , dar ea este doar vârful icebergului în ceea ce privește metodele de datare non-radiometrice. Iată în continuare câteva menționări succinte ale unor tehnici de datare non-radiometrice. 

vineri, 3 mai 2013

Sensul vieții


             

       
      Are viața asta până la urmă vreun sens? Atunci când se dovedește cu vârf și îndesat că de multe ori este o junglă plină de pericole, unde instinctul de supraviețuire este un scop în sine, sau un puzzle pe care încerci să-l asamblezi disperat, fără ca măcar să știi că îți lipsesc de la început piese importante, mai are oare viața vreun rost? Mai merită să lupți? Mai merită să speri? Sau deconectarea de la viață constituie deja o alternativă? … Veți spune că trec printr-un moment de depresie, din moment ce îmi pun astfel de întrebări. Sau că încerc cumva să filozofez, înainte de „asfințitul ” soarelui, într-o vineri seara.  Nici una, nici alta…

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Afară!


   
        Adeseori mi-a fost fluturat pe sub nas argumentul că îți poți pierde credința în mod inevitabil dacă renunți la apartenența față de o biserică. Că nu poți rezista singur pe marea învolburată de încercări și ispite ale acestei vieți. Că tu, ca individ, nu contezi decât ca parte a unui angrenaj spiritual mai complex, și despărțit de acesta devii inutil, asocial, oxidat, Schrott aruncat la gunoiul existențial. De aceea nevoie de  ritualuri, de aceea nevoie de organizație, de aceea nevoia de O Carte ( una singură ) și dogmele-i adiacente. De aceea nevoie de religie. Bun, dar unde este Hristos în toată povestea asta?

joi, 25 aprilie 2013

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( VI )


  
 

Datări radiometrice pentru mostre geologic tinere ( < 100.000 ani )

    Uneori este posibil să datăm mostre geologice tinere folosind metode de datare cu vieți lungi de înjumătățire precum Potasiu- Argon, Argon-Argon, Rubidiu-Stronțiu și altele cu elemente chimice și mai „ exotice ”.  Aceste metode pot funcționa cu aceste mostre tinere din punct de vedere geologic , de exemplu, dacă există o înaltă concetrație de izotopi-părinte în mostra respectivă. În acest caz, sunt produse într-un timp relativ scurt cantități suficiente de izotopi-fiică. Spre exemplu, un articol din Science Magazine ( vol 277, pp 1279-1280, 1997 ) arată concordanța dintre metoda de datare radiometrică argon-argon și vârsta cunoscută a lavei de la faimoasa erupție a vulcanului Vezuviu în 79 î.H. 

luni, 15 aprilie 2013

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( V )




Nuclizi cosmici: Carbon -14, Beriliu -10, Chlorine -36

     Carbonul -14, Beriliu -10 și Chlorine -36 sunt radioizotopi produși de razele cosmice ( particule puternic încărcate energetic și fotoni din spațiu ) atunci când acestea lovesc stratosfera. Foarte mici cantități din fiecare din acești izotopi sunt prezente în aerul pe care îl respirăm și apa pe care o bem. Ca rezultat, ființele vii ( atât animale cât și plante ) înghit foarte mici cantități de Carbon 14, iar lacurile și sedimentele marine adună cantități mici de beriliu 10 și Chlorine 36. 

duminică, 7 aprilie 2013

Psalmul 73. Un psalm al lui Martin Luther: Heer, mijn hart zoekt U te vinden




   Da, bun este Dumnezeu cu cei cu inima Necurată. Prea bun ca să îl pot înțelege. 
   De aceea,  piciorul stă să mi se îndoaie și pașii sunt gata să-mi alunece. 
   Căci mă uit cu uimire la cei nemernici, și rămân mut la vederea fericirii celor răi. 
   În cot îi doare de virtuți și moralitate , în timp ce iau numele lui Dumnezeu pe buze cu fiecare ocazie. 
   N-au parte de suferință, nici de sărăcie, și nici nevoie de rugăciune
   Pentru că dumnezeul lor credincios, banul, este întotdeauna de partea lor.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Micro și macroevoluție: mecanisme, definiții și consecințe ( I )


  

      Introducere 

      Așa cum am mai spus în repetate rânduri, tema despre evoluție-creație este una foarte importantă, dat fiind faptul că de înțelegerea sa corectă sau incorectă decurg decizii morale esențiale pentru noi toți. Deoarece acest subiect implică o cunoaștere aprofundată atât a termenilor și mecanismelor genetice legate de evoluția vieții, a metodelor de datare actuale, precum și o stăpânire de ordin lingvistic și o hermeneutică corectă legată de primele capitole din Geneza, o cercetare cât de cât serioasă și exhaustivă  a subiectului cere timp. Tocmai de aceea am hotărât să dedic acestei teme pe blog timp suficient ( poate un an sau mai mult ) pentru ca analiza să fie suficient de critică și imparțială, cu atât mai mult cu cât observ că ea a devenit o serioasă piatră de poticnire, atât pentru tinerii cu un IQ ridicat ( care părăsesc nu numai biserica, dar refuză să mai creadă într-un Creator al vieții ) cât și pentru bigoții religioși care se tem de orice fel de investigație, și care din păcate alcătuiesc marea masă a creștinismului instituționalizat.

sâmbătă, 30 martie 2013

Răscumpărarea prin muncă


       Care era agenda fiului? Instinctul de conservare este suficient de persuasiv pentru a-l determina să ia cea mai radicală decizie: întoarcerea. Atât de disperată era situația încât singura soluție era revenirea la origini. Nu e vorba de curaj ci de lașitate – tânărul n-a avut curajul moral de a-și înfrunta soarta, de a găsi o altă soluție. Pentru el, casa, tatăl, familia sunt doar niște mijloace pentru a-și astâmpăra foamea. Decizia n-a fost una rațională ci profund instinctuală. Iar instinctul poate genera orice fel de stratagemă pentru a-și împlini nevoia. Chiar motivații religioase! Stratagema tânărului de a se strecura în familie prin ușa de serviciu este teribilă.

joi, 28 martie 2013

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( IV )






Radionuclizi dispăruți: clepsidrele care s-au oprit


   Mai există o metodă de a determina vârsta vieții pe Terra. Dacă vedem o clepsidră a cărui nisip s-a scurs în totalitate, știm că a fost învârtită cu mult înainte de intervalul de timp măsurat de ea. În mod similar, dacă descoperim că un izotop radioactiv părinte a fost cândva abundent dar s-a terminat, știm atunci că și acesta a existat cu mult înainte de intervalul de timp pe care îl măsoară. Există mulți izotopi radioactivi care nu mai sunt găsiți în stare naturală pe pământ. Timpii lor de înjumătățire arată perioade de timp mai scurte decât cele pe care le putem măsura. Fiecare element chimic are radioizotopi care au dispărut de pe Terra.

sâmbătă, 23 martie 2013

Edenul, căderea în păcat și legile fizicii

     

   Dragi prieteni, vă propun spre studiu o perspectivă despre Geneza 1 diferită de cea cu care am fost obișnuiți până acum, dar care încearcă să țină cont atât de mesajul esențial al bibliei , în ansamblul ei, cât și de axiomele științifice ( aici exclusiv din fizică ), așa cum au fost confirmate și reconfirmate în ultimii 50 de ani. Videoul încearcă să demitizeze creațiunea perfectă în care au crezut teologii secolelor renașterii și iluminismului, și să ofere o soluție de compromis între creația biblică și aspecte ale teoriei evoluției. 

Geneza 1, o altă perspectivă from Martin Luther on Vimeo.

La răscruce de drumuri

miercuri, 20 martie 2013

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( III )


                           

Ceasuri radiometrice

   
      Există peste 40 de tehnici de datare radiometrică, fiecare bazată pe un izotop radioactiv diferit. Termenul izotop împarte elementele în grupe de atomi care au aceeași greutate atomică. De exemplu carbonul are izotopi cu greutatea 12, 13 și 14 ori masa nucleului, astfel încât avem C 12, C 13 și C 14. Doar izotopul C 14 este radioactiv. Izotopii cu jumătăți de viață foarte lungi se dezintegrează foarte încet, și de aceea sunt folositori pentru datarea corespunzătoare a evenimentelor foarte vechi. Izotopi cu jumătăți de viață mai scurte nu pot data astfel de evenimente vechi deoarece toți atomii izotopului-părinte s-au dezintegrat deja , la fel ca o clepsidră al cărui nisip este tot în partea de jos. 

duminică, 10 martie 2013

Doar 10 minute


   Dacă ai avea doar 10 minute ca să prezinți evanghelia cuiva pe care nu-l vei mai vedea niciodată, ce i-ai spune în acele 10 minute?  Ce i-ai prezenta, astfel încât ca să-i dea vieții un sens, așa cum nu l-a mai perceput niciodată până atunci? 

sâmbătă, 2 martie 2013

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( II )


   

   


Privire de ansamblu

     Rocile sunt compuse din multe cristale individuale, iar fiecare cristal este compus din cel puțin câteva elemente chimice diferite precum fier, magneziu, siliciu, etc. Cele mai multe elemente din natură sunt stabile și nu se schimbă. Dar există și unele care nu sunt complet stabile în starea lor naturală. Unii atomi se schimbă de la un element la altul printr-un proces numit descompunere ( dezintegrare ) radioactivă. Dacă la început există mulți atomi ai elementului original, numit elementul-părinte, pe parcurs atomii se dezintegrează în alt element, numit elementul-fiică (daughter element), la o rată de timp predictibilă. Trecerea timpului poate fi stabilită prin scăderea numărului de atomi-părinte și înmulțirea numărului de atomi-fiică. 

joi, 28 februarie 2013

Când „Antihristul” iese la pensie...


        



                                    

        Azi a fost o zi istorică, pe care niciun adventist n-o anticipa nici măcar în gând în urmă cu 8 ani, atunci când Benedict XVI a devenit capul bisericii catolice mondiale. Dimpotrivă, acum 8 ani, mai precis într-o zi de 19 aprilie 2005, trecutul cu accente naziste al lui Joseph Ratzinger și poziția sa teologică dură din timpul fostului pontificat al papei Ioan Paul al doilea ( Ratzinger a fost între 1981 și 2005 șeful congregației sacre a doctrinei credinței - sau altfel spus inchiziția romană istorică ) erau premize suficiente pentre ca tot AZS-ul de rând să strige din nou binecunoscuta mantră ellen-istă : „ Gata, vine decretu’ ! ”  Dar iată că au trecut 8 ani de-atunci și … stupoare: decretu’ nu numai că n-a venit, dar … pleacă însuși papa ! De bună voie și nesilit  de nimeni…

duminică, 24 februarie 2013

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( I )




    Pentru săptămânile care urmează v-am pregătit un nou serial, de data aceasta despre o altă problemă majoră cu care se confruntă creștinii, și anume atunci când este vorba să accepte vârsta de miliarde de ani a planetei, a soarelui și chiar a vieții. Autorul materialului pe care îl voi traduce este dr. Roger C. Wiens, PhD în fizică și geologie, angajat la  Space & Atmospheric Sciences Group la laboratorul național american Los Alamos. Dr. Roger Wiens  este un creștin care a fost membru pe rând în denominațiunea fraților menoniți, apoi baptist, congregaționist conservator și Vineyard. Deși este de peste 4 decenii un apreciat om de știință, nu vede niciun conflict între știință ( studiul creației lui Dumnezeu ) și biblie, sau între miracole pe de-o parte și vârsta veche a pământului, pe de cealaltă parte. Așadar, există toate premizele ca prejudecățile creștinilor sinceri cu privire la vârsta veche a vieții pe Terra să fie demontate pas cu pas în acest serial, dar de către un expert în fizică și geologie creștin. 

duminică, 17 februarie 2013

Geneza 1 și 2 - marea agitație adventistă

      

     Acum 7 ani, mai precis prin vara lui 2006, o agitație fără precedent a cuprins biserica adventistă mondială. Ce se întâmplase? În urma unor elaborate studii anonime contra doctrinei trinității, dar mai ales a apariției internetului care putea acum să faciliteze enorm fluxul de informații  și să-l pună la îndemâna tuturor, biserica era zguduită de „scandalul trinității”. Pe tot cuprinsul globului, zeci și zeci de membri adventiști, altădată credincioși bisericii, se disociau acum public de doctrinele acesteia, dintre care la loc de frunte făcea parte doctrina trinității. Sistemul intrase în panică. Stabilitatea și unitatea bisericii erau serios amenințate. Iar contraatacul devenea imperios necesar. Așa au fost tipărite acele „lecțiuni” în favoarea dogmei trinității, prin care conducerea spera din răsputeri să închidă gura ereticilor și să stingă incendiul. Dar incendiul nu s-a stins deloc. Dimpotrivă, la 7 ani de-atunci, în pofida eforturilor disperate ale bisericii, un alt mare „scandal” mătură azi adventismul la nivel mondial: veșnicul conflict dintre creaționism și evoluționism. Iar de data asta… nu mai sunt în joc doar  simple pagube colaterale ( a se citi câțiva „terchea-berchea” nesupuși conducerii ), ci însă validitatea creștinismului în sine. 

sâmbătă, 16 februarie 2013

De la Noe la Moise - evidența unor lacune în genealogiile biblice ( V )


   

     Închei această serie de 5 episoade despre genealogiile biblice, analizând pasajele din Geneza care sunt cele mai critice în privința calculării unui univers vechi de 6000 de ani, așa cum a făcut episcopul James Ussher, a cărui cronologie este acceptată la scară largă în cercurile creaționiste conservatoare. Adeziunea evanghelică generală la calculele acestui episcop a ridicat în mod artificial un zid de netrecut între biblie și știință. Pe parcursul acestor 5 episoade am încercat să arătăm însă că flexibilitatea și ambiguitatea ebraicii biblice face imposibil un calcul precis al datei când a apărut viața pe Terra, folosind genealogiile din biblie. 

marți, 12 februarie 2013

Atotputernicie fără consecvență?



     

      În dezbaterile mele de pe forumuri cu diferiți apologeți ai creațiunii în 7 zile literale, atotputernicia lui Dumnezeu  este aruncată ca ultim argument puternic în favoarea ineranței Scripturii și în defavoarea evoluției universului sau a vieții pe Terra. În fața avalanșei de neoprit a dovezilor din diferite ramuri ale științei care vorbesc despre un pământ și univers foarte vechi, creștinii literaliști recurg la argumentul suprem mai sus amintit într-o încercare disperată de a nu-și pierde credința. Dar înseamnă oare o acceptare a dovezilor științifice despre evoluție în mod neapărat o lepădare de credință? Dacă biblia nu este exactă cu privire la felul în care a apărut universul sau viața pe Terra, înseamnă asta că Dumnezeu ne minte? Astfel de conflicte au mai existat în trecut, și de fiecare dată religia și biserica a fost cea care a pierdut lamentabil.  Și de asemenea… adevărata credință în Dumnezeu nu numai că nu a fost prejudiciată, dar a ieșit și mai întărită în urma descoperirilor științifice. 

duminică, 10 februarie 2013

De la Noe la Moise - evidența unor lacune în genealogiile biblice ( IV )




     De-a lungul istoriei bisericii, genealogiile biblice au fost întrebuințate pentru a calcula o dată pentru apariția vieții pe Terra. Această datare este astăzi folosită ca un argument în sprijinul unui pământ tânăr. Cu toate acestea, așa cum am demonstrat în această serie de articole, o examinare mai amănunțită a ebraicii antice descoperă indicii despre lipsuri și lacune în aceste genealogii, făcându-le nepotrivite pentru astfel de calcule. 

vineri, 8 februarie 2013

De la Noe la Moise - evidența unor lacune în genealogiile biblice ( III )




     Continui azi seria despre lacunele găsite în genealogiile din biblie , analizând de data aceasta testamentul lui Noe și al fiilor săi. Această secțiune introduce în mod special o problemă de hermeneutică care este atribuită felului în care cei care stabilesc date ( care încearcă să calculeze data la care a fost creată viața pe Terra pornind de la genealogii biblice ) interpretează un cuvânt ebraic cheie. 

miercuri, 6 februarie 2013

Soția lui Iov


     

    Dintre toate personajele biblice,  Iov întruchipează în mod desăvârșit esența suferinței umane. O suferință nedreaptă, neanticipată și neconsolată. Suferința în context religios. Din acest motiv cartea lui Iov este și cea mai dificilă și neînțeleasă scriere biblică, de aici și multitudinea interpretărilor. Atât de șocantă pare perspectiva încât Iov ar putea fi considerat la fel de bine un personaj fictiv. Iov ar putea, nu însă și dinamica vieții. Există drame mult mai sofisticate și îngrijorătoare decât tragedia vieții lui Iov. 

sâmbătă, 2 februarie 2013

Matematica ... invenție sau descoperire?




   Este Matematica o știință inventată de oameni sau descoperită de către ei? Această nedumerire s-a aflat în mințile matematicienilor încă din vremea lui Arhimede și Platon. Spre deosebire de alte științe precum fizica, geografia, biologia sau chimia care-și fondează esența pe baza observațiilor făcute asupra lumii înconjurătoarea, matematica e mai specială. Matematica este mai mult decât o știință a cărei legi se definesc prin experiment și observație,  ci este un limbaj abstract folosit chiar și de alte științe pentru a-și demonstra propriile teorii. Dar este acest limbaj  inventat de om sau doar ... descoperit de om? Pentru că dacă este doar descoperit, rezultă logic că altcineva l-a inventat. Și dacă altcineva l-a inventat ...atunci cine este acel cineva?!? 

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

11 întrebări inconfortabile despre Geneza 1 și 2



     
     Subiectul „ școlii de sabat ” din biserica adventisă pentru acest trimestru este creațiunea. Dacă ar fi tratat cu seriozitate și profesionalism, și dacă membrii bisericii s-ar descotorosi de mentalitatea păguboasă că „ adevărul vine de la liderii noștri ”, atunci recunosc că tema ar fi una cât se poate de interesantă  pentru omul secolului 21. Din păcate, nu pot să nu observi lesne cum întreg materialul de „ studiu ” are o unică sursă: Geneza 1 și scrierile Ellen White. Argumentele din știință sunt combătute, sau în cel mai bun caz, desconsiderate. În virtutea unui principiu enunțat chiar de Ellen White cu privire la fundamentele credinței noastre, principiu pe care am să-l redau imediat cu cuvintele autoarei, doresc să pun niște întrebări de „ meditație ” acelor membri adventiști care caută sincer adevărul cu privire la acest subiect, dincolo de prejudecăți și lozinci religioase impuse de biserică.  Mai întâi fragmentul EGW promis: 

Știință vs credință

     

      
      Așa cum am arătat neîntrerupt de doi ani încoace pe acest blog, fundamentaliștii religioși din orice biserică se agață cu încăpățânare de infaibilitatea Scripturii, crezând din tot sufletul că orice informație și orice detaliu din ea, chiar științific sau istoric, corespunde în întregime realității. Confruntați cu contraargumente serioase din seriale precum „ Creștinismul păgân ” sau „ False soluții la false probleme ”, ei refuză însă reconsiderarea atitudinii lor, din diverse motive. Convinși că sunt chemați de Dumnezeu, acești oameni străbat marea și pământul pentru a-și face tovarăși de credință și a duce „ evanghelia ” la orice făptură. Pretenția sau cel puțin dorința lor este ca oamenii de știință sau cei numiți în general sub denumirea „ din afară ” să cunoască Adevărul prin intermediul Scripturii. Când vine vorba însă ca să acorde la rândul lor aceeași atenție și altor domenii de cercetare a Adevărului în afară de literatura religioasă, refuzul lor este constant. Iar disprețul față de știință este general. Ei chiar consideră știința ca un fel de element conspirativ la adresa credinței în Dumnezeu, clasificând-o în „ știință adevărată ” sau „ știință falsă”, după felul în care arată enunțurile acesteia în raport cu biblia. Dar este justificată o astfel de poziție? 

duminică, 20 ianuarie 2013

Oh my God !

 

      De data asta vă recomand un film excepțional, care corespunde perfect tematicii acestui blog. Dumnezeu și credința, da. Religia, biserica și tradiția, un nu hotărât. Ultimele sunt toate produse făurite de oameni, și care-i fac un deserviciu imens lui Dumnezeu și creștinismului autentic, care apropo... s-a născut prigonit și neînțeles și va muri tot prigonit și neînțeles. Primele 20 de minute nu sunt tocmai o capodoperă, dar dacă rezistați până la final, vă asigur că nu veți regreta. Enjoy! 

P.S.  Și nu, nu numai religia hindusă e o curată drăcovenie. Creștinismul instituționalizat e aceeași Mărie cu o altă pălărie! 


sâmbătă, 19 ianuarie 2013

„ Dumnezeu și-a sfârșit lucrarea ” ...


            
   Ciclul de lecțiuni ale școlii de sabat din acest trimestru se dorește a fi un „ studiu ” despre felul în care viața a apărut pe pământ. Inutil să mai spun că „ este clar ” din capul locului că a fost creată. De prisos să mai spun că a fost creată în doar 6 zile. Doar o singură nelămurire am. Una singură: de ce simt nevoia adventiștii să mai „ studieze ” mereu și mereu aceleași lucruri, în speță despre creație, dacă ei DEJA ȘTIU CU CERTITUDINE TOTUL despre subiect? Dacă ei cunosc foarte bine etapele creațiunii, potrivit străvechiului raport din Geneza 1 și 2, dacă ei sunt așa de siguri de vârsta tânără a pământului sau chiar a universului(... doar 6000 de ani !!), dacă ei au înțeles perfect din biblie toate datele științifice,  DE CE MAI ESTE NEVOIE DE REPETIȚIA ACELORAȘI SUBIECTE, an după an, la intervale mai mult sau mai puțin regulate? Învățătură? Studiu? Sau crasă spălare pe creier?!? 

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Frica, argumentul final al religiei


       

       Religia a avut dintotdeauna pretenția că oferă omului singura posibilitate de conexiune cu Creatorul. Începând cu sistemul levitic instituit de Moise, continuând cu toate practicile și ritualurile spirituale păgâne și terminând cu apariția pe scena lumii a „ creștinismului ” centralizat sub sceptrul Cezarului, religia a strigat sus și tare că doar ea îl poate „ re-lega ” pe omul păcătos de Dumnezeu, așa cum spunea sf. Augustin via Lucius Lactantius, oferindu-i prin practicile și doctrinele ei un statut de „ liberă trecere ” înaintea Stăpânului suprem. Fie că este vorba despre sacrificiile umane păgâne ale incașilor, maiașilor sau ale „ fiilor lui Moloh ”, fie că este vorba despre sacrificiile a milioane de animale cerute de sistemul levitic, un principiu comun străbate din timpuri imemoriale paginile istoriei: omul este dependent de ceva sau cineva ( mai ales ) ca să-și poată ispăși vina păcatului originar. Iar combustibilul care hrănește necontenit flacăra acestui principiu este întotdeauna aceeași: teama. Dar poate fi considerată o relație autentică atunci când ea este bazată pe teamă? Și mai mult: este posibil ca un Dumnezeu benevolent și îndurător să cerșească atenția sau închinarea creaturilor sale prin intermediul fricii? 

vineri, 11 ianuarie 2013

De la Noe la Moise - evidența unor lacune în genealogiile biblice ( II )


      
     Genealogiile biblice au fost folosite adesea în încercarea de a calcula o dată pentru creațiune, dată care a fost citată după aceea ca o dovadă a unui pământ tânăr. Însă o examinare mai atentă a ebraicii vechi dezvăluie lacune ale acestor genealogii, făcându-le nepotrivite pentru astfel de calcule. Istoria lui Moise, pe care o vom analiza sub lupă în cele ce urmează, demonstrează tocmai astfel de lipsuri. În prima parte a acestei serii am arătat importanța fundamentală a cuvântului ebraic „ yālad ” - tradus în mod obișnuit prin „ begat ” ( KJV ) sau  „ a devenit tatăl lui… ”, „ a născut pe … ( NIV, NASB ) în calcularea unor date istorice la care au avut loc evenimente biblice, precum creația și potopul. Cei care fixează astfel de date pleacă de la premiza că yālad implică o relație părinte - copil în pasajele cronologice biblice. Cu toate acestea, povestea lui Moise pare să demonstreze că yālad  are de-a face numai cu o relație familială generală, iar ca urmare a acestui lucru oferă o puternică evidență a unor lacune genealogice în raportul biblic. 

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Cronologiile din Geneza - metodă sigură de aflare a vârstei vieții pe Terra?! ( I )




      
        În dezbaterile despre vârsta planetei, creaționiștii partizani ai concepției despre un pământ tânăr se sprijină adesea pe genealogiile din Biblie pentru a calcula timpul până la creațiune, ajungând aproximativ la un rezultat de 6000 de ani.  Dar există motive și argumente suficient de serioase pentru a vedea în aceste genealogii niște înregistrări importante, dar … incomplete. Ori, dacă se poate demonstra că aceste linii genealogice sunt incomplete, orice efort al creaționiștilor pământului-tânăr de a calcula vârsta vieții de pe Terra sau chiar a planetei în sine se va dovedi o luptă cu morile de vânt. Pentru următoarele câteva săptămâni vă invit alături de mine să cercetăm adevărul despre … vârsta vieții pe pământ, dar altfel de cum l-ați auzit de la amvoanele bisericilor!  Autorii materialului pe care îl voi traduce în continuare sunt creștini care cred în întregime în valoarea mesajului biblic, dar nu întorc spatele evidențelor de necontestat din știință. De fapt, este vorba despre Hugh Henry, cu doctorat în fizică la Universitatea din Virginia 1971  și Daniel Dyke, doctorat în teologie la Princeton Theological Seminary 1981 , actualmente profesor de Vechiul Testament la Cincinnati Christian University, Ohio.