Sexualitatea în adventism ( II ): energia vitală și excesul marital

    

       Înainte de a enumera ciudățeniile „spiritului profetic” despre sexualitate și a le supune unei analize raționale care să stabilească gradul lor de „inspirație” ( a se citi „ adevăr” ), permiteți-mi relatarea pe scurt a unei ultime amintiri personale. În vara anului 2008, în cadrul unor seminarii despre logodnă și căsătorie organizate de biserica reformistă, ascultam uluit cum pastorul încerca să convingă tinerii din sală că un băiat care încearcă „ să flirteze cu o fată sărutând-o pe obraz înainte de logodnă este emisarul direct al Satanei”( citat EGW redat din memorie )… Dincolo de revolta mea momentană contra unei astfel de inepții și a tragi-comicului unei astfel de situații, am realizat însă că problema era mult mai complexă. O astfel de mentalitate ( și sfaturi ) era(u) direct produsul spiritului profetic din sec 19. Mai pot fi însă aceste sfaturi luate în serios astăzi, în secolul 21? 

     … Poate doar de către fanaticii religioși, susținătorii aprigi ai infailibilității scrierilor EGW. Un om rațional însă știe care este cauza lor: mentalitatea puritană extrem de restrictivă cu privire la căsătorie, sexualitate și divorț, mentalitate căreia i-a căzut pradă, cum era și firesc, și Ellen White. Ar fi un exercițiu îndrăzneț acela de a începe să descriu cu lux de amănunte această mentalitate din Europa de vest și America secolelor 15-19, ceea ce nu este cazul. Puteți citi o descriere sumară aici. Este binevenită însă cunoașterea cauzelor care au stat la baza nașterii unei astfel de mentalități. Dintre acestea, cele mai importante sunt:

a) colonizarea cu succes a continetului american de către părinții peregrini originari din Europa, lucru care presupunea o disciplină morală care includea, desigur, aspectele legate de sexualitate și căsătorie.

b) vederile calviniste și luterane cu privire la căsătorie, în defavoarea celibatului promovat de biserica catolică

c ) concepții pseudoștiințifice ale vremii, legate de sexualitate

   Energia vitală  era o astfel de concepție larg râspândită în mentalul colectiv din acele secole. Ronald L. Numbers descrie în cuvintele pionierului adventist de seamă John Loughborough ce reprezenta această „forță vitală”: 

  „ … acea putere plasată în corpul uman, la nașterea sa, care permite trupului, sub circumstanțe favorabile, să trăiască o anumită vârstă ”. Dacă înzestrarea inițială cu această forță era precară, și având în vedere că fiecare act sexual făcea ca să se piardă iremediabil o anumită cantitate din această energie vitală, se recomanda acelor care doreau o viață îndelungată și sănătoasă să-și reducă la minimum activitățile sexuale”. Ronald Numbers, Ph.D., Prophetess of Health, p. 154.

    Din această cauză, nu de puține ori întâlneai în acele timpuri ideea că sexul a fost dat oamenilor exclusiv pentru procreere. Unul dintre cei mai proeminenți avocați ai acestei concepții distorsionate despre sex era celebrul doctor John. H. Kellog, care putea să se mândrească public că evitase orice activitate sexuală cu soția sa în ultimii 40 de ani ( !!! ). Ca un reformator al acelor timpuri în domeniul sănătății, Kellog considera „ actul reproductiv ca fiind cel mai obositor dintre toate actele vitale, și ca atare demn de evitat ” J.H. Kellogg, Plain Facts for Old and Young, p. 119.

   Ellen White nu numai că nu a contrazis aceste idei în scrierile sale, ci s-a lăsat inspirată profund din ele. Pierderea energiei vitale în relațiile sexuale sau mai ales la masturbare este un motiv extrem de des întâlnit în sfaturile ei la adresa tinerilor. Se pare că cel din care s-a inspirat cel mai mult în acest sens a fost un alt mare reformator în educație american din secolul 19, Horace Mann. Iată în acest sens cât de uluitor de asemănătoare sunt două citate ale celor doi autori despre pierderea energiei vitale:

„ Man came from the hand of God perfect in every faculty of mind and body; in perfect soundness, therefore in perfect health. It took more than two thousand years of indulgence of appetite and lustful passions to create such a state of things in the human organism as would lessen vital force.” ( „ Omul a ieșit din mâna lui Dumnezeu perfect în orice facultate a minții și trupului; într-o perfectă putere, și ca atare într-o perfectă sănătate. A trebuit să treacă mai mult decât două mii de ani de satisfacere a apetitului și a pasiunilor senzuale pentru ca să ia naștere o astfel de stare de lucruri în organismul uman care să diminueze forța vitală ”) Ellen White, Testimonies, vol. 4, p. 29, 1876.

   „  Man came from the hand of God so perfect in his bodily organs...so surcharged with vital force, that it took more than two thousand years of the combined abominations of appetite and ignorance...to drain off his electric energies and make him even accessible to disease.” ( „ Omul a ieșit din mâna lui Dumnezeu așa de perfect în trupul său… atât de umplut peste măsură de forța vitală, că a trebuit să treacă mai mult de 2000 de ani de urăciuni abominabile ale apetitului și ignoranței ca să scurgă din el energia electrică și să-l facă accesibil bolilor.” ) Horace Mann, Dedicatory and Inaugural Address

   Iată o altă perlă a spiritului profetic despre această temă. Dumnezeu va cere socoteală soților și soțiilor pentru risipa energiilor lor vitale, pierdute în cadrul actului sexual, lucru care „va slăbi rezervele vitale și va irita întregul sistem”: 

   „ They do not see that God requires them to control their married lives from any excesses. But very few feel it to be a religious duty to govern their passions. They have united themselves in marriage to the object of their choice, and therefore reason that marriage sanctifies the indulgence of the baser passions. Even men and women professing godliness give loose rein to their lustful passions, and have no thought that God holds them accountable for the expenditure of vital energy, which weakens their hold on life and enervates the entire system." ( „ Ei nu văd că Dumnezeu le cere controlul asupra oricărui exces în viețile lor de căsnicie. Dar foarte puțini simt că este o datorie religioasă să-și guverneze pasiunile. S-au unit în căsnicie și gândesc că ea sfințește pasiunile josnice. Până și femei și bărbați evlavioși dau frâu liber pasiunilor lor păcătoase și nu țin cont de faptul că Dumnezeu le cere socoteală pentru risipa de energie vitală care le scurtează durată de viață și irită întregul sistem”). Ellen White, Testimonies, vol. 4, p. 472.

     De prisos să mai spun că astfel de inepții sunt repetate mereu și mereu de-a lungul scrierilor sale pline de sfaturi din partea … Domnului, bineînțeles. Din moment ce ea a înțeles că relațiile intime din căsătorie dau naștere unor „ pasiuni josnice” ( „ base passions ”), nu ar trebui să ne surprindă prea tare că în anumite ocazii a făcut chiar pledoarie pentru celibat, în mod deosebit atunci când se adresa lucrătorilor biblici. Motivul era acela că rezultatul relațiilor intime va fi apariția copiilor, care le vor distrage atenția misionarilor de la lucrarea însărcinată lor și vestirea evangheliei. Dimpotrivă, spunea ea, a sosit ceasul ca cineva care nu poate să facă copii să considere aceasta drept o binecuvântare din partea cerului. Iată câteva citate absolut halucinante în acest sens:

    "The time has come when a sterile condition is not the worst condition to be in. ”  ( „ A sosit timpul ca o condiție sterilă să nu fie cea mai rea condiție posibilă în care cineva poate fi. ” ) Ellen White, Letter 15, 1895.

       "I was shown that Brother and Sister Van Horn had departed from God's counsel in bringing into the world children. God required all there was of them in His work and both could have done a good work for the Master, but the enemy came in and his counsel was followed, and the cause of God was robbed of the attention it should have had... The time has come when, in one sense, they that have wives be as though they had none."( „ Mi s-a arătat că fratele și sora Van Horn s-au depărtat de la sfatul Domnului în ceea ce privește aducerea de copii pe lume. Dumnezeu le-a cerut tot ce-i al lor în lucrarea sa și amândoi ar fi putut face o bună lucrare pentru Maestru, dar a venit vrăjmașul și sfatul său a fost urmat, iar cauza lui Dumnezeu a fost jefuită de de atenția pe care ar fi trebuit să o aibă… A sosit timpul, într-un anume sens, ca cei care au soții să fie ca și cum nu ar avea niciuna ”). Ellen White, MS 34, 1885.

        "How much better would have been the influence of both if they had not married, but both have devoted their interests to God's cause; and after they were married, how much better for them to have thoroughly considered the situation and decided that God should have all the powers He had given them in the work of saving souls.” ( „ Cât de mult mai bună ar fi fost influența celor doi dacă ei nu s-ar fi căsătorit, ci și-ar fi devotat interesele lor cauzei lui Dumnezeu; iar după ce totuși s-au căsătorit, cât de mult mai bine ar fi fost pentru ei dacă ar fi analizat de-a binelea situația și ar fi decis că Dumnezeu trebuie să aibă toate puterile pe care el li le-a dat în lucrarea de salvare de suflete). Ellen White, scrisoare scrisă din Europa în 1888, citată ca mărturie în "Counsels Regarding Parenthood" (DF 360A).

         "Parents give but little attention to them, and in the near future they will be removed by death. Woe unto them that be with child, and give suck in these days, and if our workers were walking close with God, they would feel that it is no matter of rejoicing to bring a child into the world. A blessing is pronounced upon the eunuchs who keep the Lord's Sabbath ( „ Părinții nu le acordă atenție mare, iar în viitorul apropiat ei ( copiii ) vor fi luați de la ei prin moarte. Vai de părinții care au copii și care alăptează în aceste zile. Dacă lucrătorii noștri ar umbla mai strâns cu Dumnezeu, ei ar simți că nu este niciun motiv de bucurie acela de a aduce un copil pe lume. O binecuvântare este rostită asupra eunucilor care păstrează sabatul Domnului. ”) Idem 

    Așadar, aducerea de copii pe lume era încă din secolul 19 un semn că lucrătorii biblici nu sunt consacrați Domnului în totalitate, pentru că dacă ar fi fost, ar fi știut că nașterea copiilor va reprezenta mai degrabă un blestem pentru părinți decât o binecuvântare. Motivul? Iminenta venire a Domnului… Interesant este că deși avertiza cuplurile adventiste că nașterea copiilor e mai degrabă un risc pentru acel timp, ea însăși nu a ținut cont de aceste sfaturi, din moment ce a avut patru copii… Fără alte comentarii…

   Excesul marital 

   Deși cazurile când condamna căsătoria au fost destul de izolate, Ellen White s-a referit însă mult mai des la așa-zisul exces marital, care ar distruge dragostea… desigur, nu dintre cei doi soți… ci pentru exerciții devoționale și meditative. O soție evlavioasă trebuia să-i amintească soțului, ori de câte ori acesta ar fi poftit-o, că energiile corpului trebuie canalizate spre lucrurile sfinte, spre rugăciune și comuniune cu Dumnezeu, și nu spre satisfacerea pasiunilor carnale. Chiar dacă satire de acest gen sunt doar niște satire la adresa concepțiilor puritane, adevărul despre modul cum aceștia, inclusiv Ellen White, priveau relațiile intime maritale nu este deloc departe de tragi-comedia din satira respectivă. Pentru Ellen White și orice credincios evlavios așteptător al celei de-a doua veniri, excesul sexual era o cauză sigură a morții, atât fizice, cât și spirituale: 

     "Sexual excess will effectually destroy a love for devotional exercises, will take from the brain the substance needed to nourish the system, and will most effectively exhaust the vitality. No woman should aid her husband in this work of self-destruction. She will not do it if she is enlightened and has true love for him. The more the animal passions are indulged, the stronger do they become, and the more violent will be their clamors for indulgence. Let God-fearing men and women awake to their duty. Many professed Christians are suffering with paralysis of nerve and brain because of their intemperance in this direction.” ( „ Excesul sexual va distruge în mod eficient dragostea pentru exerciții devoționale, va sustrage creierului substanța care este necesară pentru a hrăni sistemul, și va extenua în mod efectiv vitalitatea. Nicio femeie nu ar trebui să-și susțină soțul în această lucrare autodistructivă. Ea nu va face așa dacă este iluminată și are adevărată dragoste pentru el. Cu cât pasiunile animalice sunt satisfăcute mai des, cu atât mai puternice devin iar protestele lor pentru a fi satisfăcute vor fi mai violente. Fie ca bărbați și femei temători de Dumnezeu să se trezească la datoria lor. Mulți așa-ziși creștini suferă de paralizia nervilor și a creierului din cauza intemperanței lor în acest sens. ” )

"It is not pure, holy love which leads the wife to gratify the animal propensities of her husband at the expense of health and life. If she possesses true love and wisdom, she will seek to divert his mind from the gratification of lustful passions to high and spiritual themes by dwelling upon interesting spiritual subjects. It may be necessary to humbly and affectionately urge, even at the risk of his displeasure, that she cannot debase her body by yielding to sexual excess. She should, in a tender, kind manner, remind him that God has the first and highest claim upon her entire being, and that she cannot disregard this claim, for she will be held accountable in the great day of God."  ( „ Dragostea soției care o face să satisfacă înclinațiile animalice ale soțului ei nu este o dragoste pură și sfântă. Dacă ar avea o astfel de dragoste și înțelepciune, ar căuta să distragă mintea lui de la satisfacerea pasiunilor senzuale către teme înalte și spirituale contemplând subiecte spirituale interesante. Ar putea fi necesar ca să îndemne cu umilință și afecțiune pe soțul ei, chiar cu riscul supărării acestuia, că ea nu poate să-și înjosească trupul cedând exceselor sexuale. Ar trebui ca ea să-i amintească, într-o manieră blândă și afectuoasă, că Dumnezeu are prima și cea mai înaltă pretenție asupra trupului ei, și că ea nu poate face abstracție de asta, deoarece va da socoteală în marea zi a lui Dumnezeu. ” ) Ellen White, Adventist Home, pp. 124-126.

    Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu… prezent în orice fragment, idee și inepție omenească a epocii. Dar dacă-i iei numele pe buze pentru orice trăsnaie care îți trece prin cap, se numește că ai inspirație divină, nu-i așa? E suficient ca să-l faci părtaș la toate năzbâtiile care îți trec prin cap, despre o temă sau alta, și gata… ești crezut de toți ca fiind profetul său care scrutează dintr-o privire toate dormitoarele conjugale adventiste. Nimic nu scapă ochiului atotpătrunzător „divin”. Nici măcar de câte ori îți satisfaci soțul sau soția… dacă e prea mult sau prea… „ animalic”. Absolut scârbos! 

    Dar, așa… de curiozitate măcar. Ce e totuși cu excesul ăsta mult trâmbițat și vinovat? Și când e deja exces? Am văzut că la Kellog 40 de ani fără relații sexuale cu nevasta era deja o extremă, considerată de el însă ca fiind o virtute. Dar când se poate numi  relația intimă din căsătorie un … exces în mod concret? Ne spune d-na White ceva concret în acest sens? Nu, din păcate. Cu toate astea, putem să aflăm care era concepția epocii despre excesul marital, așa că putem să ne facem totuși o părere.  Pentru acest scop, trebuie să determinăm cum era folosită expresia „ exces marital ” în acele vremuri de către alți  reformatori în sănătate, și în mod deosebit de către aceia care erau favoriții personali ai Ellenei. De exemplu, în 1834, Sylvester Graham sfătuia cuplurile ca actul sexual să aibă loc maximum o dată pe lună, altfel ar constitui un exces. Motivul era acela că orice fel de boli de plămâni, slăbirea vederii ( de aici își ia foarte probabil Ellen ideea că masturbarea produce orbire… ), dezordini stomacale și …  chiar epilepsia sunt boli cauzate de plăcerile sexuale!!! ( vezi pagina 82-83 aici ). Absolut halucinant! 

    Un frenologist de seamă din secolul 19, O.S. Fowler, era de părere că „ a ceda dorinței (sexuale), chiar și în căsnicie, la fel de des precum fazele lunii, înseamnă o distrugere gradată dar sigură a sufletului și trupului”! (O.S. Fowler, Hereditary Descent, p. 206)  Acum… din moment ce într-o lună calendaristică există 4 faze lunare, rezultă că Fowler era convins că a face dragoste cu soțul sau soția de 4ori/lună era prea mult, un exces marital care ar distruge trupul! De prisos să mai spun că obiectul cercetărilor sale de  o viață, frenologia, era o altă gogoriță a vremii…dovedită mai târziu ca fiind o pseudoștiință. 

    Kellog vorbea în memoriile sale despre starea de „epavă” în care se găsea un pacient de-al său în vârstă de 40 de ani, care-i mărturisise că făcuse sex în fiecare noapte din ultimii 20 de ani din viață ( cam trasă de păr declarația, nu-i așa?). Ceea ce este însă sigur este faptul că Ellen White a fost întru totul de acord cu frecvența relațiilor sexuale exprimată de Fowler, din moment ce în ediția retipărită, extinsă, din 1870 a „ Appeal to Mothers”, carte dedicată în mod deosebit viciului masturbării ( subiect despre care voi vorbi în episodul următor ), d-na White atinge de asemenea problema „excesului marital”. În mod deloc surprinzător, la fel ca la Fowler, și aici găsim inepția că a face dragoste cu partenerul de viață mai mult decât o dată pe lună este dăunător pentru spirit și trup. 

    În timpurile moderne ale celei de-a doua jumătăți a secolului 2o sondajele au arătat în diferite țări ale lumii că cele mai multe cupluri au o frecvență a actelor sexuale situată între 1-5 ori pe săptămână. Acesta este un nivel mult mai ridicat de activitate sexuală decât cel permis de S. Graham, O.S. Fowler, John H. Kellog sau Ellen White în secolul 19. Este astăzi binecunoscut faptul că această frecvență nu numai că nu este deloc dăunătoare pentru corp și minte, ba dimpotrivă. Știința modernă a arătat că bărbați și femei angajați în activități sexuale frecvente nu numai că trăiesc mai mult, dar sunt și mai sănătoși din multe puncte de vedere. În timp ce despre beneficiile corporale și psihice ale sexului voi vorbi mai pe larg în ultimul episod al acestui serial, rămâne însă inevitabilă concluzia că toți marii reformatori ai sănătății din secolul 19, citați apoi de liderii spirituali ai vremii lor, au bătut literalmente câmpii despre sexualitate, excesul marital care stoarce trupul de puteri sau de așa numita energia vitală care s-ar pierde iremediabil în urma consumării actului sexual.  

    Scrierile Ellenei în această privință nu au fost cu nimic mai lipsite în falsuri științifice grosolane și prejudecăți religioase aberante decât ale autorilor din care s-a inspirat. Așa ajungem la delicatul subiect al masturbării, denumit de ea „ self-indulgence ” sau „ solitary vice”, un subiect deosebit de important din moment ce i-a fost dedicat o broșură întreagă: „ An Appeal to Mothers”. Veți avea ocazia, în episodul următor, să vedeți cum părerile pur personale ale unei femei erijată în „ pana lui Dumnezeu ” au abuzat psihologic generații întregi de tineri, mutilându-i intelectual și uneori… chiar și fizic pentru totdeauna…

  ( va urma )