Geneza, între mit și realitate ( III a) : Omul, o creație specială?!?

     Iată-ne ajunși nu numai la mijlocul acestui serial ( și implicit al rezumatului cărții lui John Lennox „ Seven days that divide the World” ) ci de asemenea în miezul fierbinte al dezbaterilor moderne despre Geneza: este omul o creație specială care poartă cumva amprenta divinității, sau este doar un accident fericit al hazardului și un produs remarcabil al selecției naturale? Căutarea după un sens al vieții este astăzi mai febrilă ca oricând. Iar investigarea originilor, atât ale speciei umane, cât și ale vieții în general, a dat naștere nu numai unor compartimente științifice specifice de-a lungul secolului trecut, ci și celor mai aprigi dezbateri filozofice și teologice. Așadar… ce putem ști cu siguranță? Și ce aparține de domeniul credinței sau speculației? 

O altfel de biserică

      Asist în ultimul timp la o creștere exponențială a nemulțumirilor de tot felul în sânul bisericii, manifestată preponderent în rândul tinerilor. Deși nu numai tinerii sunt cei care încep în sfârșit să gândească cu creierul lor, ei sunt grupa de vârstă atinsă cel mai „grav” de virusul ăsta „blestemat” al curiozității edenice, virus care îi îndeamnă din când în când să caute soluții alternative out-of-the box în lipsa răspunsurilor serioase la dilemele lor în cadrul bisericii. Acum vreo 7 ani de zile , când mi-am pus primele semne de întrebări în legătură cu doctrina adventistă, nu bănuiam deloc că valul excluderilor sau al retragerilor din biserică, al depresiei religioase, al dilemelor de tot felul, va mătura cu furia din prezent peisajul adventist. Gluma se îngroașă însă de la an la an, iar masa critică a nemulțumiților amenință din ce în ce mai mult să atingă acea cotă de aproximativ 5% din numărul membrilor, cotă de la care scindarea bisericii nu mai este deja o utopie.

Lacrimosa

                       

     
       Povestea biblică a lui Iov relatează drama unui „neprihănit” confruntat cu suferința cea mai cumplită, care crește în intensitate exponențial o dată cu trecerea orelor, pornind de la pierderea unor turme de oi sau măgari, continuând cu tragedia mult mai mare a pierderii copiilor și atingându-și paroxismul odată cu boala care îi macină carnea și îi mâhnește duhul. Ea este emblematică pentru problema teodiceei , atribuită sub acest nume matematicianului și filozofului german Gottfried Leibnitz, și analizată în fel și chip de-a lungul timpului de toți marii filozofi sau teologi din toate religiile lumii. Nu intenționez să comentez însă nici cartea lui Iov, și nici să-mi dau cu părerea despre monadologia lui Leibnitz, cu a lui masochistă părere că lumea noastră este „ cea mai bună dintre toate lumile posibile”. Au făcut-o alții destul. Vreau să propun cititorului doar un nou exercițiu de imaginație: un altfel de suferință, un altfel de Iov, o altfel de bogăție/sărăcie.