duminică, 11 ianuarie 2015

Sexualitatea în adventism ( IV ): concluzii



    Pornind de la concepția puritană potrivit căreia masturbarea este un viciu păcătos care ruinează mintea și trupul, Ellen White a început să caute după cauzele care provoacă acest viciu. Așa se face că, într-o epocă în care nu se știa absolut nimic despre acțiunea genelor și a hormonilor asupra corpului omenesc, a fost stabilit imediat principalul vinovat pentru hiperactivitatea sexuală: dieta necorespunzătoare, respectiv condimentele, murăturile și … mai ales carnea. Iată ce spunea ea în acest sens:




   „A diet chiefly or wholly vegetable is best adapted to allay passionate excitement. Flesh meat diet is more stimulating than vegetable. Consequently it is plain that all those who suffer from too high venereal excitement, should abandon it [meat]... ( O dietă principal vegetariană sau în întregime vegetariană este cea mai bună pentru a scade excitarea pasiunilor. De aceea, este evident pentru toți aceia care suferă de o prea mare excitare sexuală, că ar trebui să renunțe la carne). 

  Mince pies, cakes, preserves, and highly seasoned meats with gravies, create a feverish condition in the system, and inflame the animal passions... We should encourage in our children a love for nobleness of mind, and a pure and virtuous character. In order to strengthen in them the moral perceptions...we must regulate the manner of our living, dispense with animal foods, and use grains, vegetables and fruits." ( Prăjiturile, fursecurile și mâncăruri de carne foarte condimentate creează o condiție febrilă în sistem și aprind pasiunile animalice ...p.15)

"For a similar reason, meats, mustards, condiments, peppers, spices, rich foods, gravies, everything heating and irritating, will only add to existing inflammation, and increase both desire and disease... Some kinds of food excite amorous desires; while others, as rice, bread, fruit, vegetables do not; and may therefore be eaten." As to suppers, I recommend none at all. A full stomach induces dreams or the exercise, in sleep, of those organs most liable to spontaneous action, which produces libidinous dreams, with accompanying night emissions..  ( carnea, muștarul, condimentele, piperul, mâncarea grasă , sosurile... vor mări dorința carnală și bolile. Unele tipuri de alimente excită dorințele sexuale, în timp ce altele, precum orezul, pâinea, fructele, vegetalele, nu o fac; de aceea acestea trebuie mâncate. Nu recomand deloc servirea cinei. Un stomac plin dă naștere la vise sau fac ca acele organe răspunzătoare pentru acțiuni spontane, care produc vise erotice, cu poluțiile nocturne care le însoțesc. )”

   Așadar, în viziunea Ellenei White, carnea și condimentele sunt percepute ca… afrodisiace care conduc la masturbare, poluție nocturnă, pasiuni animalice și fantezii erotice nocturne. Astăzi știm însă că erecțiile sau poluțiile nocturne sunt ceva absolut normal, mai ales la adolescenții al căror sânge este îmbibat de testosteron în proporție de 2o ori mai mare decât în copilărie și că dieta carnată sau condimentele nu joacă niciun fel de rol în acest sens. Alt mit al „spiritului profetic ” legat de masturbare și cauzele care o produc se prăbușește așadar cu zgomot. 

    Ceea ce face ca adventismul să se umple de ridicol în secolul 21 este faptul că vegetarianismul, care a fost conceput ca o metodă de tratament împotriva hipersexualității adolescentine, a devenit via Ellen White o dogmă. Cu toate că Ellen a renunțat spre sfârșitul sec.19 să mai facă ( cel puțin în scris ) o conexiune imediată între masturbare și carne, este arhicunoscut printre adventiști că ea a continuat să încurajeze dieta vegetariană, dându-i de data asta conotații spirituale ( printre altele, ideea că „ niciun mâncător de carne nu va intra pe porțile cerului”, etc ). Deși este adevărat că o dietă vegetariană sau vegană este mult mai sănătoasă decât una carnată, insistența adventiștilor sau mai ales a reformiștilor că ea este „ brațul drept al soliei îngerului al treilea ” fără de care lucrarea misionară de vestire a evangheliei nu poate avea succes, este o afirmație care nu poate fi sprijinită cu nimic altceva în afară de citate din „ spiritul profetic ”. Este în același timp o contrazicere flagrantă, impregnată de o infatuare denominațională colosală, a declarației lui Pavel că omul este „ mântuit prin credință, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. ” ( Efeseni 2, 8-9 ). Ca unul care am trăit 25 ani în mijlocul reformiștilor, de exemplu, știu prea bine că reformiștii pot să se laude și chiar se laudă înaintea altora cu faptele lor în domeniul dietei. 

    Dar să revenim la subiectul nostru despre sexualitate în adventism. După prezentarea unor dovezi atât de puternice ( ca cele din acest serial ) contra inspirației divine a scrierilor „ spiritului profetic ” , cel puțin în ceea ce privește „marea reformă” a sănătății introdusă de Ellen White și John Kellog, te-ai aștepta ca un adventist rațional să își dea seama de situația penibilă în care se află, dacă continuă să mai susțină infailibilitatea sfaturilor și scrierilor Ellenei în materie sexuală. În loc să recunoască însă temelia teologică de paie pe care adventismul și-a clădit dogmele sale de-a lungul timpului, și în loc să accepte cu sinceritate faptul că scrierile spiritului prefetic sunt doar o oglindă a mentalității puritane a epocii respective, mentalitate care nu are nimic în comun cu realitatea medicală sau științifică modernă, un adventist credincios este însă copleșit de emoții atunci când este pus față în față cu greutatea dovezilor. Pierderea mântuirii, stigmatizarea sau chiar excluderea sa din biserică, pierderea credinței în general și izolarea față de cei dragi sunt motive suficiente ca să întoarcă spatele rațiunii, să minimizeze importanța dovezilor care vorbesc contra spiritului profetic și să prefere în continuare ridicolul. 

    Ce ne facem însă cu acei tineri care sunt sinceri față de ei înșiși și sinceri față de adevăr? Cu acei tineri mai inteligenți și mai recalcitranți pe care nu mai merge să-i „potolești” cu citate din „ Sfaturi pentru tineret ” din secolul 19? Cum trebuie privită delicata temă a sexualității, curteniei, căsătoriei și divorțului în mod rațional, echilibrat, inteligent? Înainte de toate, după părerea mea, trebuie înlocuită expresia religioasă „ cutare lucru este păcat ” cu mult mai adecvata expresie „ cutare lucru este periculos, sau dăunător ”. De ce spun acest lucru? Pentru că în secolul 21, o raportare exclusiv religioasă la problema sexualității, este una deformată și penibilă. O cititoare a episoadelor anterioare aducea dovezi că  mentalitatea restrictivă cu privire la curtenie, logodnă și căsătorie nu este nicidecum doar apanajul bisericii adventiste, ci al bisericii creștine în general. Iar această mentalitate nu este construită în primul rând pe citatele spiritului profetic, ci pe versete biblice precum cel din 1 Tesaloniceni 5:22 „ feriți-vă de orice se pare rău ”. 

   Foarte adevărat. Numai că aș avea două întrebări importante vis-a vis de textul din Tesaloniceni:
  1. Pot să-mi bazez alegerile mele, stilul de viață și gândirea mea personală doar pe ceea ce „ se pare ”? De când și până când aparențele sunt sinonime cu adevărul sau realitatea? „ Mi se pare ” este o atitudine care reflectă abstractul, nesiguranța, probabilitatea… dar în niciun caz certitudinea! De ce trebuie să mă las în viață condus de idei și ideologii de tip fata-morgana, fără cea mai mică ancorare în realitate? Este rațional și sănătos acest lucru?
  2. Cine are autoritatea definitivă să-mi spună că un anume lucru sau conduită pare rea? Pastorul, popa, părintele, liderul de tineret? În cazul acesta nu cumva mă las condus de învățături omenești la baza cărora este doar intuiția și tradiția, și nimic altceva? Mai mult decât atât: Ce anume poate părea rău în mod concret? Avem de-a face aici cu niște principii inteligente sau mai degrabă cu o listă evreiască nesfârșită de … „aparențe rele”?  Dacă e să luăm ad-literam vorbele lui Pavel, ajungem la nebuni. „Orice se pare rău?!?” Chiar așa? Chiar orice? Atunci, depinzând de mintea celui care judecă pentru mine ce e rău și ce nu, poate fi rău… orice!!! O femeie care își lasă părul descoperit înaintea unui bărbat, de exemplu, pare un lucru rău, dacă este să mă iau după credința musulmană. Ca femeile și bărbații să se așeze în biserică pe aceeași bancă, pare un lucru rău, conform tradiției penticostale ( explicația absolut aberantă este aceea că le pot veni în minte gânduri erotice în timpul predicii, dacă stau unul lângă altul). Ca tânăr îndrăgostit să săruți sau să iei de mână în public aleasa inimii tale pare un lucru rău, conform tradiției reformiste. Să porți pantaloni în biserică pare un lucru rău, conform tradiției adventiste. Iar lista este practic interminabilă! Nu ajungem la nebuni cu o astfel de mentalitate, bazată pe ce stă scris, fără ca să ne mai folosim rațiunea?!? Noi nu mai trebuie să gândim cu capetele noastre, ce e bine și ce e rău. Ne spune „profetul” totul, fie că e Ellen, fie că e Mahomed. Ne dă el lista întreagă, cu virgule și cu virgulițe. Noi doar trebuie să zicem da și amin, ca niște roboței fără creier. 

     La această nebunie s-a ajuns la ora actuală în adventism, atunci când vorbim despre sexualitate. Cunosc cazuri în care actul sexual dintre soți este privit ca „păcat” sâmbăta( parcă porunca a patra interzice doar munca în această zi, nu și relațiile sexuale între soți...) Știu de asemenea un caz în care soțul ( el este pastor adventist ) și soția nu au deloc relații sexuale de ani și ani de zile, ea mândrindu-se chiar în cadrul unui cerc de prietene că a avut relații cu soțul ei doar atunci când a făcut copiii! Și asta în secolul 21!!! Iar dacă aceste lucruri sunt totuși mai izolate, știu sigur că în adventism căsătoria la vârste fragede nu este deloc un lucru izolat! În majoritatea covârșitoare a cazurilor, tinerii adventiști sau reformiști se căsătoresc doar ca să aibă sex sub binecuvântarea bisericii, deoarece altfel… este păcat! Așa se face că tineri în jurul vârstei de 20 de ani, fără maturitate intelectuală, de foarte multe ori fără o slujbă și chiar fără o locuință proprie, se căsătoresc în mod precipitat doar pentru că hormonii își cer drepturile ! Apoi , după ce noutatea a trecut, își dau seama că sunt total nepotriviți și că marea lor iubire care i-a determinat să se căsătorească era în realitate doar o neînfrânată dorință sexuală… Este acest lucru mai înțelept decât o sarcină adolescentină nedorită? Eu cred că este la fel de neînțelept. 

    De aceea, într-un secol în care informația despre sexualitate abundă , iar mentalitățile puritane își mai găsesc locul doar în muzeele istoriei, cuvântul „ păcat ” trebuie să dispară atunci când avem de-a face cu educația sexuală a tinerilor noștri, fiind înlocuit cu „nerecomandabil”, „periculos”, sau pur și simplu „ rău”. Sunt conștient că în acest fel intrăm pe un teren al relativismului, dar viața însăși este plină de nuanțe, niciun om și nicio poveste de dragoste nu este la fel, și ca atare sfaturile sunt în fiecare caz diferite. 

    Mi se pare absurd ca doi tineri care se cunosc de ceva vreme, care se iubesc și respectă reciproc, și care pot avea încredere unul în celălalt, să fie împiedicați să aibă sex din motive religioase, doar pentru că nu sunt căsătoriți legal! Mi se pare absurd ca divorțul să fie privit în mod unilateral ca ceva negativ, fără se țină seamă sub nicio formă de motivele  concrete care au dus la divorț. Este o aberație contra naturii să condamni adolescenții că au dorințe sexuale neînfrânate și o curiozitate nestăpânită față de sexul opus. În loc de demonificarea generală a sexului premarital, aș prefera de o mie de ori ca tânărul respectiv să fie informat despre avantajele și dezavantajele reale, concrete, fizice… ale unei astfel de relații. I-aș spune că la vârsta deciziilor importante (în jur de 20 de ani) este mult mai preferabil studiul, învățătura, absolvirea unei facultăți sau chiar a două, decât căsătoria sau statutul de părinte la o vârstă fragedă. I-aș spune că lobul frontal din creier, responsabil pentru luarea celor mai importante decizii în viață, nu se maturizează până în jurul vârstei de 30 de ani! I-aș povesti despre efectele oxitocinei ca urmare a unui orgasm, care va determina să nu mai gândească limpede și să se lege în mod inevitabil de partenera/partenerul lui din punct de vedere chimic/sentimental, și aș discuta rațional dacă este benefic pentru el/ea o astfel de legătură acum sau nu. I-aș spune că este preferabil să aibă mai întâi locuința lui și o slujbă , și de-abia după aceea să se căsătorească! Dar în niciun caz nu i-aș condamna tinerețea, manipulând tânărul sau tânăra respectivă cu citate religioase astfel încât să se teamă de efectele naturale ale sexualității sale! 

    Recunosc că foarte puțini tineri adventiști se mai călăuzesc astăzi după sfaturile puritane ale spiritului profetic. Cu toate acestea, este adânc înrădăcinată încă mentalitatea că avea sex înainte de căsătorie este totuși un „păcat”. Eu spun mai degrabă că o căsătorie pripită și neînțeleaptă din dorința de a face sex „binecuvântat” ( de biserică ) este un păcat infinit mai mare decât actul sexual în sine. O sarcină nedorită sau o boală sexuală poate fi astăzi foarte bine evitată folosind un condom. O căsnicie nefericită sau un divorț nu poate fi însă evitat orice ai face, dacă alegerea partenerului a fost fundamentată exclusiv pe motive senzuale, fizice. Acesta este adevărul pe care niciun pastor, lider de tineret sau părinte adventist nu ți-l va spune, atunci când ești un „tânăr neliniștit”. Mai bine descarcă-ți energiile sexuale în mod inteligent ( protejat ) decât să te căsătorești din motive sexuale într-un mod neinteligent. Căsătoria nu este deloc o joacă de copii de 20 și ceva de ani… aceasta este convingerea și amara mea experiență. 

   S-ar mai fi putut spune destule în acest serial despre mentalitățile adventiste legate de curtenie, logodnă și divorț. Nu a fost intenția mea însă aceea de a trata acest delicat subiect într-un mod exhaustiv, ci doar aceea de a deschide ochii tinerilor la problematica complexă a sexualității. Cine deduce din acest serial că am intenționat să dau tinerilor cale liberă desfrâurilor sexuale de orice fel ( cum am fost de fapt acuzat aiurea de un doctor reformist ) n-a înțeles absolut nimic. Dorința mea a fost aceea de a arăta, cu dovezi puternice, că sfaturile în materie sexuală ale așa-zisului „spirit profetic ” nu au trecut testul timpului și ca atare sunt improprii secolului în care trăim, iar a continua să educi tinerii prin prisma mentalităților puritane este categoric alienant pentru intelect și pentru trupul lor. Nimeni nu are dreptul să dicteze altcuiva viața sexuală, deciziile legate de divorț sau creșterea copiilor. Iar gândul că un Dumnezeu inteligent își trimite îngerii ca să supravegheze și noteze fiecare sărut nevinovat și fiecare pipăială adolescentină naturală este absolut repugnant. Nu mă mai mir, de aceea, de ce se ajunge la alienări de genul celor de la Cluj. Când biserica pretinde că are adevărul absolut cu privire la comportamentul sexual al enoriașilor, la cum să se îmbrace aceștia și când să se căsătorească/divorțeze aceștia, într-un cuvânt are autoritatea declarată asupra minții enoriașilor, nu mă mai mir că are și pretenția absolută asupra trupurilor lor. Ghetto total. 

    Nu-mi pot scoate din minte o ședință de comitet povestită de cineva din acel comitet, în cadrul căreia o soră în jurul a 30 și ceva de ani era acuzată că se culcase cu un frate de cam aceeași vârstă. Ambii erau divorțați de foștii lor parteneri, așa că erau liberi să facă ce vor, până la urma urmei. Nu-i mai lega pe niciunul vreun contract matrimonial. Frații din comitet care descoperiseră „nelegiuirea ” întrebau însă cele mai intime detalii ale „incidentului”, într-un fel așa de detaliat de parcă ar fi dorit să-și reconstruiască în minte scena respectivă. Din întrebări, răspunsuri și mai ales priviri comitetul dezbrăcase „păcătoșii” atât de îmbrăcămintea lor, cât mai ales de demnitatea lor umană. Rezultatul  ședinței de comitet nu este greu de ghicit: respectivii „adulterini” au fost excluși din biserică. Ceea ce am aflat de curând însă, dar de fapt peste ani și ani de zile de la consumarea faptei, și a fost o surpriză uluitoare pentru mine, este că pastorul acelei comunități, căsătorit bine-mersi și cu un copil la acea vreme, întreținea relații sexuale regulate cu una dintre enoriașele lui de 18 ani și își încerca farmecele masculine și asupra altei fete de 15-16 ani din biserică! Cu alte cuvinte, în timp ce dădea afară din sinagogă doi membri necăsătoriți care întreținuseră relații sexuale, el se bucura din plin ( aveam să aflu că pentru o perioadă de trei ani!!! ) de mângâierile unei june amante adventiste din aceeași biserică! Super-ipocrizie, nu?

     Din nenorocire, mă îndoiesc profund că acest caz și cel de la Cluj să fie unul izolat. Iar cauza acestei îndoieli este simplă: când mentalitatea sau ideologia bisericii cu privire la sexualitate este alienantă, cu siguranță și comportamentul propriu-zis al pastorilor sau enoriașilor acelei comunități vis-a vis de sexualitate va fi unul alienat. În mod cu totul distorsionat, ceea ce este firesc și natural, precum masturbarea în rândul tinerilor sau pipăielile adolescentine, vor fi declarate fără întârziere ca păcătoase, în timp ce grotescul și cu adevărat condamnabilul comportament al hărțuirii sexuale a tinerelor enoriașe de către pastori căsătoriți va fi trecut cu vederea de biserică, ani și ani la rând, și ascuns sub covorul macabru al „liniștii și stabilității în biserică”. 

   Ceva este putred în adventism… foarte putred. Nimeni nu bănuiește însă că putregaiul începe chiar de la temelia sa doctrinară, și anume învățăturile și teologia după ureche a Ellenei White . Iar cine înțelege în sfârșit acest lucru… va fi catalogat imediat ca ateu sau agnostic. Trăiască manipularea! Trăiască prostia! Trăiască dezinformarea!…Ce s-ar face biserica fără ele?!? 

    

    


     

17 comentarii:

  1. Martin,

    Faptul ca tinerii (mai nou) din adventism isi pun pilostriile pe cap dupa doar 3-6 luni de cand se cunosc , dupa care apar la cabina comitetului cu probleme conjugale grave , ne arata ca liderii religiosi inca mai considera ca este un mare ”pacat” sa aduci specialisti care sa le vorbeasca pe intelesul lor cum sta treaba cu sarcinile nedorite, violenta domestica sau incompatibilitatea sexuala in cuplu.

    Inca ceva !
    In urma cu ceva timp a fost un caz rasunator intr-o comunitate din Bucuresti, despre o tanara care isi insela sotul cu o alta ! si fata si baiatul proveneau din familii adventiste. Ea il acuza pe tip ca nu le are deloc,(era si normal fiind la prima experienta sexuala ) iar ea isi gasise ”orgasmul” in patul unei alte tipe( da, ai auzit bine !) pe care o agatase pe net. Interesant este ca cei doi nu primeau acceptul de despartire din partea comitetului pe motiv ca nu se incadrau la adulter conform manualului.!..Pastorul a consiliat tipa o perioada dar fara nici un rezultat !.Baiatul a fost chemat si invatat (teoretic) de catre 2 presbiteri cum trebuie sa actioneze pentru a nu-i mai fugi sotia de acasa. Dupa rugaciuni intense ale familiei , inevitabilul s-a produs.

    Acum sunt divortati , tipa exclusa, iar baiatul le cam ”trage” pe furis pt ca nu are drept de recasatorire, conform aberatiilor din manual.

    Ti se pare corect ca o adunatura de ”sfinti” sa decida in dreptul unui tanar daca are dreptul sa isi refaca viata? sau dimpotriva, îl arunca intr-un trai fortat-imoral , pt ca fie vorba intre noi acest tanar trebuie cumva sa puna in practica ce a ”invatat” tot de la ei !!!...

    Eu cred ca nu exista pe lume prosti mai daunatori decat cei care se erijeaza in niste dumnezei pe pamant, si cred ca dracovenia aia de manual este litera de lege pt toata lumea. A decide altii in locul tau , mi se pare cel mai mare afront adus catre personalitatea cuiva .

    Ma intreb cand or ajunge ”alesii” sa recunoasca ca trebuie modificata ”constitutia” si ca oamenii sunt atat de diferiti chiar si din pct de vedere al sexualitatii .Daca o dogma sau o doctrina poti s-o impui , nu la fel stau lucrurile si in dormitorul fiecarei persoane lipsite de prejudecati.

    Lipsa educatiei sanatoase a devenit in adventism o consacrare efectiva, pt ca majoritatea viseaza cai verzi pe pereti, mantuire prin abstinenta sexuala sau alimentara, in timp ce unii ciobanasi demonstreaza ori ce cate ori li se ofera ocazia ca nu e pacat sa gusti si din ceva proaspat si inocent !

    ”Traiasca” profetu : ElenAkbaru :))



    RăspundețiȘtergere
  2. Martin, ar trebui să faci o serie de articole și despre multe alte năzbâtii doctrinare din adventism...Pe unele le-ai atins deja în anii trecuți, dar au mai rămas. Și toate astea la un loc nu înseamnă altceva decât „somnul rațiunii”. Știm cu toții ce naște el...

    Ovidiu

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte binevenita aceasta serie,

    ca tot ne plimbam prin"red district" si pentru ca am demitificat "esenta vitala" si alte bazaconii, ar fi poate util de mentionat
    pornografia, frecventarea prostituatelor, onanitia ca efecte psihologice precum complexe de inferioritate, minima incredere de sine, ejaculare precoce, pierderea interesului fata de partener(a)...

    este precum ai spus, un subiect complex ce are in vedere unul din cele mai puternice instincte

    viata lunga si articole bune

    RăspundețiȘtergere
  4. As avea o preferinta stimate domn George,daca se poate sa piblicati un articol sau mai multe despre purtarea verighetei sau/si inelelor sau alte bijuterii.Argumentat daca se poate cu Biblia."La noi "stii nu se poarta! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Iar mie mi se pare "daunator" chiar pentru viitorul omenirii sa te casatoresti la 30-35 de ani dupa ce ai achizitionat masina, ai locuinta la cheie, job bazat si ai facut sex cu vreo 5, 10, 20 de persoane pe care in prealabil le-ai cunoscut, respectat si iubit.


    P.S. Nu primesc sfaturi familiale de la divortati.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar să publici comentarii anonime pe blogul unor divorțați, aia publici, nu? Arunci cu petarde lacrimogene și te ascunzi după vorbe goale. Dacă nu primești sfaturi de la divorțați, corect și cinstit este nici să nu postezi nimic pe bloguri de divorțați, nu? Nu te-a învățat asta religia ta? Sau nici măcar bunul simț?

      Ștergere
  6. "ideea că „ niciun mâncător de carne nu va intra pe porțile cerului"

    Daca pretinzi a fi un om cu logica, ar trebui sa recunosti ca aceasta idee nu e lipsita de logica,...si daca ai fi onest, ai putea sa afirmi ca sta in picioare. Cel putin ptr. cei care cred ca omul credincios va intra vreodata pe portile cerului. Deci in ce consta logica? In faptul ca un mancator de carne, ca sa poata deveni mancator de carne, prima data trebuie sa ucida. Ucide chiar si indirect, cumparand carnea, adica impingandu-i pe producatori din spate sa ucida ptr. pofta lor de carne. Acum eu te intreb. Plecand de la premiza ca ucigasii nu pot intra pe poarta cerului, ce e gresit in afirmatia de mai sus? Ma tem ca nimic.

    RăspundețiȘtergere
  7. "O căsnicie nefericită sau un divorț nu poate fi însă evitat orice ai face, dacă alegerea partenerului a fost fundamentată exclusiv pe motive senzuale, fizice. "

    Personal nu cred ca exista casnicii fundamentate exclusiv pe motive senzuale. Nu in ziua de azi. Cuplaje se fac pe baza asta, insa nimeni nu cred ca se grabeste la o casnicie doar ptr. faptul ca si-ar fi gasit oaza senzatiilor tari.

    Fraza asta de sus, suna mai mult a Ellen White. O casnicie nefericita sau un divort nu-i oricum de evitat daca partenerii nu sunt compatibili. Si cand vorbesc de compatibilitate, nu ma refer doar la cea sexuala, ci si la cea de temperament cat si cea de caracter si mod de gandire. Dar oare cata compatibilitate poate exista in cuplurile cre(s)tine, unde n-ai voie sa testezi nici macar una dintre ele? Ai voie sa testezi compatibilitatea sexuala? Exclus! Ai voie sa stai o perioada cu cineva impreuna ca sa vezi ce caracter are, cum gandeste, cum reactioneaza in anumite situatii? Exclus!
    Cineva ar putea argumenta, ca stai, doar se pot cunoaste si fara a sta impreuna. Doar se pot intalni, isi pot lua timp, pot face seminarii impreuna. Nu stiu cat de cre(s)tin trebuie sa mai fie cineva in ziua de azi ca sa nu stie sau sa nu priceapa ca, cunoasterea prin intalniri, seminarii pe la biserica, si modalitatea prin care zi de zi ai avea de-a face cu un partener, n-au nimic in comun. Una e sa ai posibilitatea de a vedea/cunoaste zilnic partenerul, chiar in diferite ipostaze si situatii, si alta e sa te intalnesti si sa acumulezi informatii purtand conversatii in timpul unei intalniri. Inainte de casnicii, majoritatea joaca jocul perfectiunii, caci au un scop, si atata timp cat acest scop n-a fost atins, se joaca la rang inalt. Cruda realitate apare doar dupa pasul facut. Insa, ca cre(s)tinul sa nu cada de prost, ca sa nu fie nevoit sa recunoasca, ca la baza tacticii la care a fost impins sta ipocrizia, e silit sa joace in continuare "hora fericirii" si a "binecuvantarii" cre(s)tine, ca deh, doar n-o fi prost sa recunoasca ca biserica si religia duce la nefericire. In caz ca totusi se apeleaza la divort, lozinca suna asa: "EL/EA a fost de vina" Si se arunca cu noroi si mizerie, de zici ca esti la usa cortului. Dar oare vei intalni un cre(s)tin care ar putea fi atat de sincer sa aprofundeze intreaga procedura la care s-a inhamat, impins pe la spate de biserica si religie? Sa recunoasca ca tactica e putreda din temelie, ca nu are logica nici in cap nici in coada? De unde atata inteligenta????

    Mai ieri, generatiile asa zis-or parinti de-ai nostrii, aveau voie sa se priveasca doar de la distanta, poate maximal sa se intalneasca cu intreaga familie, si dupa 2-3 intalniri, nunta era anuntata. Au putut ei dovedi cumva casnicii fericite? Da, in mod fatarnic, jucand la suprafata "fericirea" si marea lor binecuvantare. Realitatea a fost insa alta. Femeia era presul si sclava barbatului, iar barbatul se credea Zeul casei, in majoritatea cazurilor. De bataile incasate de femei din partea barbatilor, ce sa mai discutam. Nu se discuta, e tabu pana in ziua de azi.

    Dar ca sa n-o lungesc la infinit. Casniciile bune sau stabile(explicit nu folosesc termenul "fericite"(suna a ipocrizie)), au la baza un fundament solid bazat pe compatibilitati multiple. Tot ce-i bazat pe teorii ca "dragostea si fericirea", azi e, maine s-a dus.

    RăspundețiȘtergere
  8. "Eu spun mai degrabă că o căsătorie pripită și neînțeleaptă din dorința de a face sex „binecuvântat” ( de biserică ) este un păcat infinit mai mare decât actul sexual în sine"

    Imi poti dovedi in mod logic, caci pretinzi ca ai o gandire logica, cum ar putea fi un act sexual, pacat? Mai ales tu, care pretinzi ca nu te iei dupa invataturi religioase si bisericesti?

    Pentru nebisericosi, exista pacate infinit mai mari si mai mici? Pacate impotriva cui? Stii ce ma nedumireste pe mine? Ca ptr. tine, a provoca durere prin uciderea unui animal doar de dragul poftei de carne, nu-i nici urma de pacat, ce sa mai vorbim de mare sau mic, insa cand vine vorba de sexualitate, iata cu ce simplitate apar pe buzele tale termeni de pacat, infinit mai mari sau mai mici...fara nici o dificultate. Demonstreaza-mi unde-i logica, caci eu nu o intrezaresc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici m-ai înțeles greșit, poate ptr faptul că nici nu am pus ghilimelele de rigoare la „păcat”. Eu vroiam doar să folosesc sarcasmul de genul: a face cutare lucru e mai „păcat ” ( mai rău ) decât a face cutare lucru, vorbind pe limbajul de lemn al celor religioși. Personal chiar am specificat în acest serial că evit să mai numesc „păcat” ceva legat de comportamentul sexual al cuiva, folosind mai degrabă ca termeni „nepotrivit” sau „dăunător”.

      Ștergere
  9. "Căsătoria nu este deloc o joacă de copii de 20 și ceva de ani… aceasta este convingerea și amara mea experiență"

    Casatoria nu-i o joaca, dar nici cu seriozitatea nu are de-a face. E o dogma infiintata ptr. a tine incatusat, ptr. a subjuga. In ochii mei, cuplurile necasatorite care sunt de ani de zile impreuna, poate unele chiar pana la batranete, doar pe motivul ca vor si se doresc, se inteleg, se plac, sunt singurele care au valoare in ochii mei.. Cu hartia de la starea civila te poti sterge undeva. Cu bolboroseala pastorului si teatrul de doi bani a bisericii, aievea.

    Singurul lucru care rezista in timp, la furtuni, traznete si uragane, este prietenia sincera si compatibilitatea. E cel mai stabil fundament.

    RăspundețiȘtergere
  10. "Vroiai și tu să inviți aleasa inimii tale la un pahar de suc sau la o plimbare? EGW îi șoptea tinerei domnițe că tocmai i-ai făcut o propunere indecentă“
    Pai ce scriam si eu mai adineauri. Exista o imagine pe care trebuia s-o proiectezi. Imaginea sfinteniei, a corectitudinii, a cuminteniei, a persoanei serioase. Era un teatru de doi bani la care era fortat orice adolescent cre(s)tin. Dar mai era si un alt aspect. Cel putin fetele aveau o cruce in plus de dus. Daca fetele s-ar fi comportat normal, asa cum poate ti-ai fi dorit tu, pun mana in foc ca tu insuti le-ai fi catalogat a fi usuratice. A fost o tactica foarte marsava si de prost gust din partea majoritara a baietilor bisericosi. Si unii nu s-au lecuit nici pana in ziua de azi de ea. Isi doreau ca fata sa nu fie rece, sa nu-i sopteasca White pe la urechi ca ar fi ceva interzis. Si-au dorit ca ele sa se lase mangaiate si sarutate, sa fie mai inteligente si nu incuiate, iar daca ea a facut toate astea de multe ori, de dragul lui, el a rasplatit-o in mod mojic facand-o curva si vorbind-o prin toata biserica. Asta nu era caz unic, ci era la ordinea zilei. Asta era in general caracterul baiatului bisericos. Nu White era de vina in majoritatea cazurilor ci caracterul mizerabil al unora care cel putin ptr. mine sunt retardati mental cand apeleaza la asemenea tactici. In loc sa fi apreciat ca fata ii facea pe plac ptr. ca-l simpatiza, ptr. ca tinea la el, ptr. ca era inteligenta si poate mai deschisa la minte ca altele, a rasplatit-o cre(s)tineste minjind-o pe nedrept. Si atunci va mai mirati ca fetele erau dublu fortate sa joace un teatru mojic ptr. a nu fi terfelite ???

    RăspundețiȘtergere
  11. "Și dacă totuși nu rezistai de dragul ei și o mângâiai prin păr sau o sărutai pe frunte în public, și riscai să te vadă pastorul, te alegeai cu o predică a tuturor chibriturilor din lume."

    Descrierea ta in legatura cu ochii atot vazatori al unor pastori, mi-a adus aminte de o intamplare de la o nunta de-a unei verisoare de-ale mele de acum cativa ani, prin 2003, daca nu ma insel. Imi aduc aminte ca nunta a avut loc intr-un castel din Ungaria, pe la granita cu Austria. Tin minte de o faza haioasa, nimic nenatural, cel putin din punctul meu de vedere, insa ca sa-mi dau seama dupa cele intamplate ca a cam facut valva si a produs revolta in mintea catorva. Cand ma gandesc m-apuca rasul si plansul in acelasi timp, gandindu-ma cat de retardati pot fi cre(s)tinii. Eu ma dusesem la acea nunta doar ptr. faptul ca s-a insistat mult, desi personal nu eram deloc dispusa de nunti , mai ales adventiste, si ca sa nu ranesc sentimentele miresei, am zis ok, las si de data asta de la mine, si ma avint inca odata/ptr. ultima data, in mijlocul haitei de adventisti. Ce sa vezi, cand dau sa intru, de unde de neunde apare un tip cu zambetul pe fata care vine si ma imbratiseaza. Instinctiv, ca doar nu era sa scot sabia, chiar daca adventistii nu-mi erau in general pe plac, l-am imbratisat si eu. De-a dreptul vorbind, cu acea persoana nu avusesem pana la ora aceea conflicte, asa ca nu-mi era antipatica,si pe undeva ma bucurasem de revedere. Nu stiu de ce a facut-o, poate avuse nevoie si el la randul lui de o imbratisare, poate s-a luat dupa moda care era pe atunci actuala "Get closer - give a hug!", poate s-a bucurat si el copilareste de o revedere, sau poate era distrat si facea glume, cum e el de fapt, un fel de vesnic copilandru. In fine, idea e, ce a urmat dupa. Ai cui ochi "atotvazatori" crezi ca m-au contactat nu mult timp dupa aceasta "scena" intamplatoare? Bine-nteles ca al pastorului . Ca cum, ca ce, cum de, ce a insemnat, cum de s-a produs, ce am intentionat sa fac, pe ce chestie.....ca doar suntem familisti,.... bla, bla bla, in dialectul lui "maghiaro-roman". Ma uitam la el si ma intrebam daca e programat sau chiar era real. Stiu doar ca i-am trantit niste replici de i-a zbarnait capul de incepuse sa se balbaie, si-a supt-o cu adventismul lui cu tot, ca mai pe urma ma cam ocolea. Unii sunt atat de retardati incat niciodata nu vor pricepe ca adventismul, cre(s)tinismul sau orice rang sau varsta de-a lor, in realitate n-ar trebui sa le permita sa-si bage nasul acolo unde nu le fierbe oala. Dar cum sa se abtina ei atata timp cat il au pe Zeus si pe White?! :))

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonime cine esti? Mam distrat copios pe comentariile tale, corecte si la subiect.
    "a supt-o cu adventismul lui cu tot" hahah

    Si un pic serios ca ai pct f bine pe notiunea de compatibilitate,in psihologie,cica ar fi 5 centre de comp. Intelectual,emotional,motor,sexual,spiritual.

    Dar vb ta de unde atata inteligenta,te bate dumnezo daca gandesti

    RăspundețiȘtergere
  13. Unele lucruri devin tabu, nu pentru ca Dz le face asa ci pentru ca oamenii le interpreteaza prost. Am patit-o pe pielea mea, pastorul n-a vrut sa.mi dea binecuvantarea pt casatorie daca nu fac ore de consiliere maritala!!! Oameni buni, suntem sec XXI! O cunosc pe cea de langa mine de ani buni si nu cred ca un pastor care nu ma suna de 2 ori pe an, sa aiba inspiratia divina ca sa.mi spuna daca e potrivita sau nu.. Deci biserica si datinile stramosesti adventiste trebuie respectate cu strictete maxima. Dupa aceea Dz si restul.. Eii, dar s-au inselat, eu nu le respect! Sanatate la toata lumea! :)

    RăspundețiȘtergere