sâmbătă, 15 februarie 2014

Valentin´s Day - ziua când ne mințim frumos


     

     
    Motto: „ Dragostea… nu caută folosul său.” 1 Corinteni 13,5

   Cititorii mai vechi ai blogului meu știu deja fervoarea cu care repudiez formele, superficialitatea și ipocrizia de orice fel și în același timp cunosc frenezia cu care caut după esențe și autentic. Cei care nu mă cunosc vor spune probabil după citirea acestui articol, ca de fiecare dată, că bat câmpii. Mai cu seamă că de data asta nu voi analiza critic vreo biserică sau vreo religie, nici vreo dogmă sau vreo teorie științifică, ci tocmai dragostea, adică cel mai frumos „ lucru ” de sub soare. Mai e ceva sacru, te întrebi, dacă și dragostea se dovedește a fi , în cele din urmă, o mare minciună? Haideți să vedem, fără prejudecăți și fără … sentimente ( sîc ) ce este minciună și ce nu, atunci când vine vorba despre cel mai frumos cuvânt care poate ieși de pe buzele muritorilor.


   Înainte de a mă lansa în explorarea mai mult sau mai puțin științifică a termenului, căutând să înțeleg ceea ce nimeni nu a înțeles până acum, adică ce este dragostea, vreau să admit totuși din capul locului un adevăr indubitabil: nu putem supraviețui fără „dragoste”! Nevoia de bază a lui Homo Sapiens este comunicarea, împărtășirea emoțiilor, iar aceasta implică de la sine formarea unor relații. De-a lungul vieții unele din aceste relații devin mai „intense” decât altele, ele fiind atât de intense încât specia umană a ajuns astăzi să suprapopuleze planeta. Nu s-ar fi ajuns aici … dacă „ dragostea ” n-ar fi fost… frumoasă. Ceea ce voi încerca să pun la îndoială în următoarele rânduri nu este importanța sau frumusețea dragostei romantice dintre un bărbat și o femeie. Nici nu îmi voi pierde timpul căutând să explic absurditatea existenței unei zile în calendar în care trebuie să celebrăm dragostea, musai toți în aceeași zi, ca niște soldăței cuminți ai industriei de consum. Rațiunea acestui editorial este cu totul alta, și anume să investigheze serios dacă „ dragostea ” dintre un bărbat și o femeie își merită cu adevărat acest nume. 

   Creierul îndrăgostit

  „ Dragostea este acea boală trecătoare a spiritului, care se vindecă prin căsătorie ” Ambrose Bierce
    „ Inainte de căsătorie ține ochii deschiși iar după căsătorie ține-i pe jumătate închiși ” Benjamin Franklin

   Încă din antichitate se știa că un creier îndrăgostit este mai greu de controlat decât un cal sălbatic. Nimeni din cei care își aduc aminte de intensitatea fulgerătoare a îndrăgostirii nu va descrie alegerea partenerului drept o „ decizie liberă ” sau „rațională ”. Platon privea impulsul sexual ca a treia parte a sufletului, localizat între diafragmă și buric, considerându-l irațional, nesupus vreunei discipline. Îndrăgostirea stă la baza formării familiei și s-ar presupune ca scoarța cerebrală să decidă conștient în legătură cu alegerea partenerului pentru o viață. 

    Dar în realitate lucrurile stau altfel. Atunci când suntem puternic îndrăgostiți, iar întreaga noastră atenție și energie sunt acaparate de partener, în creierul nostru preiau controlul procese care au legătură mai degrabă cu subconștientul.  Creierele îndrăgostiților scanate cu ajutorul rezonanței magnetice funcționale ( fMRI ) și cărora le-au fost arătate imagini cu chipul persoanei iubite , se activau în zona centrului de recompensă numit Nucleus Accumbens. Acest sistem cerebral care folosește din plin dopamina ca mesager chimic este construit în așa fel încât să ceară recompensă, în acest caz răspunsul așteptat din partea partenerului. Exact aceeași reacție are loc în creierele celor dependenți de droguri. O injectare de cocaină sau heroină va declanșa în Nucleus Accumbens o cascadă de dopamină și opiate ( substanțe narcotice alcaloide precum codeină sau morfină ) care dau senzația incofundabilă de plăcere, siguranță și pace interioară. Acest sistem de recompensă din NA nu este activat așadar doar atunci când vine vorba despre dragoste, ci oridecâteori avem de-a face cu plăcerea în general. Aceasta explică de altfel acea „ durere ” indescriptibilă pe care o simțim atunci când persoana iubită ne părăsește, durere cerebrală cu nimic deosebită de cele experimentate de dependenții de droguri aflați în dezintoxicare: creierul nu mai primește dopamina necesară cu care s-a obișnuit. 

     De-abia după ce îndrăgosteala a trecut, iar perechea în doi a devenit ceva serios ( logodnă, familie sau relație stabilă ) , se activează cortexul prefrontal, adică acea secțiune a creierului responsabilă de decizii și planuri. Până acum o decizie conștientă a pașilor făcuți a fost cu totul exclusă. De-abia acum masca se dă la o parte și începe să se facă lumină în ceea ce privește partenerul. De aceea este absurd să încerci să raționalizezi cu un adolescent îndrăgostit sau să reproșezi unei persoane îndrăgostite că este oarbă și că ar trebui să-și pună în funcțiune creierul: activarea centrilor de recompensă din Nucleus Accumbens chiar asta împiedică cu prisosință. 

    Aceasta este foarte pe scurt descrierea dragostei din punct de vedere chimic-neurologic. Fără să comit niciun fel de exagerare, dragostea romantică dintre un bărbat și o femeie este un drog. Este o dependență oarbă la nivelul subconștientului, fără ca să aibă nimic de-a face cu rațiunea. 

     Dragoste fără îndrăgostire

   Dar acum vine surpriza. Un studiu publicat recent în jurnalul medical „Brain and Behaviour” vine să traseze niște granițe clare între dragostea romantică, trupească, pasională, dintre sexe diferite și dragostea dezinteresată pentru semeni gen Maria Tereza,  Dalai Lama sau Oskar Schindler. Iată ce declară Judson Brewer, profesor de psihiatrie la Universitatea Yale, autorul studiului: 

  ” Atunci când dorim cu adevărat și fără egoism binele celuilalt nu simțim aceeși euforie și acelaşi entuziasm ca atunci când, să spunem, primim un mesaj de la cineva de care suntem interesați în mod romantic, pentru că nu e vorba deloc despre noi .

    Wait a minute! Wait a minute! Am citit eu bine sau nu? Egoism când vine vorba tocmai despre dragostea aia romantică, atât de minunată, dintre un bărbat și o femeie? Egoism în relația de căsnicie, chiar într-una care funcționează bine? Neuropsihiatria răspunde un „DA” definitiv și irevocabil. Studiul lui Brewer demonstrează ceea ce Pavel spunea demult în 1 Corinteni 13:5: Nucleus Accumbens (NA ) nu se activează atunci când facem fapte de dragoste dezinteresată, dar o face atunci când dorim o relație mai intimă cu o persoană de sex opus. Schindler nu a așteptat ceva în schimb de la evrei  atunci când i-a salvat de la moarte din Auschwitz, nici Maria Tereza atunci când culegea copiii subnutriți de pe străzile Indiei, și nici eu nu aștept ceva în schimb de la o fată drăguță căreia îi dau întâietate la intrarea în Mc Donalds. Ei, bine… măcar pentru o secundă acolo… reușesc să-mi păcălesc NA-ul, deși nu garantez că mai mult. 

     Trecând peste glumă, frapează fundamentala deosebire biologică, neuronală, dintre cele două feluri de dragoste, nu-i așa? Studiul neuropsihiatric al lui Brewer demonstrează cum liniștea sufletească avută ca efect a iubirii dezinteresate este diametral opusă stresului unei relații de cuplu. Pentru că dragostea într-o relație de cuplu nu înseamnă numai dopamină( hormonul plăcerii), ci și cortizol ( hormonul stressului ). Nu înseamnă numai a da, ci și a aștepta. Nu înseamnă numai a te dărui, ci și a pretinde. Nu înseamnă numai bucurie, ci și multă durere. De ce??? Simplu și inechivoc: pentru că a man-woman´s love isn´t love at all. Este cel mai pur egoism, în realitate. Este instinctul suprem de perpetuare a speciei. Este ego-ul și căutările sale, reflectat în altă persoană. Este cerșitul după răsplată.

    Chiar așa, întrebați-vă partenerul de ce vă iubește. Va începe să enumere o listă mai mare sau mai mică de motive, de la „ pentru că ești așa și pe dincolo ”… până la… „ pentru că nu-mi închipui viața fără tine…”. Niciodată nu va recunoaște însă că te iubește pentru că… se iubește pe sine. Te iubește pentru că ( el/ea ) nu suportă singurătatea. Te iubește pentru că ești împlinirea așteptărilor lui/ei. Te iubește pentru că el/ea caută siguranță, apreciere, plăcere, confort, bunăstare (psihică sau materială ). Te iubește pentru că îl iubești.

   Cealaltă dragoste, aceea care nu caută recompense, nu are răspunsuri sau explicații la întrebarea „ de ce”. Nu se introduce prin „ pentru că-uri”. Nu are nevoie de contra-monedă. „ Nu caută folosul său ”. Ea există fără motive, fiind asociată de multe ori cu paradoxul sau riscul cel mai disproporționat( salvez, ca nazist, evrei din lagăre naziste, sau încerc să salvez de la înec pe cineva deși nu știu să înot ). Nu are nicio logică, fiind contrară naturii umane, egoistă prin definiție. Dar pentru mine, aceasta este Dragostea. 

     Desigur, sună tare descurajant să privești în față realitatea că suntem, înainte de orice, mamifere și nu îngeri. Că ne interesează în primul rând procrearea speciei și satisfacerea propriilor nevoi și nu altruismul. Că ne plac filmele și poeziile siropoase, rochiile albe de mireasă și declarațiile bombastice în detrimentul adevărului că suntem conduși de hormoni mai mult decât de idealuri. Dar… doamnelor și domnilor, despre ce vorbim noi aici? Despre „ dragoste ” sau despre Dragoste? Pentru mine, prima încetează în momentul în care așteptările de la partener nu mai sunt împlinite de către acesta. A doua, conform bibliei, „nu va pieri niciodată ”. Existența primei este dependentă de comportamentul celuilalt, pe când cea de-a doua există prin sine însăși, fără să-i pese de reacțiile, etichetările sau recompensele altora. Prima este dependența de un drog care, dacă nu știi doza corectă pe care trebuie s-o administrezi, te poate ucide, pe când ce-a de-a doua, Dragostea cu majuscule, este inofensivă în orice cantitate și binevenită în orice moment. Atât pentru tine, cât și pentru cei spre care o reverși. 

    Închei așa cum am început: nu contest importanța și frumusețea dragostei romantice dintre un bărbat și o femeie. Este vitală pentru sănătate, pentru o viață echilibrată, iar studiile sociologice confirmă chiar faptul că este mai avantajoasă financiar decât celibatul. Contest însă, și cred eu cu argumente, că la rădăcina ei este curată și nevinovată. Neg că o relație de căsnicie are la bază altruismul. Și mă îndoiesc profund că „ dragostea ” este Dragoste. De-aia nici nu mă mai miră potopul de divorțuri, despărțiri și conflicte în căsnicie. Și nici nu mă mai miră că există o zi ridicolă în calendar în care oamenii își aduc aminte că trebuie să… iubească. Dacă dragostea dintre un bărbat sau o femeie chiar ar fi fost Dragoste, celebrarea ei în calendar ar fi fost la fel de necesară precum celebrarea respirației. 
   
    Well, ce-i de făcut? Sexul feminin adoră să audă cuvinte frumoase, exact în aceeași măsură în care sexul masculin adoră să vadă „lucruri” frumoase. Ori bărbatul care nu știe că „ a happy wife is a happy life ” este un condamnat din start la eșec. Deci, bărbaților… mințiți-vă frumos pe voi înșivă, și mințiți-vă și mai frumos soțiile/prietenele voastre. Și cu atât mai mult astăzi, de ziua lui ... Valentin. 
   


12 comentarii:

  1. "I don't believe in love
    I never have, I never will
    I don't believe in love
    It's never worth the pain that you feel ..."

    Lasand versurile din cantece la o parte, mi-a placut foarte tare articolul, pentru ca pune punctul pe "i". M-am amuzat si intristat in acelasi timp sa aflu ca "dragostea" e, de fapt, egoism in stare pura (haha). Ma gandeam ca ar trebui sa inventam un alt cuvant pentru "dragoste", ca sa existe o diferenta evidenta, pentru toata lumea, intre cele doua tipuri de iubire.

    Recent, am ajuns, si eu, la concluzia ca "dragostea" e o reminiscenta (sa zicem :-D) a vremurilor de mult disparute, un instinct animalic, care n-a disparut in procesul evolutiv si care e necesar, mai degraba, doar procrearii.

    Multumesc pentru articol si va doresc sa iubiti si sa fiti iubit cu o dragoste dezinteresata! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc la fel. Cine cântă versurile de mai sus?

      Ștergere
    2. Queensryche - I don't believe in love. Ma tem ca n-o sa va placa, nu cred ca e genul dvs. de muzica. :-)

      Ștergere
    3. Așa este, nu e genul meu de muzică. Nu-mi place rockul, dar admir pe de altă parte autenticitatea și hotărârea cu care rockerii condamnă în melodiile lor ipocrizia de orice fel. Duritatea muzicii lor este de fapt un strigăt subconștient după dreptate și egalitate socială. Dreptate care să lasă îndelung așteptată.

      Ștergere
  2. My bro', se pare ca trebuie facut cumva, nu stiu cum, un bypass in creierul omului, sa ocoleasca maimuta din el.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. știi bine cine este Acel cineva, singurul care poate schimba „dragostea” în Dragoste și maimuța în om. Numai că sfaturile Lui nu sunt înțelese sau puse în practică nici azi. Vorbind strict biologic, NA este necesar pentru reproducerea speciei umane. Nu văd nimic rău în asta. Dar omul este ca un copil nesimțit căruia i s-a dat un deget și vrea toată mâna ( a se citi vrea multiple recompense, de la multipli parteneri ). You got it? Asta e ceea ce cred eu.

      Ștergere
    2. Cred! - cred ca e mult mai mult decat atat.
      NU cred ca poti iubi fara constiinta. Ori umanitatea tocmai este eliberata de povara raspunderii in fata ei, oferindu'i'se posibilitatea dezlantuirii unui libertinaj cu fata de libertate absoluta, care dezbraca omul de insasi umanitatea lui. Fara asta...suntem ceea ce tocmai suntem.
      De'asta si subscriu la articolul tau, spunand ca tot ce numeste omul dragoste e doar o gluma nenorocita si de un prost gust parca fara precedent.

      Ștergere
  3. Ştiinţa abia acum strigă 'Evrika!. Avem dovada că există două feluri de dragoste: una altruistă şi alta egoistă.' Augustin a zis-o demult. Unii au şi demostrat-o cu .. propria viaţă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa e. Oricum, viața a demonstrat cum e cu dragostea asta cu vârf și îndesat, mai înainte ca să o facă știința.

      Ștergere
  4. Martin,

    Cu riscul de a-i va supara pe unii, trebuie sa spun ca actualul accent care se pune pe cumpararea de lucruri pentru femeia iubita promoveaza ideea gresita ca dragostea este un act de acordare de cadouri, cand ar trebui de fapt sa fie un act de autodaruire reciproca între cei doi îndragostiti.

    E ca si cum ar spune un crestin ca asa de mult îl iubeste pe Dumnezeu ca trebuie musai sa primeasca cadou mantuirea.Cumparam cadouri domnului profesor sa ne treaca clasa.!!.arunc banul in cos,ca sa-i cumpar ”flori” lui Dumnezeu ....

    Deci ce reiese de aici?...Contractul!!..Mi se pare gaunos si contradictoriu sa-i faci cuiva cadouri de iubire cu program, fiindca te simti obligat, fiindca asa se face.(deschidem cantarea,serviciul divin,predica in numele ....caci daca!...focul gheenei este viu).

    Ce cadou(contract)frumos a facut Dumnezeu lumii!!! A dat dat pe singurul Sau Fiu pentru ca oricine crede in El sa nu piara ......si cu cei care nu cred ,cum ramane!!!...are un plan B...tot din dragoste!!..Tot din ”dragoste” ne-a lasat si doar o zi pentru a ne aduce aminte de marea Creatie(si cu celelalte cum ramane?)....

    Tot din dragoste ne spune ca ”blestemat este Omul care se increde in om”,dar tot din dragoste Adam a fost ”fermecat” de Eva.....

    Apropos:...daca din dragoste neprefacuta crezi in cel de langa tine,cum ramane cu versetul de mai sus?Ops! si era sa uit...Isus a trait ca un om(era asa de pricajit de iti intorceai fata de la EL)sau ca Dumnezeu?....

    ”Prin acesta va cunoaste lumea ca sunteti ucenicii mei,daca va veti iubi asa cum v-am iubit Eu.”.. ce iubire nenica ,asa de mare incat tot Omul ne zice”.‎"daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sau insusi, nu poate sa fie ucenicul Meu." Luca 14:26...sau Matei 10:37....

    Deci dragilor,acesta iubire sau dragoste ”altruista” care trebuie sa o avem pentru toate sexele din lumea acesta vine tocmai din condeiul celor care erau pusi sa vegheze la propovaduirea dragostei ca si ”lege”...Pai daca este lege,nu-i principiu,daca-i principiu,nu este teorie,daca nu este teorie atunci este relativitate,daca nu este alba sigur poate avea un infinit de nuante!...

    Nu cred ca trebuie sa fii Om de stiinta sa-ti dai seama ca si istoria ”stiintei biblice” a dat-o in bara....

    Concluzie:Nu simt oxigenul acestui tip de ”dragoste”,ba dimpotriva !..prea mult CO2....sau poate ma insela neuronul meu eretic:))

    Dedic aceasta melodie prietenilor mei indragostiti:http://www.youtube.com/watch?v=PjFH0s4j3pM&feature=kp(vesnica recunostinta Evei)

    RăspundețiȘtergere
  5. nu cred ca am ce adauga decat sa incerc (daca rock-ul e alt "registru") alta dedicatie :
    http://www.youtube.com/watch?v=xGL3oympZZg - merge cu un paharel din zona lui Miz. :)

    @Iluminatu: "Nu cred ca trebuie sa fii Om de stiinta sa-ti dai seama ca si istoria ”stiintei biblice” a dat-o in bara...." + Luca 14.26 si Matei 10.37

    Poate te-am inteles gresit dar tocmai recent vorbeam de paradoxul frumos al Adevarului...."daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama..." influentele culturale in Biblie sunt destul de evidente - http://resetyourreligion.blogspot.ro/2014/01/martirajul-ca-ispasire-substitutiva-o.html -

    cu ce a dat-o in bara ? eu nu stiu alt eveniment istoric al Dragostei decat "catastrofa" Isus!

    nu "stiinta bibliei" a dat-o in bara, ci religia.

    numai de bine

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maximus ,

      .....asa este!religia a dat-o in bara si noi alergand dupa ea..Si vreau sa-ti ating una:)..tot ce ce nu este fericire este un minus de iubire....iar dragostea este ecuatia nerezolvata inca...

      Cand nu avem masura in nimic,ne masuram cu Dumnezeu.Cand apare masura ne masuram cu religia.!..Si tot ce nu are margine de genul:iubire prefacuta,ura,manie,nebunie este de esenta religioasa.....Religiosii o folosesc ca parfumul de dat la biserica###

      Pe oamenii religiosi nu trebuie sa-i cunoastem decat pentru a ramane singuri cu Dumnezeu!..Nepotrivirea dintre Dumnezeu si religie ascunde sau alcatuieste cea mai crunta drama a umanitatii:)..teologia nu a pastrat pentru Dumnezeu decat respectul majusculei@...poate nici acela%.

      Sa fii iubit omule*****

      Ștergere