Martin Luther reloaded. Sfârșit de drum…

   

   Una din replicile pe care le-am primit din partea unor prieteni creștini în ultimii ani a fost următoarea: „ … Toate ca toate. Ți-ai pierdut credința… e problema ta. Dar schimbă-ți și tu numele ăla de Martin Luther măcar. De mult nu te mai caracterizează”. Recunosc că remarca lor este pertinentă și până la un anume punct chiar îndreptățită. Acest articol se dorește a fi nu numai o reacție vis-a vis de această sugestie, dar și o luare de rămas bun față de cititorii care m-au urmărit cu mai mult sau mai puțin interes vreme de exact 6 ani. 

Creștinism „ deschis și onest ” ?!?

    ”Este important ca în apărarea doctrinelor pe care le considerăm articole de credință fundamentale, să nu ne permitem niciodată să întrebuințăm argumente care nu sunt cu totul sănătoase. Acestea ar putea reduce la tăcere pe un oponent, dar ele nu fac cinste adevărului. Ar trebui să prezentăm argumente sănătoase care nu doar să închidă gura oponenților, ci să suporte cea mai strictă și mai minuțioasă cercetare. ... Noi nu pretindem că în doctrinele cercetate de aceia care au studiat cuvântul adevărului, n-ar putea fi oarecare greșeală, fiindcă nici un muritor nu este infailibil. … Frații noștri ar trebui să fie dispuși să cerceteze într-un mod deschis și onest, fiecare punct de dispută..” 

   ” Va exista o dezvoltare a înțelegerii, pentru că adevărul este capabil de o continuă extindere.... Explorarea adevărului din partea noastră este încă incompletă. Noi am adunat doar câteva raze de lumină ”  Ellen White, Testimonies, vol. 5, pp. 708-709; RH, March 25, 1890; RH, August 7, 1894

Al treilea război mondial

   

     Am spus-o de mai mult timp, dar nu atât de vocal. Nu eram sigur. Nu aveam toate elementele necesare care să-mi spulbere orice îndoială. Dar cred că nebunia care s-a întâmplat pe coasta de azur chiar de ziua națională a Franței e prea grozavă și înspăimântătoare ca să mai cred că aș putea greși. Acum sunt sigur: ne aflăm deja în plin al treilea război mondial. A spus-o deja un cronicar cu experiență precum C.T. Popescu. A spus-o imediat după tragedie Donald Trump. Și o vor mai spune cu siguranță și alții, din ce în ce mai gălăgios, în zilele și lunile care vor urma.

Rugăciune sau antibiotic? Concluzii după o „ experiență personală cu Dumnezeu”.

   Dincolo de trecutul comun care ne leagă ( am fost amândoi cu ani buni în urmă membri în biserica adventist-reformistă, pe care am părăsit-o din motive diferite ) Vlad Ardeiaș este printre foarte puținii prieteni creștini care mai păstrează încă legătura cu mine și care nu mi-au întors spatele cu ură și dispreț după „căderea” mea de la credință. Deși în momentul de față împărtășim două puncte de vedere diametral opuse despre viață și Dumnezeu, prietenia noastră a rămas totuși în picioare și mai purtăm din când în când dialoguri pe diverse teme din spectrul religios/științific. Departe de a încerca să ne convingem unul pe celălalt, dialogul ( recunosc, uneori extrem de dificil de purtat din cauza premizelor total diferite de la care pleacă fiecare ) este menit mai degrabă ca să prezinte celuilalt dovezi sau argumente în sprijinul credințelor/afirmațiilor fiecăruia. 

Despre Brexit și Daniel 2 ( sau despre cai verzi pe pereți și adevărul istoric )

  Cinematografia de partid adventistă a produs de curând, cu ocazia referendumului britanic care a dus la Brexit, următorul filmuleț propagandistic . 

Paștele - între tradiție și adevăr istoric

   Milioane de oameni mai mult sau mai puțin devotați sărbătoresc o dată pe an paștele, evenimentul din calendarul creștin cel mai important alături de crăciun. Paștele reprezintă comemorarea morții și învierii unui om, dar nu a oricărui om, ci a unui om-Dumnezeu care se jerftește pentru omenire. Ce este adevăr și ce este legendă în toată această poveste?

Liberul arbitru - un răspuns penibil la problema suferinței

   

    Atunci când în lume au loc tragedii majore, răspunsul creștinilor cu privire la cauza existenței răului este de fiecare dată același: „liberul arbitru”. De ce a permis Dumnezeu genocide înspăimântătoare și războaie lungi și cumplite? De ce a permis ororile holocaustului pentru 4 ani de zile, timp în care au murit milioane de ființe nevinovate? De ce permite ca o fetiță să fie violată și ucisă cu bestialitate de un monstru sadic cu chip de om? Răspunsul halucinant al prietenilor creștini este de fiecare dată același: „pentru că Dumnezeu este iubire, și încă iubire desăvârșită”.

Adventismul în Republica Heterortodoxă Română

     

    Recentul demers al bisericii adventiste din România de a se alătura așa-zisei „Coaliție pentru familie” în vederea revizuirii Constituției țării este cea mai categorică dovadă că oamenii care se pretind evlavioși una spun din gură , și alta fac în practică, de cele mai multe ori.

„ Îți mulțumesc, Doamne, că nu sunt ca homosexualul acesta ”

   

      Ultima campanie inițiată de BOR pentru strângerea masivă de semnături în vederea schimbării constituției României cu privire la „ garantarea”  și conservarea familiei heterosexuale tradiționale, este un precedent extrem de periculos pentru un stat democratic și laic, actul în sine presupunând de departe nu doar o atitudine vădit homofobă, improprie timpurilor moderne, dar și o imixtiune de neconceput a bisericii în treburile statului laic. Puțini creștini care sprijină din tot sufletul inițiativa BOR sunt cu adevărat conștienți de pericolul imens care derivă din amestecul politicii cu religia. Căci, nu-i așa, dacă acțiunea ar avea succes, iar căsătoriile între homosexuali ar fi interzise prin lege în România, ce ar mai putea împiedica biserica majoritară să ceară și alte schimbări legislative, contrare drepturilor și libertăților cetățenești garantate de un stat laic?