duminică, 29 septembrie 2013

Hristos Lumina Lumii - studiul Fred Veltman (concluzii)



   

     Studiul pe care l-am publicat este destul de revelator pentru mine în privința „originalității” și „ineranței” cărții HLL, aruncând o lumină mai amplă asupra întregului „spirit profetic”, atât de apreciat în lumea adventistă. Cu toate acestea, recunosc că el nu aduce nimic nou pentru o minte care funcționează după concepte prestabilite. Altfel spus, chiar după parcurgerea studiului lui FV, un adventist îndoctrinat „din fragedă pruncie” despre cărțile EGW are toate șansele nu numai să nu înțeleagă nimic din acest studiu, dar să considere atenția acordată lui drept timp pierdut. În realitate, pentru cine are ochii deschiși cu privire la fapte (descrise chiar de către un adventist ) , studiul lui Fred Veltman aruncă în aer concepții înrădăcinate despre „spiritul profetic” din mintea oricărui adventist. 


   Mai întâi, conform lui Richard B. Lewis, profesor în 197o la Loma Linda University, expresia „spiritul profeției”, atât de des uzitată printre adventiști, este o „ anomalie logică”. După părerea sa, expresia „ biblia și scrierile spiritului profetic  este una ambiguă și care induce confuzie, deoarece spiritul care a inspirat-o pe Ellen White nu a restrâns mesajul său doar la ea, ci îi înclude pe Moise, Maleahi, Ioan și toți ceilalți”. Merită neapărat citit în întregime articolul despre această temă din revista adventistă Spectrum. 

   În al doilea rând, dar tot cu privire la același subiect, în articolul de pe wikipedia cu privire la inspirația EGW, autorii ne spun următoarele:

Amplificarea (volumului )„Spiritual Gifts” ale lui EGW a fost intitulată „Spiritul profeției” ( 4 volume ) care de-a lungul timpului a devenit „Conflictul veacurilor” ( cinci volume ) , adăugându-i-se cartea „ Marea Luptă”. Oricum, expresia „spiritul profetic” a fost aleasă de editorii acestor volume, și nu de Ellen White însăși. ”

   Revin acum la concluziile studiului lui Veltman.

1. Ellen White s-a folosit de surse literare când a scris HLL.

     Ei bine, ca urmare a ținerii în secret ( nepopularizării) de către pastori a acestui lucru, sunt convins că extrem de puțini adventiști cunosc adevărul despre împrumutul literar masiv din alte surse al EGW. Dimpotrivă, de-a lungul anilor a fost răspândită ca focul în miriște ideea că Ellen White este originală 100%, mergându-se până acolo încât unii ( în biserica reformistă, de ex, este des întâlnită această părere ) au construit chiar fabulații cum că un înger îi dicta ce să scrie. Din câte se poate constata însă din acest studiu, aceasta este o minciună. Fred Veltman ne spune că Ellen White „ a folosit scrierile altor autori într-un mod conștient și intenționat. Paralele literare nu sunt un rezultat accidental, nici nu se datorează memoriei fotografice.”

   La prima vedere, nu ar fi nimic de obiectat aici. Exact același lucru ca și ea îl fac și eu pe blog, uneori arătând resursele bibliografice din care mă inspir pentru articole, alteori nu. Dar nu am nici pe departe intenția de a publica (deocamdată) o carte care să includă ideile acestui blog( deoarece în acest caz aș fi obligat moral și profesional să redau sursele ) și … mai important… nu am sub nicio formă pretenția că „ Domnul mi-a arătat” „Am văzut că…” sau „ Domnul mi-a spus ”. Ori Ellen White nu a făcut tocmai acest lucru. Chiar atunci când a fost atenționată de Kellog cu privire la lipsa de onestitate profesională la publicarea cărții „ Tragedia veacurilor” ( cu multe inadvertențe istorice și de ordin tehnic în sensul mai sus amintit ), nu s-a luat nicio măsură pentru corectarea erorilor de către ea sau editori, astfel încât este împământenită până azi concepția că Ellen White a fost originală în tot ceea ce a scris. 

2. Conţinutul comentariului lui Ellen White asupra vieţii şi misiunii lui Christos, Hristos Lumina Lumii, este mai mult derivat decât original.

    Fred Veltman ne spune că „ este imposibil de recunoscut în scrierile lui Ellen White despre viaţa lui Christos o anumită categorie generală de conţinut sau un catalog de idei care să fie originale, caracteristice ei”. Deci exact pe dos față de ceea ce am fost îndoctrinat o viață întreagă de către biserică. În mod concret, „Hristos Lumina Lumii” depinde într-o proporție de 33%  de alte surse literare contemporane ei. 

   Cu privire la acuzația plagiatului, ea este vinovată de așa ceva în accepțiunea modernă a acestui termen. Fără doar și poate. Chiar dacă convențiile literare ale epocii sale o exonerează totuși de o astfel de acuzație, moral vorbind ea este vinovată. Este ciudat, ca să nu spun mai mult, să te folosești într-o asemenea măsură de ideile altora și scrierile altora, dar în același timp să infuzi poporului ideea de „autoritate profetică” care emană din scrierile tale. 

   Ba mai mult, chiar Ellen White sau alții care au vorbit în numele ei au negat în repetate rânduri dependența sa literară față de alte surse, lucru care nu corespunde realității. Este evident faptul că de multe ori, Ellen a dorit să (a)pară în ochii poporului cu orice preț că „inspirația” îi provenea de sus. De ce a făcut acest lucru, dacă a avut în spate un scop bun sau nu, dacă a dorit prin aceasta să-și protejeze familia adventă de „influențele dăunătoare din lume”, etc… este cu totul alt subiect. Ceea ce este cert, este faptul demonstrat chiar de către FV că EGW s-a folosit de mijloace neortodoxe întru atingerea acestor scopuri. 

  3. Caracterul special al comentariului lui Ellen White trebuie căutat în folosirea sa practică a Scripturii şi în accentul pus pe realităţile spirituale şi pe devoţiunea personală.

    Ca atare, iată cum HLL se transformă peste noapte dintr-o carte care până mai ieri descria cu lux de amănunte „inspirate” viața lui Isus Hristos, uneori asemenea unui reportaj modern de la fața locului , într-o simplă carte cu mesaj devoțional. Puțini, extrem de puțini adventiști recunosc că acesta este adevărul, și anume că HLL este în mare măsură doar suma dintre rodul imaginației sale personale și împrumutul literar din alte surse. Puțini sunt gata să accepte adevărul că HLL este doar o „VITA CHRISTI” așa cum și-a imaginat-o autoarea, și prea puțin în plus. 

    Dacă EW a fost îndatorată surselor literare nu numai în ceea ce privește comentariile devoționale , ci chiar atunci când a descris realități spirituale ( îngeri și demoni, influența acestora asupra oamenilor din epoca lui Isus, etc ) studiul nu oferă un răspuns coerent. Nici nu ar avea cum, părerea mea, oricât de sinceri ar fi cercetătorii. Doar Ellen White este cea în stare să ne spună dacă a fabulat atunci când a scris despre acele realități spirituale, sau dacă efectiv „a văzut” ceva concret în acest sens: 

  „ În cele din urmă, referitor la conţinut, cum se raportează între ele scrierile lui Ellen White despre viaţa lui Christos? Nu le mai putem cere nici lui Ellen White, nici celor care o cunoşteau să ne explice ce a vrut să spună prin ceea ce a scris.

   În plus, rămân uimit cu privire la faptul că Fred Veltman surprinde cum unele din opiniile EGW din manuscrisul original al HLL s-au schimbat de-a lungul timpului! El spune: „ Simplul fapt că textul HLL reprezintă o revizuire a lucrărilor ei timpurii sugerează faptul că scrierile ei alcătuiesc o tradiţie textuală.

   Tradiție textuală??? Sau inspirație divină?!?!? Oricine care este cât de cât onest va sesiza imediat diferența colosală dintre una și alta. Pentru că una este să copiezi din mentalitatea vremii și să pretinzi că Dumnezeu ți-a arătat ceva, și cu totul altceva este să ți se arate efectiv în viziune ceva anume. Faptul că perspectiva ei despre viața lui Hristos s-a shimbat de-a lungul timpului și că scrierile ei formează mai degrabă o tradiție textuală decât o revelație divină ar trebui să-i facă pe adventiști să fie mai smeriți atunci când vine vorba despre analizarea adevărului în toată complexitatea lui și, implicit, să fie mai dispuși să-și reseteze prejudecățile și doctrinele. 

  4. Ellen White a folosit minim 23 de surse literare de diferite facturi, inclusiv ficţiune, în scrierile ei despre viaţa lui Christos.

      Este absolut incredibil, cel puțin pentru mine, ceea ce spune Fred Veltman în continuare:

Spaţiul nu ne permite să-i analizăm aici pe toţi cei 23. Dar nu este nevoie să acoperim întregul lot, deoarece majoritatea se încadrează în categoria literară „Vieţile victoriene ale lui Christos”. Cărţile din categoria aceasta nu au fost niciodată menite să slujească drept biografii. Astăzi ar trece probabil drept ficţiune istorică. O relatare care este în mod clar ficţiune este cea din Ingraham, The Prince of the House of David, o lucrare la care Albert Schweitzer făcea referire drept „basme cu ‚tâlc’ despre viaţa lui Iisus destinate lecturii în familie.” Ingraham şi-a conceput lucrarea ca pe o colecţie de scrisori aparţinând unui martor ocular din Palestina trimise tatălui ei aflat în Egipt.

    Așadar, multe dintre cele 23 surse din care s-a inspirat EGW în scrierea cărții HLL sunt pe alocuri nici mai mult, nici mai puțin decât …„ ficțiune istorică”!!! Imaginația pur omenească a autorilor. Este oare același lucru valabil chiar în dreptul HLL? Las cititorii mei să-și răspundă singuri. 

5. Asistenţii literari ai lui Ellen White, mai ales Marian Davis, sunt responsabili pentru forma publicată a cărţii Hristos Lumina Lumii.

   Este cunoscut faptul că Ellen White nu a fost o femeie educată, cu toate acestea meritele „deosebite” ale operei sale literare i s-au atribuit într-o măsură nejustificată ei, și mai puțin asistenților literari, așa cum ar fi corect. Este cert faptul că Ellen este creierul din spatele cărților sale. Dar la fel de cert este că acest creier era afectat din mai multe puncte de vedere ( fără niciun fel de ironie ), inclusiv dpdv lingvistic și/sau literar, astfel încât Marian Davis este responsabilă pentru forma finală a cărților „SP”.  Fred Veltman se întreabă totuși dacă nu cumva „ ar fi bine  ca Marian Davis, principala sa asistentă literară, să primească ceva recunoaștere publică în această privință.” 

        Cel mai dificil lucru cu care se confruntă un adventist sincer în urma lecturării studiului lui Fred Veltman este problema verosimilității „spiritului profetic ” ca atare, luat în întregime. Aceasta este chiar teama cea mai mare a lui Veltman: 

   „ Trebuie să recunosc din capul locului că, din punctul meu de vedere, aceasta este cea mai gravă problemă care apare în legătură cu dependenţa literară a lui Ellen White. Loveşte în inima sincerităţii, integrităţii ei şi, prin urmare, a verosimilităţii ei. ” 

   Problema se pune în mod logic astfel: dacă HLL este în proporție de 33% dependentă de 23 de surse literare ale vremii respective, dacă de multe ori textul în sine nu reprezintă decât suma tradițiilor textuale ale surselor plus imaginația personală a autoarei, ce poate fi spus cu privire la întregul „spirit profetic”, din moment ce HLL este doar parte integrantă din acesta? Există posibilitatea ca întregul „spirit profetic ” să fie mai mult simplă literatură religioasă, devoțional și fabulație proprie decât purul adevăr? Din nou, las pe cititorii mei să hotărască adevărul în urma dovezilor aduse. 

   Așa cum am spus, studiul lui FV nu este de natură de a schimba concepte prestabilite. Cine este orb, este orb până la capăt, dacă refuză vindecarea. Cu toate acestea, îl consider de o importanță crucială pentru orice adventist, deoarece ridică perdeaua care prea mulți ani ( și iată… deja secole ) a stat coborâtă peste intrarea într-o încăpere socotită magică, dar care de fapt este  goală, ca și sfânta sfintelor iudeilor. 

   Desigur, este lesne de înțeles teama și suspiciunea cu care adoratorii Elenei White privesc concluziile acestui studiu. Ca să nu mai spun de îndoiala și disprețul cu care vor fi tratate concluziile mele… Și asta dintr-un singur motiv: acest studiu ia oamenilor falsa siguranță și falsul confort oferite de dogme și biserică, le răpește bucuria vederilor monocromatice despre adevăr, îi pune să gândească și să analizeze critic scrierile „sacre”. Iar de la bagatelizarea scrierilor așa-numitului „spirit profetic” până la bagatelizarea bibliei nu mai este … logic, decât un pas ( spun dânșii ). Pentru că și acelea sunt tot scrieri omenești, nu-i așa? 

     De aceea, înțeleg personal această teamă. Dar nu o accept. Refuzul sistematic de a cerceta un adevăr, oricât de dureros ar fi el, doar pentru a-ți menține confortul spiritual, este un drum înfundat și o sinucidere intelectuală și chiar spirituală pe termen lung. Doar Adevărul eliberează și dă împlinire în toate sensurile, oricât de dureros ar fi el la prima vedere.  Doar Duhul Sfânt este ultima autoritate în ceea ce privește adevărul din biblie sau alte scrieri religioase, și nu interpretările noastre, poziționate de o parte sau de alta a baricadelor ideologice. 

    Adevărul pur are în el o calitate intrinsecă care elimină filozofia și teologia umană: el este. Iar dacă este, trebuie descoperit. El nu este datorită vreunei concepții anume, ideologii anume sau scripturi anume. El există prin sine însuși. Iar descoperirea Sa se face prin cercetare, analiză, căutare curajoasă a dovezilor, rațiune și o anume metodologie mai mult sau mai puțin profesională. Dar nu se face prin credință oarbă, o credință indispusă să ridice ochii și să vadă. Aceea nu este credință, ci îngâmfare prostească. Din păcate… așa cum am mai spus-o de nenumărate ori pe acest blog, pe măsură ce admir Adevărul mai mult, cu atât sunt mai decepționat de cei care doar afirmă că-l iubesc , dar în realitate se tem de el mai mult ca de propria lor moarte.
    

15 comentarii:

  1. Au ochi și nu văd... au urechi și nu aud! Așa se vor manifesta fundamentaliștii azș care vor citi acest articol. Pentru cei care și-au aruncat ochelarii, nimic nou... poate doar o confirmare a ceea ce știau de mult. Articol bun de pus în ramă și apoi lipit (bine!!!) la avizierele bisericii!

    RăspundețiȘtergere
  2. E, concluzia pare ceva mai apasata decat cele din primele 2 articole.
    Chapeau!

    Spun acest lucru de ani de zile, fiind singurul care a facut'o in ciuda rezistentei celorlalti de'a accepta asta.
    Ma bucur ca descopar si alti oameni onesti si cu suficient curaj sa'l rosteasca deschis.

    Acesta a fost si motivul pt care l'am considerat nesincer ( un termen extrem de prietenos pt exprimarea mea!... ) pe amicul nostru comun, caruia n'o sa'i dezvalui identitatea in mod public, care IN CUNOSTINTA DE CAUZA, aducandu'i in atentie genul asta de argumente, a continuat sa tipareasca cartile ei si sa le ofere intru citire. Ma repet: stia foarte bine ce face.
    A comite raul cu buna stiinta, se numeste crima morala.

    A continua sa crezi intr'o minciuna e alegerea fiecaruia.
    Consider ca pt multi s'a ajuns intr'un moment de rascruce, moment in care trebuie sa arate ce iubeste mai mult: adevarul sau minciuna.

    Cu respect.

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut Martin!... citisem și eu studiul DA a lui Veltman în urmă cu ceva timp și am rămas surprins de impactul ce transcede din concluziile acestui material.Oricum eu știam că Elena nu era nici pe departe un ”profet” adevărat ci mai de grabă unul ajutat.(M D) .Însă scrierile ei ,au avut si au aceleași efecte în viața oamenilor așa cum au și cărțile cu povesti consacrate pt.copii.(toată viața trăim cu nostalgia poveștilor spuse de bunica )!!!

    Însă vreau să-ți spun că de multă vreme mă roade un gand.Și mă mă trage de mânecă de câte ori mă uit atent în jur şi văd multitudinea de oameni care se zbat sub imperiul egoului EGW-ist, în suferinţe tăcute şi ascunse. Şi gândul acesta este de fapt o întrebare : Ce poţi să-i spui, sau să-i explici unei persoane foarte ”elenice” ca să simtă macar o frântură din autolimitarea în care trăieşte? Cum poţi să-i explici trezirea unei persoane care este atât de blocată în propriul tipar, adventistic, încât nici nu-l mai poate percepe?:))))
    O vreme am crezut că este o misiune imposibilă să încerci să trezeşti o persoană caruia îi place somnul şi patul cald. Că acea persoană trebuie musai sa aibe o căutare, o curiozitate proprie ca să poată accepta informaţiile care vin din-afara tiparului care o formează. Aproape inutil să mai menţionez ca sunt tone de cărţi pe tema aceasta, că au fost şi sunt mulţi iluminaţi care fac treaba asta cu pricepere mult mai mare decât a mea.Dar adventiștii numesc aceste cărți ,ispite ale răului...
    Eu cred că orice persoană, oricât de cufundată ar fi în ego-ul propiu elenist , are undeva un buton ascuns, care poate face declicul. sau resetul !!!!!
    Si văd in biserică ,oameni care au reușit să găsească butonul.De fapt mai am un sentiment, că acele persoane egwotice la care mă refer, sunt conştiente de acel buton responsabil cu declic-ul, şi au dezvoltat o întreagă strategie în a-l ţine ascuns bine (GC)...
    In final vreau să adaug că această lumină mică care trebuia să ne conducă la o Lumină mai mare,nu a făcut decat să ne arate că ..”adevarata Lumină vine din intuneric”...după cum spunea maestrul Eliade..
    Pe blogul tău dar și pe blogul lui Spartan,Mizantropescu,Crassus si alții eu văd fiecare punct de vedere ca pe o rază de lanternă cu care fiecare individ luminează obiectul cercetat.Cu cât mai multe raze, fie ele din unghiuri diferite, cu atât mai luminat obiectul.Și ăsta este motivul pentru care am renunțat de mult să fiu condus de lumina rămășiței.....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „ Ce poţi să-i spui, sau să-i explici unei persoane foarte ”elenice” ca să simtă macar o frântură din autolimitarea în care trăieşte? Cum poţi să-i explici trezirea unei persoane care este atât de blocată în propriul tipar, adventistic, încât nici nu-l mai poate percepe?”

      N-ai ce să-i spui și n-ai cum să-i explici trezirea, dacă lui îi place la nebunie să doarmă. Nici Isus n-a reușit asta.

      Ștergere
  4. Dap! Cred ca la asta s'a gandit si Mark Finley cand conceput lectiunile . Dupa reforma si redesteptare, acum incepem sanctuarul .
    Sa vezi plansul si scrasnirea dintilor!!! Sau nu!! Sa vezi ce se dormiteaza la lectiuni si ce gogorite se spun la ora de instructori....
    Se vede de la o posta ca se trece prin lectiuni doar asa ca "rata prin apa" ....
    Nimic nou ! Toate's vechi si totul este desertaciune.....
    Seara buna Martin....

    RăspundețiȘtergere
  5.  
    Ellen White - om firesc sau profet al Domnului (1/2)



    Se înţelege că în concepţia lui Fred Veltman, Ellen White e vinovată moral de anumite idei preluate de la alţii.
    Dar oare ce vinovăţie i s-ar imputa lui EGW dacă o fi preluat doar anumite FORME LITERARE, nu şi IDEILE DE FOND? Căci e dificil de crezut că ideile ei nu erau de la Domnul Însuşi, după cum stă scris:

    Numeri 12:6 - "Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis."

    E interesant că Ellen White când avea viziuni şi duhul ei era răpit în planul viziunii, totuşi trupul nu zăcea, ci desfăşura anumite acţiuni. De exemplu, în unele viziuni ea vorbea (FĂRĂ A RESPIRA!) citând anumite versete biblice, iar mâinile ei frunzăreau o Biblie mare indicând unde sunt acele versete.

    Iată un citat din cartea lui Rene Noorbergen: "Ellen White - Profet al destinului" (pag.85-88):

    «Nu e nicio mirare că aceia care au avut ocazia să o observe, în vreme ce se afla în viziune, o făceau cercetând-o cât se poate de minuţios, adesea cerând să li se permită medicilor să examineze acest fenomen ciudat. Circumstanţele care însoţeau viziunea nu erau întotdeauna aceleaşi şi nici chiar condiţiile viziunii. Totuşi, oricare ar fi fost situaţia, observatorii interesaţi nu erau niciodată împiedicaţi să facă o observaţie detaliată a viziunilor. Chiar de la primul început, o maximă colaborare a fost extinsă şi la cei prezenţi pentru a o examina pe Ellen White, aşa cum au declarat mulţi dintre contemporanii săi.
    Numeroase relatări ale martorilor oculari, descriind fiecare aspect al stării ei în viziune, sunt printre miile de documente îndosariate în arhivele Patrimoniului "Ellen G. White".
    Martha Amadon, un tovarăş apropiat al doamnei Ellen White, a fost martor ocular la multe dintre viziunile ei şi a spus după aceea ce a văzut.
    "Ca una care am observat-o în mod frecvent în viziune, cunoscând grupul de oameni prezent în mod obişnuit, toţi observatori şi încrezători în dovezile ei, m-am întrebat adesea de ce nu a fost făcută o descriere mai vie a scenelor care aveau loc.
    În viziune, ochii ei erau deschişi. Nu respira... dar existau mişcării ale umerilor, braţelor şi mâinilor, exprimând ceea ce vedea. Dar era imposibil pentru altcineva să-i mişte mâinile sau braţele. Adesea, ea rostea singură cuvinte sau propoziţii care dovedeau celor din jurul ei natura viziunii pe care o avea cu privire la pământ sau cer.
    Primul ei cuvânt în viziune era 'Slavă', sunând la început apropiat şi apoi ştergându-se în depărtare, aparent foarte departe. Cuvântul era uneori repetat.
    Niciodată n-a fost agitaţie printre cei prezenţi în timpul viziunii; nimic nu provoca frica. Era o scenă de linişte solemnă, care ţinea uneori chiar şi o oră...
    Când viziunea se termina şi ea nu mai vedea lumina cerească, adică, cum s-ar spune, revenea pe pământ, ea exclama cu un oftat lung, în vreme ce făcea prima inspiraţie naturală: 'Întuneric!' Ea era atunci şchioapă şi fără putere." (vezi şi Dan.8.27 - n.e.)....»

    (...citatul se continuă în partea a doua)
     

    RăspundețiȘtergere
  6.  
    Ellen White - om firesc sau profet al Domnului (2/2)



    (continuarea citatului...)

    «...Un alt martor, medicul M.G.Kellog, a făcut următoarea descriere, după ce a văzut-o pe doamna White în viziune în Michigan, la 29 mai 1853.
    "Sora White a fost în viziune aproximativ 20 de minute sau o jumătate de oră. Când a intrat în viziune, cei prezenţi păreau că simt puterea şi prezenţa lui Dumnezeu, iar câţiva dintre noi am simţit într-adevăr Duhul lui Dumnezeu odihnindu-Se cu putere asupra noastră. Noi eram la rugăciune, în adunarea din Sabat dimineaţă, în jur de ora nouă. Fratele White, tatăl meu şi sora White se rugaseră, iar în acel moment mă rugam eu. Nu era nicio agitaţie, nici o demonstraţie. Noi ne rugam totuşi cu seriozitate la Dumnezeu, ca El să binecuvânteze adunarea cu prezenţa Sa şi să binecuvânteze lucrarea din Michigan.
    Când sora White a scos strigătul triumfător: 'Slavă! Slavă! Slavă!', despre care aţi auzit că ea îl spune atât de adesea când intră în viziune, fratele White s-a ridicat şi i-a anunţat pe cei prezenţi că soţia sa era în viziune. După ce a explicat caracteristica viziunilor sale, şi a spus că ea nu respiră în timpul viziunii, el i-a invitat pe toţi cei care doresc să vină în faţă şi să o examineze. Doctorul Drummond, medic şi de asemenea predicator al adventiştilor de ziua întâi, care afirmase, înainte de a o vedea în viziune, că acestea sunt de origine mesmerică şi că el însuşi i-ar putea da o viziune, a mers în faţă şi, după o examinare completă, a devenit foarte palid şi a remarcat: 'Nu respiră'.
    Sunt absolut sigur că ea nu respira nici atunci şi nici în vreuna din celelalte viziuni pe care le-a avut şi la care am fost şi eu. Ieşirea din viziune era la fel de deosebită ca şi intrarea în ea. Prima indicaţie pe care o aveam că viziunea s-a terminat era că ea începea să respire. Făcea prima inspiraţie adânc, prelung şi complet, într-un mod care arăta că plămânii îi erau complet lipsiţi de aer. După prima inspiraţie, treceau câteva minute înainte de a o avea pe a doua, care-i umplea plămânii exact în acelaşi fel în care o făcuse prima inspiraţie. Urma o pauză de 2 minute, apoi a treia inspiraţie, după care respiraţia revenea la normal."

    În toate rapoartele martorilor oculari, oameni din domeniul medical şi observatori instruiţi, se accentuează continuu aceeaşi impresie, că ea nu a respirat. Omeneşte vorbind, este complet imposibil să-ţi păstrezi capacităţile mintale şi fizice când eşti lipsit de oxigen; dar nimeni nu a fost capabil vreodată să stabilească limitele puterii supranaturale, şi aici trebuie luată în consideraţie problema că aceeaşi putere care a controlat impulsurile profetice a dirijat şi acţiunile fizice ale profetului în vreme ce se afla în viziune.»


    Am încheiat citatul.
    Mă gândesc că lipsa respiraţiei pentru zeci de minute, nu e vreun "plagiat", de vreme ce nu e luată în calcul în studiul "marelui", "mondialului, "binecunoscutului" şi "nemapomenitului apostol al adevărului" - Fred Veltman.

    Practic în viziune, trupul lui Ellen White era sub controlul total al lui Dumnezeu. Deoarece nu se poate explica cum anume cineva poate vorbi fără a scoate aer pe gură. Conform cu ce mai scrie în cartea lui Noorbergen (deşi nu am cuprins în citatul de mai sus), nu este explicabil nici faptul cum cineva mărunţică precum era ea ar putea ţine o Biblie de 8 kg într-o mână întinsă timp de zeci de minute. (Biblia era din aceea format uriaş care stătea pe masa din sufragerie în casele americane din anii 1800.)

    Mi se pare un semn dumnezeiesc ansamblul tuturor acestor lucruri, semn care, coroborat cu mesajele perfect biblice ale lui Ellen White, atestă autenticitatea ei ca profet al lui Dumnezeu.
    A ne repezi noi, nişte oameni fireşti şi nesfinţi, să apreciem negativ un prooroc al Domnului, mi se pare o încumetare.


    Cu respect, Samuel.
    Nihil Sine Deo
     

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Samuel, hai sa'ti spuna mizantropul una.

      In general, spitalele de psihiatrie sunt pline de profeti.

      Nu vreau sa zic ca sora White era nebuna! Doamne fereste.
      Ci vreau sa zic ca toti ceilalti, numai ea nu, sunt nebuni de legat.

      Unii, fug pe coluare in fundul gol. In Biblie avem cazuri de genul asta, doar ca pe vremea aia nu erau spitale.! Probabil ai citit despre propocul Isaia, care a trait 3 ani de zile in cucu' gol.
      Nu te mira: pe vremea aia, era la moda exhibitionismul profetic, si masa de credinciosi era impresionata cand vedea pe unul dand ochii peste cap si tzopaind gol.
      Cum in zilele noastre nu mai impresionezi pe nimeni umbland gol, pt ca majoritatea o fac deja cand fac plaja la mare, e clar de ce sora White nu a ales modul asta de a impresiona. In plus, cred ca de la 40 de ani in sus, isi pierduse din formele tineretii, si putea impresiona doar in mod negativ.
      Un alt profet, a avut inclinatii si mai ciudate: si'a facut paine din rahat. De data asta vorbim despre Ezechiel. Prin gestul asta voia sa convinga poporul ca este intr'o pozitie gresita vis-a -vis de Dumnezeu. Cool, nu ?

      Mie personal nu mi se par deloc ciudate aceste practici. Ba chiar se incadreaza intr'un comportament normal.
      Pe langa astea, epilepsia surorii White mi se pare pantaloni scurti. Nu oricine se scutura si face spume la gura, nu oricine isi poate tine respiratia 2 ore, insa pe langa cei 2 consacrati...
      Insa in timp ce Isaia si Ezechiel m'au convins ca sunt profeti, umbland in fundul gol sau mancand rahat, sora White putea sa se straduiasca mai mult, umbland si ea, si alternand meniul asa cum facea Ezechiel.

      http://biblia.resursecrestine.ro/Ezechiel/4#verset-15

      Aveau insa profetii astia ceva ce sora White n'a avut niciodata: inspiratie.
      Pe vremea lor, nu prea aveai de unde sa copiezi viziuni. Musai trebuia sa le ai tu.
      Si'n plus, ei ce'au profetit, s'a cam implinit, asa cum doar Cuvantul Domnului se implineste.

      Sora White, din catre stim, a ghicit cu mare exactitate evenimentele care s'au petrecut deja, La celelalte, stim prea bine ca a dat rateuri.
      De asta, eu propun sa'i notam pe profetii bibliei cu nota 10 pt inspiratie. Esti de acord, nu?
      Iar pe sora White cu 1 pt ca a copiat, iar pt asta, eu mizantropul o voi numi cat voi trai " Ciresica " . Stiu eu de ce.

      http://vrajitoareaciresica.blogspot.ro/

      Pace tie , frate Samuel.

      Ștergere
  7. Samuel, am înțeles unde bați: „ A ne repezi noi, nişte oameni fireşti şi nesfinţi, să apreciem negativ un prooroc al Domnului, mi se pare o încumetare.”

    Dincolo de faptul că expresia folosită de tine „ a aprecia negativ ” este un oximoron, vreau să-ți spun în modul cel mai serios posibil că ești total pe lângă subiectul discutat și în articolele mele, și în studiul lui Veltman. NIci el, nici eu nu vorbim aici despre viziunile EGW sau despre ciudățeniile supranaturale petrecute în timp ce avea astfel de viziuni. Ci vorbim despre „inspirația ” ei literară, care este sublimă, dar în mare parte împrumutată de la alții,sau opera asistenților ei literari în foarte mare măsură, dacă ai puterea să recunoști măcar atât. Lucru care este cu totul altceva decât discuția despre viziuni.

    Nu știu de ce ne-ai băgat citatele respective cu cartea grea de 8 kg ținută în mâini sau lipsa respirației în timpul viziunilor ei. Dacă te-ai informa exhaustiv.... inclusiv din scrierile adventiste ( vezi de ex discuțiile despre rolul SP în adventism după moartea EGW , la conferința din 1919 ) ai observa că liderii de atunci, printre care Prescott și Daniells, refuzau astfel de argumente ca fiind serioase sau demne de luat în seamă la ora de a decide dacă un profet este al DOmnului sau nu. Nu poți convinge pe cineva cu capul pe umeri cu astfel de argumente, deoarece perfect aceleași manifestări le poate avea și un „profet fals”. Însă poți convinge pe cineva prin acuratețea prezicerilor respectivului profet, mai ales că acest lucru este întărit și de un pasaj biblic: Deut 18, 20-22. Citește-le, te rog. Ei bine, EGW a avut de mai multe ori îndrăzneala să vorbească în numele DOmnului multe lucruri pe care nu EL i le-a poruncit să le spună, ci acele lucruri erau doar produsul mentalității epocii ei. E chiar așa de greu de înțeles, omule?

    În serialul cu studiul lui Veltman, repet, nu s-a adus vorba nici măcar o clipă de viziunile EGW sau de comportamenul ciudat al EGW în timpul acestor viziuni. Ci despre calitatea ei de scriitor „inspirat”. Se pare că dacă e să facem o sumă între ce zice Veltman și ce spui tu, rezultă că EGW era foarte inspirată „divin” când avea viziuni despre sateliții lui Jupiter sau drumul adventiștilor spre ceruri, dar era cât se poate de inspirată „mundan” atunci când scria. Adică, pe înțelesul tău, scria copiind ideile altora în mod masiv, chiar dacă îmbrăca mesajul în propriile-i cuvinte.

    Dar tehnica ta diversionistă, de a abate discuția de la ceea ce se vorbește la ceva cu totul diferit de subiect, doar ptr a face apologie disperată lui EGW, poate impresiona bătrâneii din biserica ta, dar nu o minte erudită și capabilă să gândească ptr sine. Mai încearcă...cu argumente serioase de data asta.


    RăspundețiȘtergere
  8. Un diversionism deja existent


    Mă văd acuzat de o tehnică diversionistă. Diversionistă de la ce? De la a discuta FORMA LITERARĂ în care Ellen White şi-a expus FONDUL IDEILOR primite în viziune de la Dumnezeu? Nu, eu n-am făcut aşa ceva. Primul paragraf din primul comment statuează poziţia mea (zic eu că destul de obiectivă) - că STILUL LITERAR ESTE IRELEVANT ORICUM PENTRU VERIDICITATEA IDEILOR PROFETICE.

    Demersul meu, însă, are ca motivaţie iniţială cu totul altceva, şi anume un diversionism care DEJA APĂRUSE aici, pe blog.
    Căci atunci când eu am îndrăznit să tulbur consensul fericit al detractării lui Ellen White, am făcut-o doar după ce discuţia alunecase deja pe un tronson discursiv diversionist în raport cu articolul de bază. Comment-urile divagaseră de la STILUL LITERAR îndoielnic al lui Ellen White spre perniciozitatea IDEILOR SALE PROFETICE.

    Şi chiar articolul lui Veltman deschide poarta către acest diversionism: de a renega calitatea IDEILOR PROFETICE ale lui Ellen White. Iar poarta aceasta se numeşte: FORMELE LITERARE adoptate de Ellen White.
    Aşa că, AVÂND ÎN VEDERE CĂ, IATĂ, TOTUL SE ÎNVÂRTE ÎN JURUL CALITĂŢII DE PROFET A LUI ELLEN WHITE, şi eu... dacă "bat undeva" (cum mi s-a reproşat), tot aşa bate şi Fred Veltman.
    El deschide poarta STILULUI LITERAR pentru a denigra IDEILE PROFETULUI ELLEN WHITE, iar eu poarta MANIFESTĂRILOR SUPRANATURALE pentru a certifica IDEILE PROFETULUI ELLEN WHITE.

    În privinţa FORMEI LITERARE a lui Ellen White, nici nu aş dori să combat cu argumente aşa ceva. De aceea, intermezzoul meu la denigrarea lui Ellen White ca profet a început aşa:
    "Dar oare ce vinovăţie i s-ar imputa lui EGW dacă o fi preluat doar anumite FORME LITERARE, nu şi IDEILE DE FOND?"


    Faptul că Prescott şi Daniels au renunţat cu uşurinţă la aceste SEMNE SUPRANATURALE, nu înseamnă că ei reprezintă unitatea de măsură a adevărului, şi nici că girul lor respectă şablonul biblic.
    Căci Iisus spune:
    Ioan 10:38 - «Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea»
    Iar în altă parte Biblia autorizează semnele:
    Ioan 12:37 - «Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El»


    Acum cu privire la faptul că la ospiciile de nebuni s-ar întâlni semnele pe care le-a avut Ellen White, oricine care nu e desprins de realitatea ambiantă ştie că un nebun moare dacă-l ţii fără respiraţie vreo 10 minute. Măcar că poate da dovadă de alte "semne divine" precum a fi în fundul gol.

    Ce să mai zic de fraza următoare: «...deoarece perfect aceleași manifestări le poate avea și un „profet fals”.» ?
    Decât atât: "Ca de exemplu...?"

    Cu respect, Samuel.
    Nihil Sine Deo

    RăspundețiȘtergere
  9. Sateliţii lui Jupiter

    Din câte se ştie, Ellen White n-a identificat NICIODATĂ ceea ce văzuse în viziune ca fiind sateliţii lui Jupiter sau ai lui Saturn sau ai vreunui alt corp ceresc.
    Joseph Bates, care avea hobby-ul astronomiei, a fost cel care a condus la nominalizarea vreunei planete. Iar soţul James White a preluat din mers ideea, cu lacunele lui personale evident tributare dezvoltării astronomice contemporane.
    Iată ce scrie Arthur L. White în cartea sa: "Ellen G. White: Volume 1 - The Early Years: 1827-1862":

    «Mrs. White, while in vision, began to talk about the stars, giving a glowing description of rosy-tinted belts which she saw across the surface of some planet, and added, “I see four moons.” {1BIO 113.3}
    “Oh,” said Elder Bates, “she is viewing Jupiter!” Then having made motions as though traveling through space, she began giving a description of belts and rings in their ever-varying beauty, and said, “I see seven moons.” {1BIO 113.4}
    Elder Bates exclaimed, “She is describing Saturn.” {1BIO 113.5}
    Next came the description of Uranus, with its six moons; then a wonderful description of the “opening heavens,” with its glory, calling it an opening into a region more enlightened. Elder Bates said that her description far surpassed any account of the opening heavens he had ever read from any author. {1BIO 113.6}
    While she was talking and still in vision, he arose to his feet, and exclaimed, “O how I wish Lord John Rosse was here tonight!” Elder White inquired, “Who is Lord John Rosse?” {1BIO 113.7}
    “Oh,” said Elder Bates, “he is the great English astronomer. I wish he was here to hear that woman talk astronomy, and to hear that description of the ‘opening heavens.’ It is ahead of anything I ever read on the subject.”—GSAM, p. 258. {1BIO 114.1}
    Ellen White reported of this experience in the Curtis home: {1BIO 114.2}
    After I came out of vision I related what I had seen. Elder Bates then asked if I had studied astronomy. I told him I had no recollection of ever looking into an astronomy. {1BIO 114.3}
    Said he, “This is of the Lord.” {1BIO 114.4}
    I never saw him as free and happy before. His countenance shone with the light of heaven, and he exhorted the church with power.—Ibid., 239. {1BIO 114.5}
    A few months later James White wrote: {1BIO 114.6}
    At our conference in Topsham, Maine, last November, Ellen had a vision of the handiworks of God. She was guided to the planets Jupiter, Saturn, and I think one more. [Ellen White, neither in vision nor afterward, gave the names of the planets she saw. From her descriptions bates identified them and James White made use of his identification.] After she came out of vision, she could give a clear description of their moons, et cetera. It is well known that she knew nothing of astronomy, and could not answer one question in relation to the planets, before she had this vision.—A Word to the Little Flock, 22.
    Bates had been troubled with serious doubts as to the visions, but the evidence in the experience at Topsham was such that he accepted them wholeheartedly from that time forth. Ellen White never wrote out in detail what she was shown. It is evident that God’s purpose in giving this vision was to establish confidence in the heart of Joseph Bates. It should be borne in mind that the number of moons she was shown was what Bates, up to that time, had seen through the telescope. Stronger, more modern telescopes have brought into view additional moons circling the planets described. Nevertheless, had Ellen been shown what stronger telescopes now reveal, Bates’s doubts would have been confirmed, rather than alleviated. {1BIO 114.7}»

    Cu respect, Samuel.
    Nihil Sine Deo

    P.S.
    "A aprecia negativ" nu e un oximoron cum ar fi fost, de exemplu, "a deprecia pozitiv". Căci verbul "a aprecia" are, pe lângă sensul de "a preţui cu stimă", ci pe acela de "a evalua".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Samuel, nu am timp acum să formulez o replică detaliată la ceea ce ai scris mai sus, dar este evident că încerci disperat să aperi ceea ce nu poate fi apărat. De ex un singur citat din ce ai scris:

      „ În privinţa FORMEI LITERARE a lui Ellen White, nici nu aş dori să combat cu argumente aşa ceva. De aceea, intermezzoul meu la denigrarea lui Ellen White ca profet a început aşa:
      "Dar oare ce vinovăţie i s-ar imputa lui EGW dacă o fi preluat doar anumite FORME LITERARE, nu şi IDEILE DE FOND?"

      Păi tocmai asta e problema cea gravă, pe care nu o poți sesiza dacă nu îți dai jos ochelarii adventiști. Și anume: EGW nu a preluat doar formele literare din sursele contemporane ei, nu a preluat doar metaforele și poveștile SF care circulau atunci despre felurite teme ( cum ar fi cea a sănătății sau a vârstei vieții pe Terra, de ex ) ci a preluat de la sursele ei literare ȘI IDEILE DE FOND. Argumente:
      1. EGW a preluat de la teologia vremii ei faptul că pământul, universul și viața au doar 6000 de ani, teologie datorată în principal lui James Ussher
      2. EGW a preluat de la sursele ei că oamenii sunt înzestrați cu o „ energie vitală” care prin păcat se pierde. Știința modernă nu confirmă sub nicio formă că omul ar avea așa ceva, care se deteriorează pe măsură ce păcătuiește. În cel mai rău caz își deteriorează sănătatea, dar nu vreo energie vitală.
      3. EGW a preluat mentalitatea victoriană a sec 18-19 unde sexualitatea era privită în general ca ceva animalic, păcătos, nesănătos, aici incluzându-se și „ viciul masturbării”, despre care ea spunea că este cauzator de orbire sau nebunie. Știința modernă nu confirmă nimic din toate acestea, ba dimpotrivă. Crezi acum pe cine vrei...
      4. EGW a preluat din sursele contemporane ei faptul că păcatul originar a adus moartea asupra întregii creații, inclusiv plante și animale, ceea ce este total fals. Ea a crezut, la fel ca și teologii respectați ai vremii ei, ca de ex Thomas Burnet, în Telluris Theoria Sacra, sau altfel spus teoria sacră a pământului. Cu alte cuvinte, într-o creațiune perfectă, unde moartea nu a existat sub nicio formă de la început, dar care este o absurditate dpdv științific, care nu mai este crezută azi chiar de creștini remarcabili, precum John Lennox sau Francis Collins.

      Mă opresc aici, lista este mai lungă, și nu vreau să pierd din timpul meu ptr cineva ca tine care pornește într-o discuție cu preconcepții. Se vede clar că nu ești informat, sau că preferi sursele de informare care nu îți dărâmă aceste preconcepții. Ceea ce tu și alții numești repede „ denigrarea lui Ellen White ” este în realitate purul adevăr despre cum a gândit, cum a scris, și de ce a gândit și a scris așa această femeie idolatrizată în mod ridicol de adventiști.

      Repet, în pofida acestor greșeli ale ei, ea îmi este dragă ca persoană, deoarece a avut un spirit cutezător, cercetător, neobosit în a spune și altora concluziile sau părerile ei despre una și alta. Așa ar trebui să fim toți. Dar ceea ce adventiștii nu pricep nici dacă ar sta scris pe cer este faptul că prea mult din ceea ce a spus și scris sunt părerile ei personale, și prea puțin inspirație divină. Nu neg că ar fi putut fi folosită de Dumnezeu la un moment dat. Ei și? Trebuie să o ridicăm în slăvi și să-i luăm de bune toate ideile doar ptr că a fost evlavioasă? Evlavia fără înțelepciune nu este suficientă... Ca să nu mai spun că eu nici pe un om evlavios și inteligent nu l-aș ridica în slăvi, și nu aș socoti ideile lui ca vorbele lui Dumnezeu însuși. Tu faci însă ce vrei și cum te taie capul... dacă ții musai să o consideri profet, fie ca tine. Când se va împlini vreuna din „multele” ei profeții anunță-mă te rog și pe mine!

      Ștergere
  10. „ Dar prorocul care va avea indrazneala sa spuna in Numele Meu un cuvant pe care nu-i voi porunci sa-l spuna... să fie pedepsit cu moartea ” ( Deut 18,20 )

    Este cât se poate de evident, chiar prin prisma studiului lui Fred Veltman, că Ellen White a avut îndrăzneala să scrie și să spună „în numele Domnului” multe lucruri care nu s-au adeverit sub nicio formă, atât unele din domeniul istoric, cât și medical sau escatologic. Nu le mai menționez acum pe toate, sunt mai multe. Cartea Tragedia Veacurilor are multe inadvertențe de ordin istoric, de pildă, recunoscute acum public de istoricii BAZS. Cartea Patriarhi și profeți este scrisă sub amprenta teologică a Teologiei Sacre a lui Thomas Burnet despre care am mai vorbit, sau felul în care ea a văzut potopul sub amprenta mentalității lui George Mc Cready Price, cu a lui Illogical Geology.

    Cât despre sexualitate, sănătate, îmbrăcăminte și dietă, educație religioasă, etc... de asemenea reiese clar că scrierile ei sunt îmbibate de mentalitatea epocii victoriene, pudică prin excelență. Și ignorantă cu privire la realitățile științifice de asemenea. Dar... cum am mai spus.. dacă vrei să trăiești în continuare intelectual în sec 19 nu ai decât...

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Samuel

    La adunarea din Battle Creek din luna mai a anului 1856, Dumnezeu mi-a dat o viziune solemna si anume : - Am vazut ca unii dintre cei ce suntem aici prezenti, vor fi mancare pentru viermi, altii vor fi expusi celor 7 plagi iar altii vore fi luati la cer la a 2-a venire... (Daruri Spirituale 2 p 292 original)

    Profetie implinita ?? !! pot continua si cu alte exemple !

    RăspundețiȘtergere